Prin sentinţa civilă nr. 6546 din 09.12.2009 pronunţată de Judecătoria Slatina, s-a respinge plângerea formulată de petentul I.E., împotriva Oficiului de şi Publicitate Imobiliara Olt, şi a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, ca fiind promovata împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
A fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulata de petent împotriva încheierii nr. 8372/2009 emisa de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Olt – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Slatina.
Pentru a pronunţa această sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 30.04.2009, sub nr. 8372, petentul I.E. a solicitat Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliara Olt- Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Slatina intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilelor casă împreuna cu terenul agricol aferent, plus diferenţa până la 2 ha de teren extravilan, situate pe raza localităţii G., sat D., jud. Olt.
In dovedirea dreptului său de proprietate asupra imobilelor petentul a depus înscrisul autentificat la data de 24.03.2003 de Notarul Public Florin G., denumit ,,Act de , titlul de proprietate nr.15801/71/2003 emis de Comisia Judeţeana Olt pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar pe numele donatorului C.N., adeverinţa nr.1396/27.04.2009 emisa de Primăria G. privind individualizarea terenului de 2 ha.
Prin încheierea nr. 8372/2009 emisă în dosar nr. 8372/30.04.2009 Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Olt – Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Slatina a respins cererea petentului, constatând că oferta de donaţie nu a fost acceptată si apostilată la Oficiul Consular.
Analizând ,,Actul de donaţie” depus la dosar, instanţa a constatat că prin acesta numitul C.N. a donat casa împreună cu terenul agricol aferent, plus diferenţa până la 2 ha din terenul extravilan situate pe raza localităţii G., sat D., jud. Olt, către petentul I.E.
Acest înscris este semnat numai de către C.N. şi cuprinde exclusiv manifestarea de voinţa a acestuia în sensul încheierii contractului de donaţie.
Conform art. 813 C.civ. toate donaţiile se fac prin act autentic.
Deci contractul produce efecte juridice numai dacă consimţământul ambelor părţi este manifestat în formă autentică, nerespectarea acestei forme se sancţionează cu nulitatea absolută a contractului, indiferent de persoana donatorului sau a donatarului.
In cazul în care contractul de donaţie se încheie intre absenţi – cum este situaţia in speţă, prin ofertă si acceptare separate, atât oferta de a dărui, cat şi acceptarea trebuie sa fie făcută în forma autentică, altfel nu vor produce efecte juridice, fiind nule absolut (art.814 alin. l C.civ.).
Pe lângă aceste condiţii, pentru ca donaţia acceptată prin înscris separat să producă efecte, se mai cere ca actul de acceptare sa fie comunicat (notificat) donatorului, in timpul vieţii lui (art. 814 alin. 2 C. civ.) şi înainte de a fi devenit incapabil.
Întrucât prin acceptare se realizează, în fapt, acordul de voinţă adică se încheie contractul de donaţie, cum în cauză petentul nu a făcut dovada acceptării donaţiei în forma şi în condiţiile prevăzute de lege şi enumerate mai sus (simpla posesie neechivalând cu acceptarea donaţiei), contractul de donaţie – ca acord de voinţă, nu a fost încheiat.
Prin urmare, petentul nu a devenit proprietar al imobilelor a căror înscriere în Cartea Funciara a solicitat-o, iar soluţia de respingere a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliara Olt este legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul I.E., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, în sensul că instanţa de fond a apreciat greşit actele şi probele dosarului, a reţinut o situaţie de fapt eronată cu privire la acceptarea ofertei de donaţie, precizând că din probele administrate rezultă că a acceptat deja donaţia imobilelor din partea numitului C.N., şi în consecinţă, a devenit proprietar al imobilelor, astfel că soluţia de respingere a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliara Olt este netemeinică şi nelegală.
