Din textul art. 5 lit.b din legea nr. 221/2009 rezultă că prin lege s-a prevăzut expres şi limitativ că se acordă doar despăgubiri pentru bunuri confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al unei măsuri administrative, şi nu altfel de despăgubiri.
Solicitarea reclamantului privind acordarea de despăgubiri materiale ce reprezintă sume de bani corespunzătoare gradaţiilor şi sporurilor de care ar fi putut beneficia şi de care nu a beneficiat datorită presiunilor politice nu are temei legal în dispoziţiile art. 5 lit.b din legea nr. 221/2009.
Dosar nr. 12722/95/2011. Sentinţa Nr. 375/2011 din şedinţa publică din 14 Noiembrie 2011
Prin cererea înregistrată la nr. 12722/95/2011 reclamantul B C a chemat în judecată pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor – Direcţia Finanţelor Publice Gorj şi a solicitat obligarea la plata daunelor morale în sumă de 550 000 lei.
În motivarea cererii a arătat că începând cu anul 1980 a fost urmărit şi persecutat de organele de represiune ale Statului Român şi i-au fost cauzate prejudicii morale cât şi prejudicii materiale.
După absolvirea Facultăţii de Electrotehnică nu a avut posibilitatea unei cariere profesionale, nici el şi nici familia sa.
De asemenea susţine că în acea perioadă a formulat cerere de emigrare, că i-a fost cenzurată corespondenţa şi că nu i s-a respectat dreptul la muncă cu plată nediferenţiată faţă de ceilalţi colegi.
Susţine că prin hotărârea nr. 358/23.01.1992 a fost privat de liberate 6 luni pe care a şi executat-o în Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Craiova şi că după eliberare a fost supus aceloraşi persecuţii politice.
Reclamantul mai arată că a primit statutul de refugiat politic al Înaltului Comisar pentru Refugiaţi ai ONU din Belgrad şi că a revenit în ţară în luna august 1999.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi următoarele şi art. 70 şi următoarele Cod civil.
Anexează cererii acte din care rezultă supunerea reclamantului la persecuţii politice, decizia privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi xerocopia dosarului nr. 11783 din Arhiva Fondului Informativ.
În şedinţa publică din 14.11.2011 s-a luat o precizarea reclamantului care a susţinut că daunele materiale reprezintă sumele de bani corespunzătoare gradaţiilor şi sporurilor prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la momentul respectiv, de care nu a beneficiat datorită presiunilor politice la care a fost supus.
Tribunalul analizând acţiunea formulată, constată că aceasta nu este fondată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente.
În raport de motivele de fapt invocate în susţinerea cererii, respectiv persecuţiile politice asupra sa începând cu anul 1980, se constată că temeiul acţiunii îl reprezintă dispoziţiile legii nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Daunele morale solicitate se întemeiau pe dispoziţiile art. 5 alin.1 lit.a din legea nr. 221/2009.
Dispoziţiile art. 5 alin.1 lit.a din legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituţionale prin decizia nr. 1358/21.10.2010 a publicate în Monitorul Oficial din 15.11.2010, astfel că se au în vedere dispoziţiile art. 31 alin.1 din legea nr. 47/1992 şi dispoziţiile art. 147 din Constituţie.
Potrivit art. 147 alin.1 din Constituţie, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituţională îşi încetează efectele după 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispoziţiile sunt suspendate de drept.
În condiţiile stabilite de art. 31 alin.1 şi 3 din legea nr. 47/1992 şi art. 147 alin.4 din Constituţie, decizia care a declarat neconstituţională o dispoziţie legală este definitivă şi obligatorie, iar efectele sale se răsfrâng şi în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepţia.
Decizia Curţii Constituţionale este obligatorie şi opozabilă „erga omnes” inclusiv pentru instanţele judecătoreşti şi are putere numai pentru viitor, astfel că după publicare ea are efecte asupra cauzelor ce se vor soluţiona.
Concluzia care rezultă din cele expuse, este aceea că dispoziţia din legea declarată neconstituţională nu se mai poate aplica şi în această situaţie se constată că statul nu mai datorează despăgubiri cu titlu de daune morale.
Nici cererea referitoare la acordarea daunelor materiale, aşa cum au fost precizate de reclamant în şedinţa publică din 14.11.2011 nu este fondată.
Potrivit art. 5 lit.b din legea nr. 221/2009 persoanele persecutate ca urmare a condamnărilor cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pot solicita instanţelor de judecată acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurilor administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile legii nr. 10/2001 sau a legii nr. 247/2005.
Din textul expus rezultă că prin lege s-a prevăzut expres şi limitativ că se acordă doar despăgubiri pentru bunuri confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al unei măsuri administrative, şi nu altfel de despăgubiri.
Reclamantul solicită despăgubiri materiale ce reprezintă sume de bani corespunzătoare gradaţiilor şi sporurilor de care ar fi putut beneficia şi de care nu a beneficiat datorită presiunilor politice, ori asemenea categorie de despăgubire materială nu este prevăzută de dispoziţiile art. 5 lit.b din legea nr. 221/2009.
Analizând cererea pentru despăgubiri materiale a reclamantului şi sub aspectul temeiul de drept comun invocat, se constată că legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu nu este dovedită şi că acţiunea sub acest aspect este prescrisă, întrucât după data de 22 decembrie 1989 a existat cadrul legal şi garanţiile procesuale pentru a-i permite acestuia promovarea unei astfel de acţiuni.
Faţă de cele reţinute acţiunea va fi respinsă.
