R O M Â N I A
TRIBUNALUL BACAU
SECTIA CIVILA
DECIZIA CIVILA nr. 568/ R
Sedinta publica de la 05 iunie 2008
TRIBUNALUL
deliberând
Asupra recursului civil de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 8190 pronuntata de Judecatoria Bacau la data de 12 decembrie 2007 a fost admisa actiunea precizata, formulata de reclamanta E. H. si a fost obligat Prefectul Judetului Bacau sa emita ordin prin care sa atribuie reclamantei în proprietate suprafata de 412 mp teren aferent imobilului situat în strada C. M. nr. x, astfel cum a fost identificat în schita anexa la raportul de expertiza.
Pentru a pronunta aceasta solutie , prima instanta a retinut ca E. H. este titulara dreptului de proprietate asupra terenului de 67,32 mp situat în municipiul Bacau, str. C.M. nr. x, atribuit prin O.P. nr. 49/13.02.1996 astfel cum a fost modificat prin O.P. nr. 171/18.06.1996; ca acest ordin a fost emis în baza cererii formulate de reclamanta si înregistrata sub nr. 2986/1996, precum si a contractului de vânzare cumparare nr. 113/13.01.1992; ca dupa emiterea O.P. nr. 49/1996, reclamanta a facut demersuri pentru a i se emite un nou ordin si pentru suprafata de 412 mp aferenta curtii imobilului situat în C. M. , nr. x, raspunsul fiind negativ, deoarece s-a apreciat ca singura cale legala ar fi fost aceea de a ataca primul ordin, acela prin care i s-a atribuit suprafata de 67,32 mp; ca, din acest punct de vedere nu exista o dispozitie expresa în sensul interdictiei emiterii mai multor ordine ale prefectului pentru aceiasi persoana sau pentru suprafete alaturate de teren , astfel încât, în lumina principiilor de drept, o astfel de posibilitate exista; ca în contractul de vânzare cumparare nr. 113/13.01.1992 prin care reclamanta a cumparat imobilul situat în C. M. nr. x, se prevede ca aceasta dobândeste si dreptul de folosinta asupra suprafetei de 67,32 mp, respectiv cota indiviza de 0,44% din teren, potrivit deciziei Primariei municipiului Bacau, iar la art. 7 se prevede ca drepturile si obligatiile partilor contractante se completeaza cu dispozitiile decretului Lege nr. 61/1990, art. 3 odata cu locuinta se transmite cumparatorului si dreptul de folosinta asupra terenului aferent, pe durata existentei constructiei; ca în conformitate cu dispozitiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, terenurile proprietate de stat situate în intravilanul localitatilor, atribuite potrivit legii în folosinta pe durata existentei constructiei cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, trec la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, în proprietatea acestora, integral sau proportional cu cota obtinuta din constructie, alineatul 4 al articolului mentionat facând trimitere la art. 23 din aceeasi lege; ca referirea la art. 23 din lege si implicit, la art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 urmareste determinarea suprafetei ce poate face obiectul constituirii dreptului de proprietate în acest caz, prevazut de art. 36 alin. 1, care poate fi pâna la 1.000 mp teren aferent casei si anexelor gospodaresti ; ca din toate aceste dispozitii legale rezulta faptul ca suprafata care trebuie sa treaca în proprietatea persoanei îndreptatita la atribuire nu poate fi limitata exclusiv trebuie la suprafata casei de locuit si, implicit, cea prevazuta în decizie de atribuire a primariei din momentul încheierii contractului de vânzare cumparare; ca priveste suprafata aferenta casei dar si anexelor gospodaresti; ca suprafata detinuta de reclamanta ca fiind aferenta casei si anexelor gospodaresti rezulta atât din declaratiile martorilor cât si din expertiza efectuata în cauza si ca, fata de dispozitiile legale anterior enuntate, precum si de faptul ca reclamanta îndeplineste conditiile legale , dovedind formularea cererii de constituire a dreptului de proprietate, precum si a suprafetei detinute, actiunea urmeaza a fi admisa.