Prin contestaţia la înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi sub nr. 821/230/2010, contestatoarea G. . a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul G. N., să se dispună compensarea datoriilor reciproce ale părţilor şi să se dispună obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.În motivarea acţiunii, contestatoarea a arătat că prin titlurile executorii reprezentate de decizia civilă nr. 496/16.04.2010 , decizia civilă nr. 513/08.04.2010 pronunţate de Curtea de Apel Craiova şi decizia civilă nr. 105/14.04.2009 a Tribunalului Dolj, a fost obligată la plata către intimat a sumei de 1844,3 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată.A menţionat contestatoarea că intimatul a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii mai sus menţionate, sens în care a fost format dosarul de executare nr. 8/E/2010 la BEJ P. S. şi a fost emisă somaţia nr. 8/29.06.2010, prin care a fost notificată să plătească suma datorată cu titlu de cheltuieli de judecată.A susţinut contestatoarea că prin decizia civilă nr. 1132/22.10.2009 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. 60/230/2008, a fost admis recursul declarat de aceasta împotriva deciziei civile nr. 105/15.04.2009 a Tribunalului Dolj, însă instanţa a omis să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate de judecarea recursului, sens în care, aceasta a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art.1143 referitoare la existenţa unor creanţe reciproce, impunându-se a se constata intervenirea în cauză a compensaţiei legale.Totodată, contestatoarea a apreciat că în cauză nu se aduce atingere puterii de lucru judecat întrucât este vorba de stingerea unei creanţe, intervenită posterior rămânerii definitive a hotărârii şi nu vizează chestiuni de fond.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 399 şi 1143 Cod civil.În dovedirea contestaţiei, legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 52,5 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei contestatoarea a depus la dosar în xerocopie: chitanţa seria DJBAB nr. 07030835 atestând plata onorariului de avocat , somaţia emisă de BEJ P. S. în cadrul dosarului de executare nr. 8/E/2010 şi dovada comunicării acesteia, precum şi decizia civilă nr. 1132/22.10.2009 pronunţată de Tribunalul Dolj în cadrul dosarului nr. 60/230/2008.Instanţa, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese către B.E. J. P. S. , pentru înaintarea în copie certificată a dosarului de executare nr. 8/E/2010.Răspunsul la această adresă a fost comunicat la dosar la data de 21.07.2010, fiind înaintate la dosar de către B. E. J. P.S., copii ale actele întocmite în cadrul dosarului nr. 8/E/2010, până la acea dată.La data de 01.09.2010, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.În cuprinsul întâmpinării formulate, intimatul a invocat faptul că cererea având ca obiect „ contestaţie la executare” reprezintă un mijloc procedural specific fazei executării silite, prin care persoana interesată solicită instanţei desfiinţarea actelor de executare nelegale sau clarificarea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului.A apreciat intimatul că în raport de aceste considerente, cererea formulată de contestatoare trebuie respinsă, întrucât actele întocmite de judecătoresc sunt legale.Intimatul a menţionat şi faptul că, de altfel, contestatoarea nu a invocat nelegalitatea vreunui act de executare , ci pe calea contestaţiei la executare a solicitat compensarea unor datorii reciproce.Totodată a precizat că actul de care se prevalează aceasta nu este dat de un titlu executoriu susceptibil de executare silită, prin investirea cu formulă executorie, ci de o chitanţă emisă de Cabinetul de avocatură U.P.În această situaţie, intimatul a susţinut că instanţa nu poate dispune admiterea contestaţiei şi compensarea creanţelor întrucât pe de o parte, actele de executare au fost emise în mod legal, iar pe de altă parte, instanţa ar trebui să se pronunţe pe fond asupra existenţei creanţei debitoarei, creanţă care nu este titlu executoriu, situaţie în care s –ar depăşi cadrul unei contestaţii la executare , în cadrul căreia este analizată valabilitatea actelor de executare.