-art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004
-art.205, 209 alin.2 din Ordonanta de Guvern nr. 92/2003
Curtea apreciaza ca exceptia inadmisibilitatii invocata de recurenta este neîntemeiata deoarece:
Curtea apreciaza ca exceptia inadmisibilitatii invocata de recurenta este neîntemeiata deoarece:
– cererea reclamantului de restituire a taxei de prima înmatriculare platita nu este un act administrativ;
– cererea reclamantului de restituire a taxei de prima înmatriculare platita nu este un act administrativ;
– contestatia la Administratia Finantelor Publice Slobozia, conform art.7 din Legea nr.554/2004 raportat la dispozitiile art.205 respectiv art.209 alin.2 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003 nu era ceruta, pe de o parte, pentru ca art. 7 din Legea nr. 554/2004 se refera la cererea de revocare a unui act administrativ , iar reclamantul nu solicita anularea unui act administrativ iar, pe de alta parte, pentru ca orice jurisdictie administrativa are caracter facultativ potrivit Constitutiei României.
– contestatia la Administratia Finantelor Publice Slobozia, conform art.7 din Legea nr.554/2004 raportat la dispozitiile art.205 respectiv art.209 alin.2 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003 nu era ceruta, pe de o parte, pentru ca art. 7 din Legea nr. 554/2004 se refera la cererea de revocare a unui act administrativ , iar reclamantul nu solicita anularea unui act administrativ iar, pe de alta parte, pentru ca orice jurisdictie administrativa are caracter facultativ potrivit Constitutiei României.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 423/12.02.2010)
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Ialomita, sub nr.1490/98/2008, reclamantul N. V. în contradictoriu cu pârâta Administratia Finantelor Publice Slobozia a solicitat obligarea pârâtei Ia restituirea sumei de 5727,92 lei reprezentând taxa de prima înmatriculare actualizata cu rata dobânzii legale la data achitarii efective, precum si plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea actiunii sale, reclamantul a aratat ca a achizitionat un autoturism second-hand din Germania, iar pentru a fi înmatriculat în România a fost nevoit sa achite suma de 5727,92 lei cu titlu de taxa de prima înmatriculare.
Considera ca taxa platita încalca dispozitiile art.90 din Tratatul Uniunii Europene (T.U.E) precum si art.23 si 25 din acelasi tratat. Se arata ca Curtea de Justitie a Comunitatii Europene a constatat încalcarea art.90 din T.U.E. prin instituirea taxei de prima înmatriculare în cauzele D./05 si C-333/05. Se arata ca prin instituirea taxei de prima înmatriculare se încalca principiul nediscriminarii produselor importate cu produsele interne; din analiza taxei rezultând ca aceasta este perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeana si reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, Ia o noua înmatriculare taxa nu mai este perceputa.
Prin sentinta civila nr.589/F/12.06.2008, Tribunalul Ialomita a admis cererea, a obligat pe pârâta sa restituie reclamantului suma de 5.727,92 lei încasata cu titlu de taxa de prima înmatriculare pentru autoturismul marca AUDI A4 cu nr. de identificare WAUZZZ8E62A289879, precum si dobânda legala aferenta acestei sume calculate de la data de 26.09.2007 pâna Ia data platii efective si a obligat pe pârâta catre reclamant Ia plata sumei de 39,30 Iei reprezentând cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr.356/09.02.2009, Curtea de Apel Bucuresti a casat aceasta sentinta si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Prin sentinta civila nr.1399/F/29.10.2009, Tribunalul Ialomita a admis cererea, a obligat pe pârâta sa restituie reclamantului suma de 5.727,92 lei încasata cu titlu de taxa de prima înmatriculare pentru autoturismul marca AUDI A4 cu nr. de identificare WAUZZZ8E62A289879, precum si dobânda legala aferenta acestei sume calculate de la data de 26.09.2007 pâna Ia data platii efective si a obligat pe pârâta catre reclamant Ia plata sumei de 39 Iei reprezentând cheltuieli de judecata.
În motivare, prima instanta a aratat ca taxa speciala de înmatriculare cunoscuta sub denumirea de taxa de prima înmatriculare este prevazuta de art.2141, 2142 si 2143 din Legea nr.571/2003. Cu începere de Ia 01.07.2008, odata cu intrarea în vigoare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142 si 2143 din Codul Fiscal urmeaza a fi abrogate. Textele de lege mai sus aratate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituita obligatia de plata a obligatiei fiscale denumita „taxa de prima înmatriculare” care potrivit art.214 alin.2 se plateste ,,cu ocazia primei înmatriculari în România”.
În cauza au incidenta în mod direct si dispozitiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidenta art.90 paragraful 2 din Tratatul Constitutiei al Uniunii Europene potrivit carora ,,nici un stat membru, nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.
De asemenea, obiectivul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulatii a marfurilor între statele comunitare în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protectie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre.
