Prin sentinţa civilă nr. 3865 din 5.03.1998 a Judecătoriei Iaşi s-a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată şi, totodată, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată, care nu a fost semnată de reprezentantul legal al acesteia, ci de avocat. Cererea a fost înregistrată la data de 21.03.1996, iar împuternicirea avocatului a fost dată în baza contractului de asistenţă juridică nr. 95/8.05.1996, aceasta neputând acoperi lipsa semnăturii reprezentantului legal al reclamantei, motiv pentru care cererea de chemare în judecată este lovită de nulitate, potrivit art. 133 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 2145 din 30.10.1998 a Tribunalului Iaşi a fost menţinută soluţia instanţei de fond.
Curtea de Apel Iaşi, prin decizia civilă nr. 178/8.02.1999 a admis recursul şi a casat hotărârile atacate.
în esenţă, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele: Potrivit art. 67 Cod procedură civilă, părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
în cazul în care cererea de chemare în judecată este formulată de un avocat, va fi semnată de acesta, în baza mandatului dat de parte.
în speţă, cererea de chemare în judecată a fost semnată de către avocat. Ulterior introducerii cererii, avocatul care a redactat şi a semnat cererea a depus împuternicirea avocaţială în baza contractului de asistenţă juridică.
Cum acest mandat este presupus dat pentru toate actele judecăţii, inclusiv pentru redactarea şi semnarea cererii de chemare în judecată, în mod greşit au stabilit instanţele că această cerere semnată de mandatar, în speţă avocat, este nulă.
Că dispoziţiile procedurale trebuie interpretate în acest mod rezultă din chiar textul art. 133 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit căruia lipsa semnăturii se poate complini în tot cursul judecăţii.
Or, în speţă, încheierea contractului de mandat a consolidat dreptul avocatului de a semna cererea, astfel că viciul de formă a fost acoperit (decizia civilă nr. 178 din 8.02.1999 a Curţii de Apel Iaşi).