În acest sens, intimatul a invocat faptul că doctrinarul M. C. preciza că o compensare e numită judecătorească , în cazul în care „ una din datoriile reciproce nu e lichidă şi când lichidarea ei se provoacă prin o acţiune reconvenţională împotriva creditorului reclamant.”Intimatul a mai arătat şi faptul că s-a omis de către contestatoare a se preciza că acelaşi avocat a susţinut şi interesele intervenientului G.I. tatăl contestatoarei iar recursul acestuia a fost respins.Concluzionând, intimatul a apreciat că în aceste condiţii, creanţei contestatoarei nu este nici certă şi nici lichidă întrucât nu i se cunoaşte întinderea. Intimatul a susţinut că nu are nicio datorie la contestatoare, menţionând că aceasta a pus în executare hotărârile judecătoreşti pronunţate în procesul ce a avut ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, iar acesta i-a achitat suma de 48029 lei, reprezentând sultă, cheltuieli de judecată şi cheltuieli de executare , potrivit chitanţei din 12.01.2010 emisă de BEJ I. C. C. şi procesului verbal întocmit de acelaşi judecătoresc cu privire la cheltuielile de executare.La întâmpinarea formulată, intimatul a anexat în copie: chitanţa nr. 0000169/12.01.2010 emisă de BEJ I. C. C. şi procesul verbal privind cheltuielile de executare încheiat la data de 04.01.2010 în cadrul dosarului nr. 856/E/2009 al aceluiaşi birou.La data de 06.09.2010, contestatoarea şi-a precizat acţiunea, învederând că solicită a se constata de către instanţă intervenirea compensaţiei legale, prev. de art. 1143 Cod civil şi cu privire la suma de 208,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate cu judecarea recursului, în completarea chitanţei nr. 59/04.06.2009, cheltuieli reprezentând transportul efectuat pentru susţinerea cauzei.În dovedirea acestei cererii, contestatoarea a depus la dosar în xerocopie: bonul fiscal nr.191/06.05.2009, cererea de recurs formulată la data de 06.05.2010, bonul fiscal din 25.05.2009, cererea în cuprinsul căreia au fost dezvoltate motivele de recurs formulată în cadrul dosarului nr. 60/230/2008 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 25.05.2009, bonul fiscal nr. 126/03.09.2009, bonul fiscal nr.149/21.09.2009, citativul emis în cadrul dosarului nr. 60/230/2008 pentru termenul din 03.09.2009, cererea formulată de contestatoare la data de 29.09.2009 către Direcţia de Statistică Dolj şi adresa nr. P 199/21.09.2009 emisă de această instituţie către contestatoare, chitanţa nr. 0000040/21.09.2009 emisă de Direcţia Regională de Statistică Dolj şi factura anexă la acesta nr. 00000742/21.09.2009.La data de 04.10.2010, în cuprinsul unei cereri de amânare a judecăţii cauzei , contestatoarea a învederat şi aspectul că a formulat o cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1132/230/2009, cerere ce se află în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Craiova şi de a cărei soluţionare depinde soluţionarea prezentei cauze. În acest sens a depus la dosar şi certificatul nr. 31117/2010 emis de Curtea de Apel Craiova – Secţia Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.La termenul din 16.11.2010, contestatoarea a depus la dosar note scrise, în cuprinsul cărora a învederat că în speţa dedusă judecăţii compensarea legală operează de drept în virtutea legii, aceasta fiind în posesia unei creanţe certe, lichide şi exigibile, reprezentată de onorariul de avocat la nivel de jumătate din cuantumul sumei menţionate în chitanţe, respectiv 500 lei şi cheltuielile efectuate în recurs, rezultând astfel suma de 708,6 lei, astfel cum s-a menţionat în cuprinsul precizării depuse la dosar la data de 06.09.2010.A mai arătat contestatoarea că din cuprinsul deciziei civile nr. 1132/22.10.2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, rezultă că instanţa a admis recursul său, formulat atât împotriva încheierii de admitere în principiu, dar şi împotriva deciziei civile nr. 105/15.04.2009 a Tribunalului Dolj şi cum potrivit dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ., partea care cade în pretenţii, în speţă intimatul, trebuie să suporte cheltuielile de judecată, în cauza respectivă a fost depusă chitanţa nr. 59/04.06.2009, la care se adaugă şi cheltuielile menţionate în cuprinsul precizării, în sumă de 208,6 lei.De asemenea, contestatoarea a menţionat că din cuantumul sumei menţionate în cuprinsul chitanţei emise pentru plata onorariului de avocat a solicitat doar partea sa, respectiv suma de 500 lei din suma totală de 1000 lei.