– OG nr.66/1999, art.3 alin.2
Formalitatea apostilarii unui înscris pentru a fi prezentat unei autoritati române trebuia sa fie îndeplinita în privinta procurii date în fata unui notar dintr-un stat strain (cu conditia ca acest stat sa fie parte a Conventiei cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961, conditie îndeplinita în cazul Rusiei), însa numai daca între România si statul în discutie nu exista o conventie bilaterala care sa reglementeze acest aspect.
Astfel, potrivit art.3 alin.2 din Conventia mentionata, la care România a aderat prin Ordonanta Guvernului nr. 66 din 24 august 1999: “Totusi formalitatea mentionata în alineatul precedent (aplicarea apostilei, n.red.) nu poate fi ceruta atunci când fie legile, regulamentele sau uzantele în vigoare în statul în care actul urmeaza sa fie prezentat, fie o întelegere între doua sau mai multe state contractante o înlatura, o simplifica sau scuteste actul de supralegalizare.”
Or, potrivit art.12 din Tratatul între Republica Populara Româna si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind acordarea asistentei juridice în cauzele civile, familiale si penale, actele care au fost întocmite sau certificate de institutiile juridice sau de catre o persoana oficiala pe teritoriul uneia dintre Partile contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilita de legile în vigoare si prevazute cu sigiliul oficial, sunt valabile pe teritoriul celeilalte Parti Contractante fara vreo alta certificare.
Nici o dovada ca Tratatul mai sus mentionat este înca în vigoare nu era necesar a fi administrata a apelanta-intervenienta, împrejurarea încetarii efectelor tratatului fiind un fapt negativ, astfel ca cel care invoca existenta si efectele conventiei avea obligatia de face dovada încheierii acesteia, iar cel ce sustinea contrariul avea sarcina de a proba contrariul, în sensul intervenirii unei modalitati de încetare a efectelor conventiei (cum ar fi denuntarea acesteia de una dintre parti). (Decizia nr.109A din 20.04.2010 – Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV a Civila la data de 24.07.2006, reclamanta S.C. A.G. S.R.L. a chemat în judecata pe pârâta S.C. V. S.R.L., solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate ca marfurile retinute de catre autoritatile vamale, conform deciziei Autoritatii Nationale a Vamilor – Directia Regionala Vamala Iasi, aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuala ale reclamantei asupra marcii “LUGA ABRASIV”; sa se dispuna interzicerea importului si comercializarii neautorizate de catre pârâta a produselor purtând marci identice sau similare acestei marci, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, s-a aratat ca la data de 10.07.2006, în temeiul prevederilor Legii nr.344/2005, în urma acceptarii cererii de interventie nr. 25949/11.05.2006 a Autoritatii Nationale a Vamilor pentru respectarea unui drept de proprietate intelectuala, autoritatile vamale din cadrul Biroului Vamal Siret au retinut ca fiind susceptibile ca aduc atingere unui drept de proprietate intelectuala un numar de 171.670 bucati discuri abrazive cu armatura pentru taiat si polizat metale, ce aveau inscriptionata fara drept marca “LUGA ABRASIV”.
Produsele retinute sunt originare din Rusia, fiind exportate de catre firma JSC “L.A.P. SDA”, cu sediul în Rusia, destinatar fiind societatea pârâta.
Deoarece marca “LUGA ABRASIV” reprezinta marca înregistrata a firmei S.C. A.G. S.R.L., conform certificatului de înregistrare nr. 65390/2004 emis de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, importul si comercializarea neautorizata a produselor ce poarta marci identice sau similare cu aceasta, aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuala ale reclamantei.
Prin sentinta civila nr. 1465/14.11.2006, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila a admis exceptia necompetentei materiale a acestei instante si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Prin decizia civila nr.323 R/22.05.2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala admis recursul declarat de recurenta-reclamanta, a casat sentinta recurata si a trimis cauza pentru continuarea judecatii la Tribunalul Bucuresti.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila la data de 16.07.2007.
La termenul de judecata din data de 06.11.2007, pârâta a depus la dosarul cauzei note prin care a invocat în principal exceptia lipsei competentei teritoriale de solutionare a litigiului si declinarea competentei de solutionare catre Tribunalul Suceava. În subsidiar, a solicitat suspendarea judecarii cauzei pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr…. aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a Civila, a solicitat constatarea cu privire la primul capat de cerere ca fiind ramasa fara obiect.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art.137, alin.1, 244 alin.1 pct. 1 codul de procedura civila.