În apel a formulat cerere de intervenţie în interes propriu numitul C.N., motivând că reclamantul apelant doreşte să obţină intabularea dreptului de proprietate asupra unor imobile care sunt proprietatea sa şi asupra cărora şi-a retras oferta de a dona, prin formularea unei cereri în anularea actului de donaţie încheiat la 25.03.2003 de Public Florin G. din SUA – statul Ohio.
La termenul din 22.04.2010, instanţa de apel a hotărât asupra încuviinţării în principiu a intervenţiei în temeiul dispoz. art. 331 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr.123 din 20 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr.5478/311/2009, s-a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientul în nume propriu C.N.
S-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul petent I.E.
A fost obligat apelantul la 600 lei cheltuieli de judecată către intervenient.
S-a reţinut că actul de donaţie este semnat numai de donatorul C.N., nu şi de donatar, conform condiţiilor impuse de dispoziţiile art.813-814 Cod civil, astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele de valabilitate a actului juridic privind proprietatea bunurilor.
Înscrisurile depuse de apelant privind obţinerea apostilei actului de donaţie din 25.03.2003 nu au relevanţă în cauză, întrucât din documentaţia depusă pentru înscrierea în cartea funciară şi avută în vedere de registrator nu rezultă că oferta de donaţie a fost acceptată şi apostilată la Oficiul Consular, iar pe de altă parte, din actele depuse de intervenient rezultă că acesta a promovat o acţiune în anularea actelor de donaţie, ceea ce echivalează cu retragerea manifestării de voinţă şi a ofertei de a dona.
S-a apreciat întemeiată cererea de intervenţie formulată de intervenientul în nume propriu C.N., în raport de dispoziţiile art.331 Cod pr.civilă, privind procedura necontencioasă.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei a declarat recurs petentul I.E., criticând-o pentru nelegalitate şi invocând greşita interpretare a dispoziţiilor art.49-50 Cod pr.civilă, a Legii nr.121/2005 şi a prevederilor art.813-814 Cod civil.
A arătat că instanţa de apel în mod greşit a admis cererea de intervenţie, deşi potrivit dispoziţiilor art.49-50 Cod pr.civilă, aceasta se putea face numai în faţa primei instanţe, şi înainte de închiderea dezbaterilor.
În ceea ce priveşte lipsa apostilei Oficiului Consular, a susţinut că motivarea instanţei este în contradicţie atât cu înscrisurile depuse de reclamant la dosar, cât şi cu prevederile Legii nr.121/2005 de modificarea art.2 din OG nr.66/1999 pentru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5.10.1961, conform cărora autorităţile române competente să aplice apostila prevăzută la art.3 alin.1 din convenţie sunt tribunalele pentru actele oficiale prevăzute la art.1 lit.a,c şi d, şi prefecturile pentru actele oficiale prevăzute la art.1 lit.b.
Ultima critică se referă la îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art.813-814 pentru actul de donaţie, sens în care recurentul a arătat că, potrivit legii, donaţia poate fi acceptată prin act autentic posterior, înainte de moartea donatorului, condiţie îndeplinită de actul în cauză.
În susţinerea aceleiaşi critici, a arătat că cererea în anularea donaţiei, formulată de către intervenient, şi care face obiectul unei alte cauze aflată pe rolul instanţelor, nu este admisibilă.
Examinând criticile formulate se constată nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Pentru a se pronunţa asupra cererii de intervenţie în interes propriu, Tribunalul Olt a avut în vedere caracterul necontencios al procedurii, faţă de care a constatat incidenţa prevederilor art.331-339 Cod pr.civilă.
Dispoziţiile art.50 Cod pr.civilă referitoare la condiţiile şi termenele în care poate fi formulată cererea de intervenţie în interes propriu, invocate de recurent în criticile sale, sunt cuprinse în Capitolul III din Cartea II privind Procedura contencioasă, din codul de procedură civilă.
