Potrivit art. 373^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, poate fi atacată cu recurs numai încheierea prin care a fost respinsă cererea de învestire cu formulă executorie.
Dacă cererea a fost admisă, încheierea instanţei nu este supusă nici unei căi de atac. Dispoziţiile art. 336 din nu sunt aplicabile întrucât, potrivit art. 338 alin. 2 din Codul de procedură civilă, materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială, cum este şi cea reglementată de art. 373^1 din Codul de procedură civilă, rămân supuse dispoziţiilor speciale.
(Decizia nr. 2014 din 3 octombrie 2003 – Secţia a IV-a civilă)
Prin încheierea din camera de consiliu, pronunţată la data de 27.11.2002, Judecătoria Sectorului 4 a admis cererea formulată de petenta Banca X-Cooperativa de credit, prin lichidator SC “R.” SRL, dispunând învestirea cu formulă a Contractului de împrumut nr. 4792 din 14.02.2000, încheiat între petentă şi debitoarea D.D.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1271A din 20.06.2003, pronunţată în Dosarul nr. 1253/2003, a admis apelul formulat de apelanta D.D. şi a schimbat încheierea, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de învestire cu formulă executorie, cu motivarea că instanţa fondului “nu a ţinut seama de principiul compensării creanţelor”.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs intimata Banca X – Cooperativa de credit, prin lichidator, criticând-o ca fiind nelegală în raport de cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9, cu motivarea că faţă de dispoziţiile art. 3733 din Codul de procedură civilă, încheierea prin care se admite cererea de învestire cu formulă executorie nu este supusă nici unei căi de atac.
Recursul este fondat.
învestirea cu formulă executorie a unui titlu constituie o condiţie prealabilă a executării silite, nereprezentând un act propriu-zis de şi presupune o procedură necontencioasă precisă şi simplă care este reglementată prin dispoziţiile art. 3733 din Codul de procedură civilă.
Rezolvând cererea de învestire, instanţa nu tranşează un litigiu, respectiv nu rezolvă o situaţie juridică contradictorie, ci îndeplineşte o formalitate necesară pentru declanşarea procedurii de executare silită.
Cât priveşte calea de atac, art. 3733 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că poate fi atacată cu recurs, de către creditor, încheierea prin care a fost respinsă cererea de învestire cu formulă executorie.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor aplicabile în materia executării silite şi în materia procedurii necontencioase rezultă că legiuitorul a înţeles să restrângă exerciţiul căilor de atac împotriva acestor încheieri, stabilind că poate fi atacată cu recurs, de către titularul cererii, doar încheierea prin care a fost refuzată învestirea cu formulă executorie.
Nu se poate susţine că prin această restrângere se încalcă principiul constituţional al legalităţii căilor de atac, întrucât art. 128 din Constituţie prevede că hotărârile judecătoreşti pot fi atacate “în condiţiile legii”, respectiv doar pe căile de atac expres prevăzute de lege.
De asemenea, împrejurarea că cererea de învestire este soluţionată în cadrul unei proceduri necontencioase nu dă dreptul prezumtivului debitor să atace încheierea de învestire în baza art. 336 din Codul de procedură civilă, întrucât art. 338 alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede că materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, iar debitorul împotriva căruia va fi pornită executarea silită îşi va putea valorifica apărările (inclusiv împotriva titlului executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească) pe calea contestaţiei la executare, conform dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă.
Faţă de considerentele prezentate, constatând incidenţa în cauză a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis recursul şi a modificat decizia, în sensul respingerii apelului ca inadmisibil.