La acelasi termen de judecata s-a depus si cerere de interventie în interes propriu formulata de catre JSC L.A.P. SDA – (Uzina De Produse Abrazive Din Luga), prin care a solicitat, cu privire la primul capat de cerere, sa se ia act de ramânerea acestuia fara obiect, iar în ceea ce priveste al doilea capat de cerere, s-a solicitat respingerea acestuia ca fiind netemeinic si nelegal.
Intervenienta a depus si cerere reconventionala, solicitând urmatoarele: constatarea cu privire la actele de comert – export si distributie – efectuate de catre S.C. A.G. S.R.L. Afumati pe teritoriul României, a gamei de produse din care fac parte si discurile abrazive purtând denumirea “LUGA ABRASIV” aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuala a JSC L.A.P. SDA- (Uzina de Produse Abrazive din Luga); dispunerea interzicerii imediate a comertului, exportului, distribuirii precum si a oricarei alte forme de folosire neautorizata a însemnului “LUGA ABRASIV”de catre reclamanta S.C. A.G. S.R.L. Afumati; sa se dispuna obligarea la plata unei sume cu titlu de despagubiri materiale al carui cuantum va fi stabilit în urma efectuarii unei expertize contabile; sa se dispuna publicarea în presa, pe cheltuiala reclamantei S.C. A.G. S.R.L. Afumati a dispozitivului hotarârii judecatoresti in 2 publicatii de circulatie nationala si obligarea la plata cheltuielilor ocazionate de proces.
Intervenienta a aratat ca în cauza este situatia prin care un comerciant (care dupa parerea intervenientei ori face discuri abrazive într-un garaj ori le importa din China, dar din când în când cumpara si discurile pârâtei de la unul din distribuitorii pârâtei pentru a avea acoperire legala) încearca sa opreasca relatiile de afaceri ale producatorului de peste 100 de ani a discurilor abrazive “LUGA ABRASIV”cu distribuitorii sai din România, încercând prin înregistrarea marcii cu rea credinta si în frauda legii sa provoace prejudicii intervenientei.
S-a mai aratat ca peste tot în lume conflictul între o marca utilizata de peste 100 de ani (notorie) si marca înregistrata cu rea credinta si în frauda legii se solutioneaza cu anularea marcii înregistrate cu rea credinta, producatorul în toate cazurile nu-si poate opri productia sau comercializarea doar pentru ca un fost client face experimente juridice.
Fata de aceasta situatie JSC L.A.P. Sda (Uzina de Produse Abrazive din Luga) a introdus actiune în anularea marcii LUGA ABRASIV cerere ce formeaza obiectul dosarului nr. … aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a Civila, având în vedere ca aceasta a fost înregistrata cu rea credinta, în frauda legii, printr-un abuz de drept si pentru ca aceasta contine numele unui oras din Rusia culminând cu faptul ca aceasta marca în înseamna “abraziv din Luga”.
Totodata, s-a aratat ca prin sentinta civila nr. 881/14.06.2007, a fost admisa actiunea restrânsa în parte, s-a dispus anularea înregistrarii marcii nr. 65390 pentru clasa de produse 8; s-a anulat certificatul de înregistrare a marcii nr. 65390 pentru clasa de produse 8.
Intervenienta a mai aratat ca are în România doi dealeri, S.C. V. S.R.L.(fosta AF P.) si S.C. V.G. S.R.L., acestia având drept de vânzare pe teritoriul României, întrucât au din partea intervenientei certificatul de origine a marfurilor, certificat de calitate, certificat de conformitate, sistemul de certificare STAS R.
De asemenea intervenienta a aratat ca, întrucât colaborarea cu dealerii români era la început, nu a înregistrat marca sa pe teritoriul României înca de la începutul intrarii pe piata, întrucât practica europeana este ca mai întâi sa se atinga un anumit standard al vânzarilor, sa se faca un studiu al pietei, sa se cerceteze nivelul contrafacerilor pe piata si mai apoi sa se procedeze la înregistrarea acesteia.