Norma menţionată nu este aplicabilă în cauză, faţă de caracterul necontencios al plângerii împotriva încheierii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, care se soluţionează potrivit dispoziţiilor privitoare la procedurile necontencioase, din art.331-339 Cod pr.civilă, procedură care se întregeşte cu prevederile de procedură contencioasă, numai în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii (art.338 Cod pr.civilă).
Conform art.331 Cod pr.civilă au caracter necontencios cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de altă persoană.
Dat fiind caracterul necontencios al plângerii formulată în cauză de petent, şi cererea intervenientului în interes propriu are acelaşi caracter, aşadar nu îi sunt aplicabile prevederile procedurii contencioase, respectiv dispoziţiile art.49-50 Cod pr.civilă, întrucât prin această cerere nu a urmărit valorificarea unui drept propriu, solicitarea sa având ca scop opozabilitatea hotărârii în ce îl priveşte.
Dispoziţiile art.813-814 Cod civil au fost corect aplicate şi interpretate prin hotărârea recurată, ţinându-se seama de condiţiile impuse de lege pentru valabilitatea contractului de donaţie.
Prin prevederile art.813 Cod civil, potrivit cărora toate donaţiile se fac prin act autentic, legea instituie solemnitatea contractului de donaţie ca o condiţie de valabilitate a actului juridic, nu una de formă, cum susţine recurentul prin motivele de recurs.
Consimţământul părţilor la încheierea contractului de donaţie trebuie să fie exprimat, aşa cum prevede textul menţionat, în formă autentică, iar donaţia produce efecte numai din momentul în care a fost acceptată de donatar (art.814 alin.(1) Cod civil).
Exprimarea consimţământului ambelor părţi poate fi făcută, în conformitate cu art.814 alin. (2) Cod civil, nu doar în cuprinsul unui înscris autentic unic, fiind valabil şi contractul încheiat prin două înscrisuri autentice separate : oferta de a dona, pe de o parte, şi acceptarea donaţiei, pe de altă parte.
Actul autentic de acceptare a donaţiei trebuie să intervină şi să fie notificat ofertantului în limitele termenului stabilit de donatorul ofertant, iar în lipsa unui asemenea termen, trebuie să intervină înainte de revocarea ofertei, şi în orice caz, trebuie făcută în timpul vieţii donatorului.
Cerinţa impusă de art.814 alin (2) Cod civil nu este îndeplinită în cauză, întrucât actul de donaţie autentificat în Cleveland, Ohio, SUA la data de 24 martie 2003, cuprinde numai exprimarea consimţământului donatarului, în timp ce înscrisul autentic de acceptare a donaţiei de către donatar a fost încheiat la 17 februarie 2010, ulterior manifestării voinţei donatorului de a revoca actul, prin promovarea acţiunii în anulare absolută, la data de 2.11.2009, acţiune aflată pe rolul Judecătoriei Slatina.
Aşadar, exprimarea valabilă a consimţământului donatarului de a accepta donaţia se raportează la momentul manifestării de voinţă a donatorului de a revoca oferta, aşa încât modul în care va fi soluţionată acţiunea în constatarea nulităţii actului nu produce efecte asupra valabilităţii titlului de care s-a prevalat petentul în cererea de intabulare.
În raport de circumstanţele cauzei rezultă că cele două voinţe nu s-au întâlnit în limitele termenului deferit de lege, şi contractul nu a putut lua naştere în mod valabil, pentru a avea ca efect transferul irevocabil al dreptului de proprietate asupra imobilului, către donatar, situaţie în care, faţă de prevederile art.50 din Legea nr.7/1996, cererea de intabulare a dreptului de proprietate formulată de petent a fost respinsă justificat.
Dată fiind situaţia reţinută, aspectele privitoare la lipsa apostilei pe oferta de donaţie, sunt lipsite de relevanţă.
În consecinţă, recursul declarat de petent este nefondat şi va fi respins, conform art.312 alin.(1) Cod pr. civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurentul va fi obligat la 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, către intimatul intervenient.
??
??
??
??
4
