I. Prin sentinţa civilă nr. 2674 din 09.10.2009, pronunţată în dosarul nr. 3201/117/2009 al Tribunalului Cluj, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul S.I.B.R.în contradictoriu cu pârâţii Primarul mun. Cluj-Napoca şi Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a deţinut autorizaţia 6250/23.03.2004 de transport cu taxiuri şi autorizaţia 0878/ 26.04.2005 pentru executarea serviciului public de transport persoane şi bunuri în regim de cu o valabilitate de 5 ani.
Reclamantul a solicitat suspendarea autorizaţiei de transport 6250, suspendare care a operat în urma dispoziţiei 2313/19.09.2005 pe perioada 07.09.2005- 07.09.2006.
În urma modificărilor legislative survenite în Legea 38/2003 modificată de Legea nr. 265/2007 şi Legea nr. 68/2008 toţi operatorii de transport şi deţinătorii de autorizaţii de transport valabile la 01.01.2007 erau obligaţi să preschimbe aceste documente cu autorizaţii de transport în conformitate cu prevederile legii.
În luna ianuarie 2009 a fost depusă de reclamant o cerere pentru reînceperea activităţii, comunicându-se reclamantului prin adresa 44531/451.4/20.3.2009 a Consiliului Local al mun. Cluj-Napoca că trebuie să depună o cerere de primă autorizare în vederea obţineri autorizaţiei de transport.
În urma acestei adrese reclamantul a făcut o plângere prealabilă solicitând anularea acestei adrese şi validarea autorizaţiei de transport 6250/2004 şi autorizaţiei de taxi 0878/26.04.2005. În urma răspunsului Consiliului Local cu nr. 81138/451.4/29.04.2004 s-a arătat că avea posibilitatea să depună cerere pentru autorizaţie de transport pe care a şi depus-o cu nr. 65112/26.03.2009, urmând a fi eliberată autorizaţia de transport, dar în prezent nu este posibilă eliberarea unei noi autorizaţii de taxi.
Afirmaţiile reclamantului privitor la suspendarea autorizaţiei de taxi nu au fost dovedite, pentru că doar autorizaţia de transport a fost suspendată şi nu autorizaţia de transport persoane eliberată în condiţiile art.9 a Lg.38/2003.
Prin urmare autorizaţia 6250/2004 a fost suspendată pe perioada 05.09.2005 – 05.09.2006 solicitând ulterior la data de 22.08.2007 suspendarea pe perioada 7.09.2006 – 22.08.2007.
Aşa fiind la data intrării în vigoare a Legea nr. 265/2007 autorizaţia 6250/2004 nu era suspendată şi nici nu poate, în cazul considerării suspendării să ducă la scutirea de la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. IV din Legea nr. 265/2007, care nu face o astfel de distincţie.
Aşa fiind autorizaţia 0878/2005 nu a fost suspendată, însă nefiind solicitată preschimbarea în termenul prevăzut de lege aceste autorizaţii nu mai sunt valabile, fiind necesar ca reclamantul să reia activitatea de autorizare atât în privinţa autorizaţiei de transport cât şi în privinţa autorizaţiei de taxi.
Considerând că autorizaţia 0878/206.04.2005 nu a fost revocată, ci doar s-a adus în atenţia reclamantului necesitatea conformării art. IV din Legea nr. 265/2007 capetele de cerere privind constatarea actului de revocare de taxi ca nelegal şi a faptului că reclamantul nu poate fi inclus în categoria operatorilor de transport în regim de taxi sunt neîntemeiate şi fiind decăzut din termenul prev. de art. IV din Legea nr. 265/2007 reclamantului nu îi poate fi preschimbată vechea autorizaţie de transport şi nici validată. Pe de altă parte nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 998, 999 pentru ca pârâţii să fie obligaţi la plata despăgubirilor, deoarece nu există o conduită ilicită a autorităţilor publice.