Astfel, Camera de Comert si Industrie a Regiunii Leningrad prin adresa 1864/05.06.2006 confirma ca a eliberat certificate de origine pentru discurile livrate în România catre dealerii sai si ca “începând din anul 1985 sub aceasta marca comerciala, SDA Uzina de produse abrazive din Luga a participat de nenumarate ori la diferite expozitii internationale”. De asemenea se confirma ca uzina “împlineste anul acesta 100 de ani de activitate si este cea mai mare uzina de fabricare a instrumentelor abrazive din Rusia si a vândut în 2005, 184,000.000 de discuri armate de debitare si rectificare (cod vamal 6804 22 1800) si ca productia uzinei este livrata în mai multe tari ale lumii.”
Totodata, intervenienta a aratat ca S.C. A. G. S.R.L., fost client al distribuitorilor pârâtei în România, s-a gândit ca prin înregistrarea cu rea credinta la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (O.S.I.M.) a marcii verbale “LUGA ABRASIV” poate sa preia clientii societatii pârâte, care au fost obisnuiti sa li se garanteze un anumit standard de calitate prin asocierea cu numele societatii interveniente si cu standardele de calitate ale produselor sale. S-a precizat ca S.C. A. G. S.R.L. Afumati nici macar nu s-au preocupat sa schimbe culorile si formatul desenului si nici numarul de telefon rusesc (care a fost pâna de curând numarul de telefon al societatii pârâte) dar folosesc adresa site-ului intervenientei care sa induca în eroare cu privire la originea produsului si nu în ultimul rând sa foloseasca numele uzinei intervenientei (LUGA ABRASIV) si numele orasului unde pârâta îsi are sediul, Luga, din regiunea Leningrad.
Reaua credinta a pârâtei definita ca fiind incorectitudinea respectiv atitudinea unei persoane care savârseste un fapt contrar legii sau altor norme de convietuire sociala, pe deplin constienta de caracterul ilicit al conduitei sale – este evidenta în cazul pârâtei care cunostea ca aceasta marca apartinea reclamantei, ale caror produse le-a achizitionat înainte si dupa înregistrarea marcii pe numele sau. Prin înregistrarea marcii pârâta a dorit cu rea credinta sa obtina un avantaj prin preluarea clientilor intervenientei, traditiei si a beneficiilor. Pârâta, prin înregistrarea marcii verbale “LUGA ABRASIV”, a tins la obtinerea exclusivitatii pe piata româneasca a vânzarii produselor intervenientei fara acordul sau.
În conformitate cu art.6 al. 3 al Conventiei de la Paris – o marca înregistrata reglementar într-una din tarile Uniunii va fi considerata independenta. Notiunea de marca înregistrata reglementar impune conditia de înregistrare cu buna credin?a de catre titular a fi îndeplinita.
S-a mai aratat ca în conformitate cu Conventia de la Paris “Numele comercial, va fi protejat în toate tarile Uniunii, fara obligatia de depunere sau înregistrare, indiferent de faptul daca el face sau nu parte dintr-o marca.”
La termenul de judecata din data de 15.01.2008, pârâta a invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.35 din Legea nr. 84/1998, precum si a prevederilor art.11 din Legea nr.344/2005.
La termenul de judecata din data de 11.03.2008 tribunalul a admis exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant, a anulat cererea de interventie si cererea reconventionala formulata de JSC L.A. P. Sda – (Uzina De Produse Abrazive Din Luga), pentru lipsa dovezii calitatii de reprezentant. Totodata, a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia neconstitutionalitatii art.35 din Legea nr.84/1998 si a dispozitiilor art.11 din Legea nr.344/2005 în raport de dispozitiile art. 24 alin.1, 53 alin.2 si 135 alin.1 din Constitutia României, iar conform art.29 alin.5 din Legea nr. 47/1992 s-a dispus suspendarea cauzei pâna la solutionarea exceptie de neconstitutionalitate.
În motivarea încheierii din 11.03.2008 s-a retinut, cu privire la solutia data exceptiei lipsei dovezii calitatii de reprezentant, ca reclamanta nu s-a conformat dispozitiilor instantei de la termenul din 12.02.2008, prin care i s-a pus în vedere sa depuna la dosar împuternicire apostilata, astfel ca aceasta nu are reprezentant conventional.
