Pentru persoanele pensionate în temeiul Legii nr.19/2000 şi care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa II de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, legiuitorul, prin art.78 ind.2 din Legea nr.19/2000, astfel cum a fost modificat de pct.2 al art.I din O.G. nr.209 din 4 decembrie 2008, acordă beneficiul majorării punctajelor anuale, „după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 565 din 25 iunie 2010
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi, reclamantul a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.284030/03.08.2009 emisă de casa judeţeană de pensii solicitând anularea deciziei şi recalcularea pensiei de asigurări sociale.
Prin sentinţa civilă nr.349 din 24.02.2010 Tribunalul Iaşi a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu intimata casa judeţeană de pensii, împotriva deciziei nr.284030/03.08.2009 emisă de intimată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamantului i s-au deschis drepturile de pentru muncă depusă şi limită de vârstă în baza Legii nr.19/2000, de la data de 01.07.2009. S-a reţinut un stagiu total de cotizare realizat de 40 ani, 9 luni şi 6 zile din care 20 ani, 6 luni şi 23 zile în grupa I de muncă, 8 ani, 9 luni şi 20 zile în condiţii normale de muncă şi 1 an, 4 luni şi 23 zile stagiu asimilat, stagiu acordat pentru grupa I de muncă 10 ani.
Pentru stagiul de cotizare reprezentat de vechimea în muncă realizată în fostul sistem de asigurări sociale până la data de 01.04.2001 punctajele anuale s-au calculat în baza art.164 din Legea nr.19/2000, utilizându-se salariile înscrise în carnetul de muncă şi sporul de vechime, iar pentru stagiul de cotizare de după 01.04.2001 s-a calculat punctajul.
Prin Decizia nr.284030/30.09.2009 s-a recalculat pensia contestatorului prin adăugarea perioadei 01.06.2009 – 01.07.2009 şi 01.07.2009 – 01.08.2009. Punctajul mediu anual al asiguratului a fost de 1.79272 puncte, iar cuantumul pensiei a fost stabilit la 1314 lei.
Stagiul de cotizare pentru contestator s-a calculat până la data de 01.06.2009, întrucât adeverinţa privind datele necesare determinării stagiului de cotizare şi a punctajului mediu conţinea luna mai 2009 ca fiind ultima lună de contribuţie la asigurări sociale.
Contestatorul a solicitat recalcularea pensiei prin cererea nr.64765/28.08.2009 şi prin cererea nr.63742/26.08.2009 şi a anexat adeverinţa nr.86486/31.08.2009 care dovedea contribuţia la asigurările sociale, pentru luna iulie 2009 şi adeverinţa nr.1.B1/2340/06.08.2009 cu sporul de vechime şi sporul pentru condiţii grele de muncă de 15%, dar tot în această adeverinţă se preciza că în perioada 10.07.2009 – 07.08.2009 reclamantul a avut contractul de muncă suspendat. Casa judeţeană de pensii a recalculat drepturile de ale contestatorului prin Decizia nr.284030/30.09.2009. Drepturile de pensie ale reclamantului au fost corect şi legal stabilite, adică s-a luat în calcul toată vechimea realizată în sistemul public, iar la stabilirea cuantumului pensiei s-a luat în calcul stagiul realizat în sistemul public şi s-au avut în vedere salariile de care a beneficiat în perioada lucrată în sistemul public inclusiv sporurile, conform documentelor depuse în dosarul de pensionare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul, considerând-o nelegală şi netemeinică, motivând că instanţa nu a avut în vedere Decizia nr.40/2008 a Î.C.C.J. Dat fiind faptul că a lucrat în grupa I de muncă 20 de ani, 6 luni şi 23 de zile, stabilirea corectă a punctajului trebuia făcută la prin împărţirea punctajului total la 20 de ani şi nu la 32 de ani şi 2 luni, aşa cum greşit s-a procedat. În aceste condiţii îi erau aplicabile prevederile anexei IV din Legea nr.19/2000.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, curtea de apel a constatat că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Drepturile de pensie ale recurentului-contestator s-au deschis la data de 01.07.2009, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000, nu cu prevederile Legii nr.3/1977. În ceea ce priveşte dispoziţiile art.14 din Legea nr.3/1977, invocate de recurent şi avute în vedere de ICCJ, prin decizia nr.40/2008, curtea de apel a constatat că aceste prevederi legale nu erau aplicabile situaţiei recurentului, care nu făcea parte din categoria persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1997-31 martie 2001.
Oricum, perioada de cel puţin 20 de ani, de lucru efectiv în locuri care se încadrau în grupa I de muncă, nu reprezenta stagiu complet de cotizare, înţeles ca vechime integrală în muncă necesară pentru acordarea pensiei pentru depusă şi limită de vârstă.
Potrivit art.14 alin.1 lit.a) din Legea nr.19/2000, la stabilirea pensiei se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă, un an şi 6 luni, deci cel puţin 20 ani lucraţi efectiv în grupa I de muncă echivalează cu 30 ani, perioadă care reprezintă vechimea integrală în muncă, minimă, necesară pentru acordarea pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă.
Curtea a notat că pentru persoanele pensionate în temeiul Legii nr.19/2000 şi care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa II de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, legiuitorul, prin art.78 ind.2 din Legea nr.19/2000, astfel cum a fost modificat de pct.2 al art.I din O.G. nr.209 din 4 decembrie 2008, acordă beneficiul majorării punctajelor anuale, „după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situaţiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3, în funcţie de data naşterii, respectiv stagiile complete de cotizare, în funcţie de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167 ind.1.”
Or, recurentul-contestator se încadra în aceste dispoziţii, întrucât avea un stagiu complet de cotizare şi nu se impunea reducerea vârstei standard de pensionare pentru a fi încadrat în anexa IV din Legea nr.19/2000, aşa cum a solicitat acesta, considerente pentru care, curtea de apel, în temeiul dispoziţiilor art.312 C.pr.civ., a respins recursul şi a menţinut ca legală şi temeinică sentinţa recurată.