În acest sens, contestatoarea a anexat la dosar în copie: decizia civilă nr. 1068/07.10.2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în cadrul dosarului nr. 60/230/2008, prin care a fost admisă cererea sa privind completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1132/22.10.2009, reţinându-se că au fost solicitate de către contestatoare cheltuielile de judecată prin concluziile scrise depuse la dosar, însă a fost respinsă cererea de acordare a acestora, pe considerentul că nu a fost depusă chitanţa atestând plata onorariului av. U. P.Concluzionând , contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată şi precizată, să se constate intervenită compensaţia legală, privind datoriile reciproce, respectiv 1844,3 lei reprezentând titlul executoriu al creditorului şi 708 lei suma menţionată în cererea introductivă şi precizarea la aceasta, cheltuieli efectuate pentru judecarea recursului în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 60/230/2008.De asemenea a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.Tot la termenul din 16.11.2010, contestatoarea a depus la dosar şi concluzii scrise, solicitând admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată şi precizată, să se constate intervenită compensaţia legală privind datoriile reciproce ale părţilor iar intimatul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată. În acest sens, contestatoarea a depus la dosar : chitanţa nr. 22 emisă de ANICADO Craiova, bonurile fiscale nr. 157/19.10.2010 , 226/04.10.2010 şi nr. 131/16.11.2010 atestând achiziţionarea de carburanţi pentru deplasarea la instanţă, bonul fiscal nr.6/2010 emis de BNP D. F. pentru întocmirea procurii judiciare şi xerocopia chitanţei nr. 4424082010/24.08.2010 atestând plata taxei judiciare de timbru în prezenta cauză.La acea dată, instanţa a rămas în pronunţare însă la data de 17.11.2011, cauza a fost repusă pe rol, instanţa apreciind că sunt necesare lămuriri cu privire la obiectul cauzei deduse judecăţii.
Pentru termenul din data de 07.12.2011, intimatul a înaintat la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea acţiunii în compensaţie , pe motiv că suma solicitată de contestatoare nu este certă şi nu constituie titlu executoriu.În acest sens, intimatul a susţinut că chitanţa atestând plata onorariului de avocat nu este lizibilă şi nu este cert că face referire la dosarul din recurs menţionat de contestatoare.De asemenea, intimatul a menţionat că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată sunt voluptorii, procuratorul contestatoarei nefiind avocat şi, în consecinţă, nu poate fi obligat la plata unor sume reprezentând cotizaţie susţinere proces.La data de 09.12.2010, contestatoarea a depus la dosar o nouă precizare la acţiune, în cuprinsul căreia a arătat că suma de 708,6 lei a cărei compensare a solicitat-o, reprezintă cheltuieli de judecată efectuate în recurs în cadrul dosarului nr. 60/230/2008, constând în plata onorariului de avocat – 500 lei şi 208,6 lei alte cheltuieli, dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, solicitând ca instanţa să constate existenţa acestei creanţe prin soluţia ce se va da în prezenta cauză.A menţionat contestatoarea că a formulat prezenta cerere, ca urmare a admiterii cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1132/22.10.2009 de către Curtea de Apel Craiova, în cadrul căreia a fost stabilit dreptul său la plata cheltuielilor de judecată de către intimat.A susţinut aceasta că are împotriva intimatului o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi dat fiind faptul că ambele părţi sunt în posesia unor creanţe reciproce, în cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art. 373 C.pr.civ. Concluzionând, contestatoarea a solicitat a se dispune compensarea datoriilor reciproce ale părţilor 1844.3 lei reprezentând titlul executoriu al creditorului din care să se scadă suma de 708,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de contestatoare în recurs; cu cheltuieli de judecată.