Prin decizia nr.1214/11.11.2008 pronuntata de Curtea Constitutionala în dosarul nr.1863D/2008, a fost respinsa, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionale a prevederilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 si art.11 din Legea nr. 344/2005.
Prin sentinta civila nr.383/17.03.2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila a admis actiunea, a constatat ca marfurile retinute conform deciziei A.N.V. nr. 14698/OCB/12.07.2006 aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuala ale reclamantei asupra marcii “LUGA ABRASIV”, a interzis pârâtei importul si comercializarea neautorizata a acestora, a anulat cererea reconventionala si cererea de interventie în interes propriu formulate de JSC L.A.P. SDA – pentru lipsa dovezii calitatii de reprezentant si a obligat pârâta sa plateasca reclamantei suma de 40 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 84/1998, într-o actiune în contrafacerea unei marci înregistrate, trebuiesc analizate urmatoarele conditii de admisibilitate:
-reclamantul sa fie titularul dreptului de proprietate asupra marcii sau a unui alt drept (licenta) în conditiile legii :
-existenta faptelor de folosire a unui semn identic sau similar cu marca înregistrata;
-dovada faptului ca faptele de folosire mentionate reprezinta o încalcare a drepturilor asupra marcii înregistrate, în sensul Legii nr. 84/1998;
-lipsa unei justificari legitime pentru folosirea marcii din partea pârâtului.
Astfel fiind, a constatat ca, în speta, reclamanta S.C. A.G. S.R.L., în temeiul certificatului de înregistrare Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (O.S.I.M.) nr. 65390, detine drepturi exclusive asupra marcii “LUGA ABRASIV” pe teritoriul României. În calitate de titular al dreptului asupra marcii “LUGA ABRASIV”, reclamanta exercita toate drepturile prevazute de art. 35 din Legea nr. 84/1998, inclusiv acela de a interzice comercializarea, importul sau exportul sub acest semn (art. 35 alin. 3 lit. c).
În conformitate cu dispozitiile art.1 pct.13 lit.a din Legea nr. 202/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 344/2005, urmeaza ca în cadrul operatiunilor de import sa fie considerate marfuri contrafacute: “orice marfa, inclusiv ambalajul sau, care poarta, fara autorizatie o marca de produs sau de serviciu, legal înregistrata pentru respectiva marfa ori care nu poate fi deosebita, în aspectele sale esentiale, de o marca de produse sau de servicii legal înregistrata si care, din acest motiv, încalca drepturile titularului acestei marci”.
Art.35 alin.2 lit. a din Legea nr. 84/1998 prevede ca “titularul marcii poate cere instantei judecatoresti competente sa interzica tertilor sa foloseasca în activitatea lor comerciala, fara consimtamântul titularului un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrata”. Textul enuntat prevede ca în ipoteza încalcarii drepturilor exclusive conferite de marca, în actiunea în contrafacere nu este necesar sa fie dovedit riscul de confuzie, acesta fiind prezumat, daca exista identitate, atât între semnul folosit de catre tert si cel înregistrat ca marca, de catre reclamant, cât si între produsele sau serviciile tertului si cele ale reclamantului.
Potrivit art.16 din Acordul TRIPS, “titularul unei marci de fabrica sau de comert înregistrate, va avea dreptul exclusiv de a împiedica orice terti actionând fara consimtamântul sau sa utilizeze în cadrul operatiunilor comerciale semne identice sau similare pentru produsele sau serviciile identice sau similare celor pentru care marca de fabrica sau de comert este înregistrata, în cazul în care o astfel de utilizare ar genera un risc de confuzie. In cazul de folosinta a unui semn identic pentru produse sau servicii identice, existenta riscului de confuzie va fi prezumata”.
Cum în speta, însemnul folosit de tertul-pârât S.C. V. S.R.L., este identic cu marca înregistrata “LUGA ABRASIV”, apartinând reclamantei, iar produsele importate fac parte din clasele de produse si servicii pentru care marca “LUGA ABRASIV”, a fost înregistrata, rezulta, în conformitate cu dispozitiile art.6 alin.1 lit.a si art.35 alin.2 lit.a, ca faptele pârâtei reprezinta o încalcare a marcii înregistrate “LUGA ABRASIV”.