De asemenea, despăgubirile ar putea fi cerute doar de la municipiul Cluj Napoca, care în conf. cu lg.215/2001 are personalitate juridică şi patrimoniu şi nu de la autoritatea deliberativă sau executivă a acesteia.
În consecinţă în conf. cu prev. art. 18/ din Legea nr. 554/2004 tribunalul a respins acţiunea ca neîntemeiată.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.I.B.R. solicitând ca în baza art.299 raportat la art.312 alin. 1, 2 şi 3 C.pr.civ. admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii formulate.
În motivare reclamantul arată că sentinţa pronunţată de Tribunalul Cluj este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor legale incidente, caz de modificare prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
În mod eronat, prima instanţă – în pofida faptului că a reţinut relativ corect starea de fapt în cauză – asupra acesteia a aplicat şi a interpretat contrar scopului urmărit de legiuitor dispoziţiile din Legea 265/2007, de modificare a Legii nr.38/2003, fără a se raporta la circumstanţele personale ale speţei.
III. Prin întâmpinările înregistrate la data de 21 ianuarie 2010, pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca au solicitat respingerea recursului formulat împotriva sentinţei atacate, ca nefundat şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi legală.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât şi a dispoziţiilor legale, Curtea reţine următoarele:
Textul legal consacrat în art. IV din Legea nr. 265/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere ulterior modificat prin OUG nr. 153/2007 ulterior aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2008, criticat ca fiind eronat interpretat şi aplicat de instanţa de fond în cauza de faţă are următorul cuprins:
(1) Până la data de 31 martie 2008 toţi operatorii de transport în regim de taxi, operatorii de transport în regim de închiriere şi taximetriştii independenţi existenţi, astfel cum au fost definiţi în Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, cu modificările ulterioare, deţinători de autorizaţii de transport valabile la 1 ianuarie 2007, vor preschimba la autoritatea de autorizare, în mod gratuit, aceste documente cu autorizaţii de transport, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2) Până la data eliberării autorizaţiilor de transport respective, autorizaţiile de transport care erau valabile la 1 ianuarie 2007 îşi menţin valabilitatea, fără a fi prelungite, până la momentul preschimbării lor conform prevederilor alin. (1).
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, licenţele de execuţie pentru vehicul eliberate pentru autovehiculele care efectuează transport în regim de taxi sau transport în regim de închiriere vor fi retrase.
(4) Autorizaţiile taxi şi ecusoanele care au fost eliberate pe baza autorizaţiilor de transport până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care sunt valabile la această dată vor fi preschimbate cu noile tipuri de autorizaţii taxi şi ecusoane, în condiţiile în care autovehiculul sau autovehiculele respective au fost deţinute în conformitate cu prevederile Legii nr. 38/2003. Noile autorizaţii taxi preiau valabilitatea rămasă disponibilă a autorizaţiilor taxi astfel preschimbate. Termenul de valabilitate al noilor autorizaţii taxi preschimbate nu va putea fi prelungit decât în condiţiile prevăzute la art. 11 alin. (5) din Legea nr. 38/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Autorizaţiile taxi precizate la alin. (4) se preschimbă gratuit cu noul tip de autorizaţie taxi, de către autoritatea de autorizare, pe bază de programare, până la data de 31 martie 2008, odată cu preschimbarea autorizaţiei de transport, conform alin. (1). Autorizaţiile taxi se preschimbă numai în cazurile prevăzute de prezenta lege şi conţin toate datele stabilite de aceasta.