De asemenea, obiectivul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulatii a marfurilor între statele comunitare în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protectie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141 – 2143 din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România si autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Daca autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142 din Legea nr.571/2003 de Ia plata taxei de prima înmatriculare, nu de acelasi regim fiscal se bucura si autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141 – 2143 din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România si autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Daca autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142 din Legea nr.571/2003 de Ia plata taxei de prima înmatriculare, nu de acelasi regim fiscal se bucura si autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speta Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalca dispozitiile art.90 paragraful 1 din Tratat. Desi prevederile art.2141 – 2143 din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstitutionale si nici discriminatorii, potrivit art.148 alin.2 si 4 din Constitutia României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate fata de dispozitiile contrare cum sunt cele ale art.2141 – 2143 din Codul Fiscal si potrivit art.148 alin.4 autoritatii judecatoresti îi revine obligatia de a da eficienta normelor de drept comunitar.
Aceasta obligatie este prevazuta atât în Constitutia României art.148 cât si din Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei Ia Uniunea Europeana.
Aceasta obligatie este prevazuta atât în Constitutia României art.148 cât si din Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei Ia Uniunea Europeana.
De asemenea, jurisprudenta Curtii de Justitie Europene este în acest sens, exemplu fiind cauza Costa/Enel (1964 ) si cauza Simmenthal (1976) care reglementeaza efectul direct al normelor comunitare.
De asemenea, jurisprudenta Curtii de Justitie Europene este în acest sens, exemplu fiind cauza Costa/Enel (1964 ) si cauza Simmenthal (1976) care reglementeaza efectul direct al normelor comunitare.
Pentru motivele astfel aratate, temeiul juridic invocat de autoritatea fiscala are natura unei taxe cu efect echivalent si discriminatoriu fiind în contradictie cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
De asemenea, temeiul juridic în baza careia a fost încasata taxa de prima înmatriculare este în contradictie cu jurisprudenta recenta a Curtii Europene de Justitie Europene (cauza Nadasdi si Nemeeth – Ungaria si cauza Berezinischi – Polonia) care stabileste incompatibilitatea taxei de prima înmatriculare instituite în Ungaria si Polonia.
Deoarece reclamantul a fost lipsit în mod nelegal de suma de 5.727,92 lei, de Ia data platii sumei, 26.09.2007, pârâta Administratia Finantelor Publice Slobozia datoreaza si dobânda legala aferenta pâna la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevad dispozitiile art.1084 raportat Ia art.1082 Cod civil..
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta aratând ca instanta de fond, era obligata Conform art.105 Cod Procedura Civila, sa ridice din oficiu exceptia inadmisibilitatii, ceea ce nu s-a întâmplat.
Urmare acestei omisiuni, instanta de fond a trecut la judecarea pe fond a cauzei, motiv pentru care a dispus admiterea cererii formulate de reclamantul N. V. În conditiile pronuntarii asupra exceptiei inadmisibilitatii cererii, judecarea cauzei pe fond nu ar mai avea sens.
Astfel, prin cererea de chemare în judecata, reclamantul N. V., cu domiciliul în S., str. C., bl. 1R, Sc.A, et.1, ap.7, judetul Ialomita, a chemat în judecata Administratia Finantelor Publice Slobozia, cu sediul în Slobozia, strada Matei Basarab, nr.14, judetul Ialomita, solicitând obligarea acestei institutii la restituirea sumei de 5727.92 lei, reprezentând taxa de prima înmatriculare achitata în vederea înmatricularii unui autoturism, precum si a cheltuielilor de judecata.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii cererii reclamantului, pârâta a aratat ca cererea reclamantului prin care solicita restituirea taxei de prima înmatriculare, îmbraca forma unui act administrativ fiscal asa cum este definit de catre dispozitiile art.41 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003.
Împotriva acestui act administrativ, reclamantul trebuia sa formuleze contestatie la Administratia Finantelor Publice Slobozia, conform art. 7 din Legea nr.554/2004 raportat la dispozitiile art.205 respectiv art.209 alin.2 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003.
Având în vedere faptul ca reclamantul nu a urmat aceasta procedura prealabila, acesta formulând doar o simpla cerere de restituire a taxei de poluare, considera ca inadmisibilitatea cererii este evidenta, iar instanta de fond era obligata sa o ridice din oficiu, si în consecinta, sa respinga cererea reclamantului.
În drept, pârâta si-a întemeiat recursul pe dispozitiile art.299 si 304 pct.9 Cod Procedura Civila, si dispozitiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la dispozitiile art.205 respectiv art.209 alin.2 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003.
Pe fondul cauzei, Curtea retine ca art.90 paragraful 2 din Tratatul Constitutiei al Uniunii Europene potrivit caruia ,,nici un stat membru, nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”, se aplica cu prioritate fata de legislatia interna.
Atât timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalca dispozitiile art.90 paragraful 1 din Tratat. Desi prevederile art.2141 – 2143 din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstitutionale si nici discriminatorii, potrivit art.148 alin.2 si 4 din Constitutia României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate fata de dispozitiile contrare cum sunt cele ale art.2141 – 2143 din Codul Fiscal si potrivit art.148 alin.4 autoritatii judecatoresti îi revine obligatia de a da eficienta normelor de drept comunitar.
Taxa de prima înmatriculare are natura unei taxe cu efect echivalent si discriminatoriu fiind în contradictie cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Din aceste motive, în baza art.3041 si 312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