Fata de toate cele anterior mentionate s-a constatat ca în cauza sunt întrunite toate conditiile de admisibilitate ale actiunii de contrafacere, motiv pentru care, a fost admisa actiunea, astfel cum a fost formulata.
Potrivit dispozitiilor art.161 Cod de procedura civila, s-a dispus si anularea cererii de interventie si a cererii reconventionale formulate, pentru lipsa dovezii calitatii de reprezentant, astfel cum aceste exceptii au fost admise prin încheierea de la data de 11.03.2008.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâta SC V. SRL, solicitând respingerea actiunii ca fiind netemeinica, iar în subsidiar sa se ia act cu privire la actiunea formulata de catre reclamanta ca fiind ramasa fara obiect.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala la data de 23.09.2009.
În dezvoltarea motivelor de critica, apelanta-pârâta a aratat ca la data de 02.04.2006, în timpul unui control vamal, a luat la cunostinta de existenta certificatului de înregistrare a marcii verbale nr. 65390/01.02.2006 având denumirea LUGA ABRASIV (în traducere din limba rusa ABRASIV DIN LUGA) pe numele S.C. A.G. S.R.L. Afumati, care a încercat sa împiedice operatiunile comerciale între JSC L.A.P. SDA (Uzina de Produse Abrazive din Luga) în calitate de producator si S.C. V. S.R.L. în calitate de distribuitor.
Fata de aceasta situatie JSC L.A.P. SDA a introdus actiune în anularea marcii LUGA ABRASIV cerere ce formeaza obiectul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a Civila, având în vedere ca aceasta a fost înregistrata cu rea credinta, în frauda legii, printr-un abuz de drept si pentru ca aceasta contine numele unui oras din Rusia culminând cu faptul ca aceasta marca în traducere înseamna Abrasiv din Luga.
Prin sentinta civila nr. 881/14.06.2007 a fost admisa actiunea restrânsa în parte, anulata înregistrarea marcii nr. 6.5390 pentru clasa de produse 8.
A aratat apelanta ca marca este bine cunoscuta în toata lumea de peste 100 de ani si este asociata cu productia de discuri abrazive, este înregistrata în Rusia, în curs de înregistrare în Europa, are prioritate din anul 2000 si apartine JSC L.A.P. SDA (certificat de înregistrare si forma marcii comerciale).
Peste tot în lume conflictul între o marca utilizata de peste 100 de ani (notorie) si marca înregistrata cu rea credinta si în frauda legii se solutioneaza cu anularea marcii înregistrate cu rea credinta, producatorul în toate cazurile nu poate fi obligat sa-si opreasca productia sau comercializarea doar pentru ca un fost client face experimente juridice încercând sa induca în eroare publicul cum ca ar vinde abraziv din Luga.
Motivarea principala a este data de prevederile art. 2 din Legea nr. 344/2005 prin coroborarea alin. 1 si 2 astfel: Potrivit al.1, “Prezenta lege nu se aplica marfurilor care sunt obiect al dreptului de proprietate intelectuala protejat si care au fost fabricate cu consimtamântul titularului dreptului” iar potrivit al. 2 “Prezenta lege nu se aplica marfurilor la care se refera al. 1 care sunt fabricate sau sunt protejate de un alt drept de proprietate intelectuala, în alte conditii decât cele convenite cu titularul dreptului.”
Rezulta pâna la evidenta ca aceasta lege nu se aplica conflictului de marca internationala cu marca nationala ci numai în caz de contrafacere, ori cum poate fi contrafacere fabricarea de 100 de ani a unor discuri abrazive de catre producatorul traditional.
Mai mult decât atât, artificiile juridice de care reclamanta întelege sa se foloseasca aduc grave prejudicii de imagine si sunt de natura a afecta imaginea de brand a producatorului, consumatorul obisnuit al produselor asimilând produsele originale celor contrafacute, în conditiile în care reclamanta desi foloseste pe etichete, ambalaje si prospectele de vânzare datele de identificare ale JSC LUGA ABRASIVE din Rusia, produsele comercializate de catre aceasta sunt fabricate în China.
Ori, trecând peste situatia absurda si frustranta a producatorului care nu-si poate comercializa produsele fabricate în Rusia pe teritoriul României apreciaza ca S.C. V. S.R.L. în calitate de comerciant, ce nu comercializeaza produse sub marca LUGA ABRASIVE, nu poate formula un punct de vedere pertinent raportat la litigiile dintre producator si un comerciant de produse contrafacute.