În dovedirea precizării la acţiune, timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 68 lei şi timbru judiciar de 1,5 lei, contestatoarea a depus la dosar : xerocopia precizării efectuate în cadrul dosarului nr. 60/230/2008 la data de02.09.2010, extras din evidenţa informatizată Ecris privind stadiul de soluţionare al acestui dosar şi bonurile fiscale nr. 121/07.12.2010 şi 158/09.12.2010 atestând achiziţionarea de carburanţi.Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: Părţile au avut calitatea de soţi iar după desfacerea căsătoriei, au solicitat partajul bunurilor comune , cauză ce a format obiectul dosarului nr. 60/230/2008 al Judecătoriei Filiaşi, soluţia dată în această cauză rămânând definitivă şi irevocabilă prin decizia 1132/22,10.,2009, când s-a soluţionat recursul împotriva deciziei şi sentinţei date în aceeaşi cauză de instanţa de fond şi instanţa de apel, recurs care a fost formulat de către contestatoarea G. I. şi a fost admis.Prin aceeaşi decizie a fost într-adevăr respins recursul declarat de intervenientul G.I. persoană care din lucrările dosarului rezultă că ar fi tatăl contestatoarei.În aceeaşi cauză , atât contestatoarea , cât şi tatăl său au fost asistate de către av. U. P., plătind împreună suma de 1000 lei cu titlu de onorariu. Mai mult, prin înscrisurile depuse la filele 59 -75 dosar, contestatoarea a făcut dovada că pentru soluţionarea recursului amintit a mai efectuat cheltuieli în valoare de 208, 6 lei.De asemenea, instanţa constată că prin decizia nr. 1132/22.10.2009, prin care s-a soluţionat recursul amintit, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra acestor cheltuieli de judecată, iar prin decizia nr. 1069/07.10.2010 prin care s-a soluţionat cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 11332/2009 şi cu privire la cheltuielile de judecată, s-a respins această cerere dar nu pe motiv că ar fi neîntemeiată, ci pe motiv că la data soluţionării recursului, înscrisurile care făceau dovada cheltuielilor de judecată ( chitanţele) nu se aflau la dosar.Prin urmare, nu există autoritate de lucru judecat în cauză iar contestatoarei nu îi rămâne decât o acţiune separată pentru recuperarea acestor cheltuieli, dat fiind că pârâtul a căzut în pretenţii în recurs, odată cu admiterea recursului reclamantei şi sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 274 C.pr.civ. raportat la art. 989-999 Cod civil privind răspundere civilă delictuală şi culpa procesuală.Într-adevăr apărarea intimatului , că reclamanta nu are până în acest moment o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a fost corectă până în momentul în care, în urma rolului activ dat instanţei , prin dispoziţiile art. 129 C.pr.civ., s-a pus în discuţie precizarea obiectului acţiunii introductive reprezentată de contestaţia la executare , în sensul ca instanţa să constate această creanţă şi să compenseze datoriile reciproce.Nu este întemeiată apărarea intimatului că în cadrul contestaţiei la executare, instanţa nu poate constata existenţa unei creanţe a debitorului decât dacă anterior a fost stabilită printr-un titlu executoriu , pentru că rolul contestaţiei la executare este tocmai acela de a îndrepta executarea silită, pentru ca în final, între părţi să se stingă raporturile juridice obligaţionale, or, a considera că este necesar ca reclamanta să introducă o altă acţiune separată pentru a obţine un titlu executoriu, când acest lucru îl poate face instanţa odată cu soluţionarea contestaţiei la executare, este împotriva finalităţii rolului contestaţiei la executare şi a executării silite, acela de a repune părţile în situaţia anterioară , prin plata obligaţiilor