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie. În motivare a aratat ca în contractul de vânzare cumparare nr. 113 transcris sub nr. 10612/04.06.1992 se precizeaza ca suprafata de 67,32 mp, respectiv cota indiviza de 0,44% din teren, se atribuie reclamantei în folosinta pe durata existentei constructiei, iar aceasta suprafata a fost atribuita reclamantei în proprietate prin O.P. nr. 49/13.02.1996 modificat prin O.P. nr. 171/18.06.1996, conform art. 35 alin. 2 din legea fondului funciar; ca titlul IV pct. 5 din Legea nr. 247/2005 prevede ca suprafata terenurilor prevazute în art. 24 alin.1, aferenta casei de locuit si anexelor gospodaresti nu poate fi mai mare decât cea prevazuta în actul de atribuire provenit de la cooperativa de productie, consiliul popular sau primaria din localitatea respectiva, astfel încât prin ordinul prefectului nu i se putea atribui o suprafata mai mare de 67,32 mp; ca Decretul Lege nr. 42/1990, precum si art. 23 din Legea nr. 18/1991 nu au aplicabilitate în speta, deoarece atribuirea în folosinta a terenului aferent locuintei pe durata existentei constructiei a avut la baza decretul Lege nr. 61/1992 ca reclamanta nu a înteles sa formuleze contestatie privind suprafata terenului în termenul legal de 30 de zile de la comunicare ci a avut obiectiuni doar cu privire la adresa imobilului, sa ca aceasta nu mai era în drept de a formula contestatie. Analizând prezentul recurs prin prisma motivelor invocate, tribunalul constata ca acesta este întemeiat..
Astfel, prin contractul de vânzare cumparare nr. 113 încheiat la data de 13 ianuarie 1992, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate cu privire la imobilul constructie, compus din doua camere de locuit, imobil situat în municipiul Bacau, str. C.M. nr. x judetul Bacau. Prin acelasi contract i s-a atribuit cumparatoarei în folosinta pe durata existentei constructiei, terenul aferent locuintei în suprafata de 67,32 mp, respectiv cota indiviza de 0,44% din teren potrivit deciziei Primariei municipiului Bacau.
Urmare a cererii formulate la data de 26 ianuarie 1996, reclamantei, i-a fost atribuita în proprietate în conditiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 ( în prezent art. 36 alin. 2 ) suprafata de 67,32 mp teren aferent locuintei situata în municipiul Bacau , str. C.M. nr. x, a fost emis în acest sens O.P. nr. 49/13.02.1996.
Acest ordin a fost modificat, în urma contestatiei formulata, doar cu privire la amplasamentul terenului, acesta fiind situat în municipiul Bacau, Calea Moinesti nr. 21, fiind emis O.P. nr. 171/18.06.1996. Potrivit art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, în vigoare la acea data, terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, …în folosinta pe durata existentei constructiei… cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, în proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie.
Textul de lege enuntat nu precizeaza întinderea suprafetei de teren care trece în proprietatea persoanei îndreptatite la atribuire, dar fata de formularea „ trec în proprietatea actualilor detinatori terenurile atribuite în folosinta” se deduce ca legiuitorul a avut în vedere suprafata atribuita în folosinta înscrisa în decizia de atribuire ( în speta 67,32 mp.).
În cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 8 din Decretul nr. 42/1990 si ale art. 23 din Legea nr. 18/1991 deoarece, terenul aferent constructiei a fost atribuit reclamantei în baza decretului Lege nr. 61/1991 si se afla într-o zona necooperativizata, astfel încât reclamanta este îndreptatita la atribuirea doar a suprafetei de 67,32 mp.
Este de retinut, în acelasi timp, ca în cererea formulata în anul 1996, reclamanta nu a indicat suprafata de teren care solicita a-i fi atribuita în proprietate si nici nu a fost nemultumita, din acest punct de vedere, de ordinul emis neuzând de calea contestatiei.
Fata de cele ce preced, si având în vedere dispozitiile art.304 pct. 9 C.pr. civ. coroborate cu cele ale art. 312 alin. 1,3 C.pr. civ. tribunalul constata ca recursul este fondat, astfel încât urmeaza a fi admis cu consecinta modificarii în tot a sentintei recurate în sensul respingerii actiunii formulata de reclamanta.
??
??
??
??
3