De asemenea întelege sa anexeze dovada înregistrarii de catre JSC L.A. din Rusia a cererii de marca având denumirea LUGA ABRASIV înregistrata la OSIM sub nr. M 2006 04823. Fata de acest aspect, apreciaza ca introducerea în cauza a JSC L.A. era imperios necesara.
De asemenea relevanta este inclusiv corespondenta purtata de catre reclamanta cu JSC L. A., initial aceasta solicitând o colaborare comerciala, sens în care reprezentantii reclamantei s-au deplasat în Rusia, ulterior discutiile avute cu acestia neconcretizându-se într-un contract. Drept raspuns, reclamanta a înteles sa faca demersurile necesare în vederea înregistrarii marcii LUGA ABRASIV fara a avea însa acordul titularului acesteia cât si fara a avea dreptul de a importa produsele fabricate de catre L.A..
Prin urmare, aceasta, sub aparenta unui titlu obtinut injust, întelege sa importe produse de o calitate îndoielnica – concluziile raportului de expertiza tehnica efectuat au reliefat faptul ca aceste produse contin substante cancerigene si sunt periculoase pentru siguranta si integritatea fizica a utilizatorilor – iar raporturile comerciale legitime ale producatorului sa fie obstructionate prin experimente juridice echivalente calitatii marfii.
Mai mult decât atât, în ceea ce priveste motivele invocate raportat la prevederile Legii nr. 344/2005, reclamanta nu a facut dovada sustinerilor sale privind existenta, importul si/sau comercializarea unor produse contrafacute raportat la prevederile arte 3 pct. 11 si 12, iar pronuntarea de catre instanta cu privire la acest capat de cerere fara ca reclamanta sa faca dovada sustinerilor sale în acest sens ar echivala cu o necercetare a fondului cauzei.
În baza încheierii nr. 1821 din data de 20.07.2006 a Tribunalului Suceava – Sectia Comerciala, Administrativ si Fiscala în dosarul nr. 331/86/2006 s-a dispus suspendarea masurilor prevazute în adeverinta nr. 255A/10.07.2006, adresa nr. 5389 din 10.07.2006 a Biroului Vamal Siret prin Notificarea nr. 14718/CCB/11.07.2006 a D.R.V. Iasi – Serviciul de Supraveghere Vamala si prin care obliga Directia Regionala Vamala Iasi sa efectueze operatiunile de vamuire a produselor livrate de JSC L.A.P. Rusia catre S.C. V. S.R.L. prin factura nr. 55/06.07.2006 (s.n.)”.
Prin adresa nr. 5930 din data de 03.08.2006 formulata de catre Biroul Vamal Siret a fost înstiintata ca la nivelul Directiei Regionale Vamale Iasi s-a luat decizia restituirii marfurilor în conformitate cu adresa nr. 16.061 din data de 02.08.2006 înregistrata la Biroul Vamal Siret cu nr. 5920/03.08.2006 marfurile fiind ridicate de catre apelanta pârâta în data de 04.08.2006 în urma efectuarii operatiunilor de vamuire pentru punerea în libera circulatie.
Pentru aceste motive solicita ca instanta sa constate referitor la capatul de cerere privind constatarea faptului ca marfurile care au fost retinute de catre autoritatile vamale conform deciziei Autoritatii Nationale a Vamilor – Directia Regionala Vamala Iasi nr. 14698/C.C.B./12.07.2006 ar aduce atingere drepturilor detinute de catre S.C. Andronic Grup S.R.L. ca fiind ramas fara obiect.
A mai sustinut apelanta-pârâta ca instanta de judecata, în motivarea sentintei nr. 383 din data de 17.03.2009 nu s-a pronuntat cu privire la:
– cererea de suspendare formulata în temeiul prevederilor 244, alin. (1), pct. 1 Cod de Proc. Civ.;
– motivele si probele în baza carora s-a anulat cererea de interventie în interes propriu si cererea reconventionala.