reciproce iar tergiversarea acestei situaţii nu prezintă interes nici pentru părţi, nici pentru justiţie, ca serviciu public. De aceea, instanţa apreciază că în cadrul contestaţiei la executare se poate constata existenţa unei creanţe care este certă, lichidă şi exigibilă şi se poate dispune compensarea datoriilor reciproce.Or, se constată că până la soluţionarea recursului cea care a rămas datoare, în urma soluţionării în fond şi în apel a cauzei a fost contestatoarea, iar intimatul a pus în executare hotărârile ce reprezintă titlul său executoriu în dosarul de executare silită nr. 8/29.06.2010 al BEJ P. S. fiind astfel dovedită existenţa unei executări silite din partea intimatului împotriva contestatoarei.La rândul său, contestatoarea face dovada că în soluţionarea recursului de către Curtea de Apel Craiova, recurs soluţionat prin decizia civilă nr. 1132/22.10.2009 a efectuat cheltuieli de judecată, în valoare de 500 lei cu titlu de onorariu avocat ( jumătate din valoarea chitanţei de 1000 lei plătită av. U. P. , pentru că acesta l-a asistat şi pe tatăl său.)Prin urmare, este temeinică cererea contestatoarei de a se consta că are o creanţă de 500 lei împotriva intimatului iar apărarea acestuia că această chitanţă ar fi nelizibilă şi ar fi nereală, este contrazisă prin chitanţa de la fila 5 dosar amintită care este certificată ca fiind conformă cu originalul de însuşi avocatul menţionat, iar până la înscrierea sa în fals, instanţa nu poate constata decât că are valoarea probatorie învederată de contestatoare.De altfel, prin chitanţele de la filele 59 -75 dosar, contestatoarea a făcut dovada că pentru soluţionarea recursului amintit a mai efectuat cheltuieli în valoare de 208, 6 lei, instanţa considerând că este temeinică cererea sa de a se constat că re o creanţă de 208,6 lei certă , lichidă şi exigibilă împotriva intimatului întrucât în temeiul dispoziţiile art. 274 C.pr.civ. şi 998-999 Cod civil, intimatul a căzut în pretenţiiCa atare, constatând că părţile au datorii reciproce , în temeiul art. 399 C. pr.civ. şi art. 404 C.pr.civ. , instanţa , va dispune , compensarea datoriilor reciproce ale părţilor, constatând că intimatul datorează contestatoarei suma de 708,6 lei, cu titlu de despăgubiri civile ( cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport în dosarul nr. 60/2302008 al Judecătoriei Filiaşi, în soluţionarea procesului în recurs) şi ca o consecinţă va dispune modificarea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 8/E/2010 al BEJ P. S., în sensul că, în urma compensării datoriilor reciproce, suma datorată de contestatoare către intimat se va reduce cu suma de 708,6 lei.Constatând că în această cauză intimatul a căzut din nou în pretenţii, va urma să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată dovedite de contestatoare, reprezentate de taxă de timbru, cheltuieli de transport, plata mandatarului, mai puţin taxa către A.N.I.C.A.D.O.- Filiala Craiova, întrucât aceasta nu poate fi considerată o cheltuială făcută în legătură cu procesul.Conform chitanţelor de la filele 56, 102-106 şi respectiv, 129 dosar, instanţa constată că aceste cheltuieli sunt în valoare de 353 lei, sumă la plata căreia, în te,meiul dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ., instanţa îl va obliga pe intimat către contestatoareAdmite în parte acţiunea civilă având ca obiect „ contestaţie la executare” formulată de contestatoarea G.I.,împotriva intimatului G. N.,Compensează datoriile reciproce ale părţilor, constatând că intimatul datorează contestatoarei suma de 708,6 lei, cu titlu de despăgubiri civile ( cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în dosarul nr. 60/230/2008 al Judecătoriei Filiaşi, în soluţionarea procesului în recurs).Dispune modificarea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 8/E/2010 al BEJ P.S., în sensul că, în urma compensării datoriilor reciproce, suma datorată de contestatoare către intimat se va reduce cu suma de 708,6 lei.Obligă intimatul către contestatoare la plata sumei de 353 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