(6) Autorizaţiile taxi prevăzute la alin. (4), supuse procedurii de preschimbare, care vor fi găsite neconforme cu prevederile Legii nr. 38/2003 în ceea ce priveşte atribuirea sau utilizarea lor de către operatorii de transport sau taximetriştii independenţi, se vor retrage şi vor fi atribuite prin procedura de atribuire, conform prevederilor art. 14^2 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 38/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu prioritate celor înscrişi în listele de aşteptare, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(7) În cazul transportului în regim de închiriere, autoritatea de autorizare va elibera gratuit, până la data de 31 martie 2008, copii conforme ale autorizaţiei de transport, dacă aceasta era valabilă la 6 august 2007. Copiile conforme pentru serviciul de închiriere se eliberează în acelaşi regim dacă se execută sub autorizaţia de transport. Copiile conforme respective au valabilitate pentru 5 ani.
Din cele ce preced se desprinde concluzia că toţi operatorii de transport şi deţinătorii de autorizaţii în regim de taxi valabile la data de 1 ianuarie 2007 au fost obligaţi să preschimbe aceste documente cu autorizaţii de transport în conformitate cu prevederile legii.
După cum corect a reieşit din starea de fapt, iniţial autoritatea publică de resort a emis reclamantului autorizaţia nr. 6250/23.03.2004 pentru desfăşurarea activităţii de transporturi cu taxiuri.
Ulterior, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 38/2003, în favoarea aceluiaşi reclamant a fost emisă o nouă autorizaţie sub nr. 0878 din 26.04.2005 pentru a efectua serviciul public de transport persoane/bunuri în regim de taxi, autorizaţia fiind valabilă pe o perioadă de 5 ani cuprinsă în intervalul: 1 ianuarie 2005 – 1 ianuarie 2010.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 265/2007 (3 noiembrie 2007, conform art. X alin. 1 din Legea nr. 267/2007) care a instituit modificări procedurale cu privire la regimul autorizaţiilor pentru transportul cu taxiurile şi ulterior până la data de 31 martie 2008 reclamantul avea obligaţia să depună o cerere la autoritatea administraţiei publice locale în vederea preschimbării în mod gratuit a autorizaţiilor anterioare valabile la data de 1 ianuarie 2007. Formularea unei astfel de cereri în acest interval producea importante consecinţe juridice: menţinerea valabilităţii autorizaţiei de transport valabile la data de 1 ianuarie 2007 până la momentul preschimbării acesteia în conformitate cu prevederile art. IV alin. 1 din lege, fără însă ca această menţinere a valabilităţii să fie calificată ca o prelungire (art. IV alin. 2); noile autorizaţii taxi preschimbate preiau valabilitatea rămasă disponibilă a autorizaţiilor taxi astfel preschimbate (art. IV alin. 4 fraza a II-a), termenul de valabilitate al noilor autorizaţii taxi preschimbate putând fi prelungit doar în condiţiile prevăzute de art. 11 alin. 5 din Legea nr. 38/2003 actualizată.
Interpretarea a fortiori a acestui text legal conduce la concluzia că absenţa unei cereri depuse în intervalul legal precizat lipseşte pe titularul unei autorizaţii valabile de taxi la data de 1 ianuarie 2007 de vocaţia de a-i fi preschimbată gratuit şi de i se prelungi valabilitatea pe durata rămasă. Consecinţa nu poate fi alta decât a caducităţii autorizaţiei preexistente în absenţa formulării cereri şi ca atare lipsa de efecte juridice.
Deşi recurentul invocă în beneficul său efectul suspendării autorizaţiei de transport taxi în intervalele 07.09.2005-07.09.2006 şi respectiv 08.09.2006 – 06.01.2009 nu poate conduce la suspendarea aplicării dispoziţiilor legale precitate în profitul său.
Cadrul legal procedural de preschimbare a autorizaţiilor taxi prevede expres perioada în care titularul unei autorizaţii valabile la data de 1 ianuarie 2007 este obligat să depună cererea de preschimbare sub sancţiunea caducităţii autorizaţiei preexistente. Legea nu are în vedere premisa de la care pleacă reclamantul recurent, respectiv efectele suspensive ale autorizaţiei, care prin premisă ar provoca o decalare a termenelor legale.