Cu privire la cererea privind apostilarea înscrisurilor, a depus raspunsul formulat de catre Directia Administratiei Federale a Finantelor pentru Sankt-Petersburg cu privire la solicitarea de apostilare a documentelor. Ori, în motivarea raspunsului s-a justificat refuzul de aplicare a apostilei cu invocarea art.12 din Tratatul dintre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste si Republica Populara Româna privind acordarea asistentei juridice în cauzele civile, familiale si penale din 03.04.1958 publicat în Monitorul Oficial nr. 30 din 04.08.1958:
“1. Actele care au fost întocmite sau certificate de institutiile juridice sau de catre o persoana oficiala (traducator oficial, expert etc.) pe teritoriul uneia din Partile Contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilita de legile în vigoare si prevazute cu sigiliul oficial, sunt valabile pe teritoriul celeilalte Parti Contractante fara vreo alta certificare.
2. Actele care pe teritoriul unei Parti Contractante se considera ca fiind acte oficiale, sunt socotite si pe teritoriul celeilalte Parti Contractante ca având forta probatorie a actelor oficiale.” (Anexa 4).
Cum acest act normativ nu a fost abrogat si se afla înca în vigoare anularea cererii de interventie în interes propriu si a cererii reconventionale pe acest temei este netemeinica în conditiile în care o justasolutionare a cauzei impunea coparticiparea procesuala a producatorului.
Or, motivele invocate de catre reclamanta referitoare la validitatea Tratatului dintre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste si Republica Populara Româna privind acordarea asistentei juridice în cauzele civile, familiale si penale din 03.04.1958 publicat în Monitorul Oficial nr. 30 din 04.08.1958 nu au fost probate în sensul abrogarii acestora de catre un alt act, cu atât mai mult cu cât din raspunsul la adresa formulata de catre intervenienta în vederea apostilarii cererilor, organele administratiei ruse au confirmat faptul ca acest Tratat este în vigoare.
Raportat la probatoriul administrat în cauza (înscrisurile depuse de catre apelanta) instanta nu a motivat considerentele pentru care a apreciat si calificat produsele importate de catre subscrisa de la producatorul acestora – cel autentic – ca fiind contrafaceri.
Instanta nu a retinut în vederea unei juste solutionari a cauze dispozitivul si hotarârea sentintei civile nr. 881/14.06.2007 cât si cererea de marca depusa la OSIM de catre apelanta, având numar de depozit M 2006 04823/28.04.2006 ceea ce reprezinta în aprecierea noastra o necercetare a fondului cauzei.
Cererea de apel, legal timbrata, a fost întemeiata în drept pe dispozitiile art. 282 – 298 Cod de Proc. Civ.
La data de 24.02.2010 a formulat apel si intervenienta JSC L.A.P. SDA, solicitând admiterea apelului în sensul admiterii cererii de interventie si reconventionale formulate; cu privire la primul capat de cerere solicita sa se ia act de ramânerea acestuia fara obiect; în ceea ce priveste al doilea capat de cerere respingerea acestuia ca fiind netemeinic si nelegal.
Cererea de apel a fost motivata în fapt si în drept în mod similar cu cererea de apel formulata de apelanta-pârâta SC V. SRL si a fost întemeiata în drept pe dispozitiile art. 239, 2391, 282 si urmatoarele, art.49 – 56 Cod Proc.Civ.
Intimata-reclamanta SC A.G. SRL a formulat întâmpinare fata de apelul declarat de apelanta-pârâta, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentinta apelata prin prisma motivelor de apel formulate si în raport de dispozitiile art.295 Cod Proc.Civ., curtea constata ca apelurile sunt fondate.
Se impune a consemna cu prioritate în privinta naturii juridice a cererii de apel formulata de intervenienta JSC L.A.P. SDA ca, desi aceasta s-a întemeiat din punct de vedere procedural pe dispozitiile art.293 si art.2931 Cod Proc.Civ., apelul declarat este un apel principal.
Astfel, prima instanta a admis exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant prin încheierea din data de 11.03.2008, exceptie care privea calitatea de reprezentant a semnatarului cererii de interventie si cererii reconventionale, iar prin hotarâre a anulat aceste cereri în consecinta.
Potrivit art.282 alin.2 Cod Proc.Civ., încheierea din data de 11.03.2008 putea fi atacata de intervenienta ale carei cereri au fost anulate numai odata cu fondul cauzei, împrejurare în care, potrivit art.261 alin.3 Cod Proc.Civ., era obligatorie comunicarea hotarârii catre intervenienta pentru a determina curgerea termenului pentru formularea caii de atac.
