SECŢIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.114/R /03 Februarie 2011
Prin cererea formulată, reclamanta SC I SRL, prin reprezentanţii legali a chemat în judecată pe pârâţii M şi V, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligaţi, în solidar, la plata următoarelor sume: 370,15 lei reprezentând contravaloare marfă livrată ; 1032,72 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 123,23 lei. A mai solicitat actualizarea obligaţiei de plată în raport de rata inflaţiei de la data scadenţei până la data plăţii efective.
În motivarea cererii, reclamanta arată că în baza raporturilor comerciale, şi-a îndeplinit obligaţia de a livra mărfuri la locul, termenul şi în condiţii de calitate, către M, sens în care s-au emis facturile fiscale depuse la dosar; că principala obligaţie a pârâtei a fost aceea de a achita preţul în termen de 30 de zile de la data emiterii facturilor, neplata acestuia în termenul expres stipulat, atrăgând după sine penalităţi pentru fiecare zi de întârziere care însumează 1032,72 lei; că pârâta a recunoscut tacit debitul, potrivit art. 1203 C.civ., acceptând indirect facturile în litigiu, fapt care rezultă din atitudinea sa, care prin rămânerea în pasivitate pe parcursul derulării procedurii de recuperare a creanţei nu a contestat cuantumul sumei datorate. Mai arată că aceasta a achitat o parte din valoarea facturilor, rămânând o diferenţă neachitată, încălcând astfel disp. art. 969 al. 1 C.civ. .
Mai arată reclamanta că a depus diligentele necesare în vederea rezolvării litigiului pe cale amiabilă, sens în care i-a notificat pe pârâţi, însă aceştia nu au răspuns.
Solicită a se constata prezumţia de solidaritate asupra fidejusorului, având în vedere disp. art. 10 al.2 din contractul de vânzare cumpărare coroborat cu art. 1652 C.civ., vânzătorul fiind în drept să urmărească şi pe fidejusorul V în scopul executării creanţei sale pentru întreaga sumă.
În dovedirea acţiunii, reclamanta a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Deşi legal citaţi, pârâţii nu s-au prezentat în instanţă, nu au depus întâmpinare şi nici nu au făcut dovada achitării sumelor datorate.
În şedinţa publică din 19.11.2010, instanţa din oficiu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Călăraşi, având în vedere disp. art. 5 C.pr.civ .
Prin sentinţa civilă nr. 4213/19.11.2010, s-a admis excepţia necompetenţei teritorială a Judecătoriei Călăraşi, invocată de instanţă din oficiu şi în temeiul art. 158 C.pr.civ. raportat la art. 5 din C.pr.civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta de SC I SRL şi pârâţii M şi V, în favoarea Judecătoriei Olteniţa, jud. Călăraşi.
Pentru a se pronunţa astfel, judecătoria Călăraşi a reţinut că potrivit art. 5 C.pr.civ. cererea de chemare în judecată se depune la instanţa domiciliului pârâtului iar cum pârâţii au domiciliul în oraşul B, jud. Călăraşi, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Olteniţa conform HGR nr. 337/1993, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Olteniţa.
La judecătoria Olteniţa cauza a fost înregistrată sub nr. x/269/2010.
Prin încheierea din şedinţa publică din data de 22.12.2010, Judecătoria Olteniţa în temeiul art. 242 al.1 pct. 2 C.pr.civ. a dispus suspendarea pricinii privind pe reclamanta SC I SRL şi pârâţii M şi V.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta – reclamantă SC I SRL Ploieşti solicitând desfiinţare acesteia şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.
În motivarea cererii de recurs arată că a solicitat la instanţa de fond judecarea cererii în lipsă conform art. 242 alin 2 Cod procedură civilă.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma art. 3041 Cod procedură civilă şi a motivelor invocate de către recurentă, instanţa constată că recursul este fondat .
Potrivit dispoziţiilor art. 242 pct 2 Cod procedură civilă suspendarea judecării cauzei se dispune dacă nici una dintre părţile legal citate nu se înfăţişează la strigarea pricinii.
Această dispoziţie imperativă nu se aplică în ipoteza în care cel puţin una dintre părţi a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În speţă, constată că prin cererea de chemare în judecată depusă la judecătoria Călăraşi, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa , situaţie faţă de care în mod greşit instanţa de fond a dispus suspendarea judecăţii, motiv pentru care va admite recursul formulat împotriva încheierii pronunţată de Judecătoria Olteniţa la data de 22 12 2010 pe care o va desfiinţează şi va trimite cauza aceleaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
1