Sub aspectul efectivităţii preschimbării autorizaţiei singura condiţie legală impusă de lege era existenţa unei autorizaţii valabile la data de 1 ianuarie 2007 independent că titularul acesteia îndeplinea efectiv activitatea respectivă sau respectiva activitate era suspendată. De asemenea, pentru a se conserva validitatea autorizaţiei de taxi şi după data de 3 noiembrie 2007 când intră în vigoare modificările procedurale şi implicit devine opozabilă obligativitatea depunerii cererii de preschimbare, titularul autorizaţiei avea obligaţia ca cel târziu până la data de 31 martie 2008 să depună o cerere de preschimbare. Acest interval de timp poate fi calificat ca un termen de decădere din dreptul de a mai cere şi obţine beneficiile şi efectele preschimbării autorizaţiei. Or, în lipsa unei prevederi legale exprese, repunerea în termenul de decădere nu poate fi admisă după cum nu poate fi admis nici efectul întreruptiv al termenului şi nici efectul suspensiv al acestuia.
Din punct de vedere al dreptului material numai termenul de prescripţie se bucură de un astfel de regim juridic.
Reclamantul recurent nu a justificat pertinent şi suficient motivele care l-au împiedicat efectiv să depună o astfel de cerere în intervalul 3 noiembrie 2007 – 31 martie 2008, interval rezonabil de altfel pentru ca cei interesaţi să acţioneze în respectul dispoziţiilor legale.
Împrejurarea că legiuitorul a adoptat o nouă reglementare legală de clarificare a regimului autorizaţiilor în perioada de suspendare a autorizaţiei reclamantului nu conduce implicit la favorizarea acestuia faţă de ceilalţi titulari care nu au obţinut beneficiul suspendării. Un atare tratament diferenţiat nu a fost prevăzut de lege şi nici nu poate fi invocat de reclamant în beneficul său acesta neputând să invoce că este într-o altă situaţie decât ceilalţi titulari ai autorizaţiilor suspuse preschimbării în intervalul prevăzut de lege.
Suspendarea activităţii autorizate obţinută anterior aplicării noilor reguli procesuale nu are efecte diferite faţă de efectele pe care legea însăşi le prevede pentru toate autorizaţiile valabile la data de 1 ianuarie 2007 şi pentru care s-a formulat o cerere de preschimbare în intervalul legal. Altfel spus, efectul suspendării autorizaţiei nu poate fi prelungit de drept şi convertit în prelungirea valabilităţii peste intervalul de timp în care era necesară formularea unei cereri de preschimbare.
Dacă ar fi să adoptăm teza recurentului, autorizaţiile valabile la data de 1 ianuarie şi care erau suspendate la acea dată şi al căror efect suspensiv se suprapunea cu perioada 3 noiembrie 2007-31 martie 2008 nu ar fi putu fi preschimbate chiar dacă titularii acestora ar fi depus cerere de preschimbare în intervalul defipt de lege pe considerentul că acestea nu erau susceptibile să producă efecte în acest interval, este excesivă şi neconformă cu dreptul.
Legea a avut în vedere instituirea unui mecanism unitar de preschimbare a tuturor autorizaţiilor în regim de taxi valabile la data de 1 ianuarie 2007 sub condiţia formulării unei cereri în acest sens în intervalul de timp prevăzut expres de la care nu s-a derogat legal şi nici instanţa nu are nici un temei s-o facă peste marginile legale.
Conduita reclamantului care a cerut şi obţinut suspendarea autorizaţiei în regim de taxi pe aproape toată durata de valabilitate a autorizaţiei de taxi îi este direct imputabilă căci nu se poate conserva o prerogativă legală obţinută de o anumită persoană decât dacă beneficiul legal este în concret şi efectiv atins.
Faţă de toate considerentele de fapt şi de drept expuse în precedent, Curtea urmează a respinge ca nefundat recursul cu consecinţa menţinerii în întregime a sentinţei instanţei de fond.