Din verificarea lucrarilor dosarului de fond curtea retine ca o astfel de comunicare a hotarârii nu s-a produs, la dosarul cauzei neexistând dovada actului de procedura, respectiv procesul-verbal întocmit conform art.100 Cod Proc.Civ.
Prin urmare, pentru intervenienta JSC L.A.P. SDA termenul de apel nu a început sa curga, motiv pentru care cererea de apel depusa la dosarul acestei instante la data de 24.02.2010 reprezinta un apel principal si nu apel incident în conditiile art.293 si art.2931 Cod Proc.Civ.
De altfel, conditiile art.293 Cod Proc.Civ. nu erau îndeplinite, deoarece în acest caz apelul în aderare se declara de intimat, atunci când are interes a adera la apelul declarat de partea potrivnica (iar în speta apelul este declarat de pârât, care justifica acelasi interes procesual cu intervenienta).
De asemenea, nici prevederile art.2931 Cod Proc.Civ. nu pot fi incidente în speta, deoarece potrivit acestora: “În caz de coparticipare procesuala, precum si atunci când la prima instanta au intervenit terte persoane în proces, intimatul este în drept, chiar dupa împlinirea termenului de apel, sa declare apel împotriva altui intimat sau unei persoane care a figurat în prima instanta si care nu este parte în apelul principal, daca acesta din urma ar fi de natura sa produca consecinte asupra situatiei sale juridice în proces.”
Prin urmare, desi este întrunita prima conditie, ca la prima instanta sa fi intervenit terte persoane în proces, nu este îndeplinita conditia ca apelul sa fie declarat de intimat împotriva unei persoane care a figurat în prima instanta si care nu este parte în apelul principal.
Pentru aceste considerente, curtea constata ca apelul declarat de intervenienta are natura juridica a unui apel principal.
Pe de alta parte, examinând criticile formulate, curtea retine gresita solutionare de catre prima instanta a exceptiei lipsei dovezii calitatii de reprezentant.
În acest sens, curtea constata ca la dosarul cauzei a fost depusa de catre mandatarul D.O.L. o procura în limba rusa (fila 71), precum si traducerea acesteia autorizata de traducator O.V., a carui semnatura a fost legalizata de notarul public I.L. (filele 72-73 în dosarul primei instante), prin care JSC L.A.P. SDA l-a împuternicit pe D.O.L. sa îi reprezinte interesele în dosarul nr…. aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, în vederea depunerii si sustinerii cererii de interventie si a cererii reconventionale, precum si pentru alte acte de reprezentare, mentionate în procura.
Nici o contestatie nu s-a ridicat cu privire la continutul acestei procuri sub aspectul întinderii puterilor mandatarului, ci intimata-reclamanta a sustinut exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant prin prisma lipsurilor formale ale actului, în sensul ca actul prezentat instantei nu avea aplicata apostila potrivit Conventiei cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961.
Or, o astfel de formalitate trebuia sa fie îndeplinita în privinta procurii date în fata unui notar dintr-un stat strain (cu conditia ca acest stat sa fie parte a Conventiei mentionate, conditie îndeplinita în cazul Rusiei), însa numai daca între România si statul în discutie nu exista o conventie bilaterala care sa reglementeze acest aspect.
Astfel, potrivit artt.3 alin.2 din Conventia mentionata, la care România a aderat prin Ordonanta Guvernului nr. 66 din 24 august 1999: “Totusi formalitatea mentionata în alineatul precedent (aplicarea apostilei, n.red.) nu poate fi ceruta atunci când fie legile, regulamentele sau uzantele în vigoare în statul în care actul urmeaza sa fie prezentat, fie o întelegere între doua sau mai multe state contractante o înlatura, o simplifica sau scuteste actul de supralegalizare.”
Or, potrivit art.12 din Tratatul între Republica Populara Româna si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind acordarea asistentei juridice în cauzele civile, familiale si penale (depus de intervenienta la filele 76 si urmatoarele în dosarul tribunalului), actele care au fost întocmite sau certificate de institutiile juridice sau de catre o persoana oficiala pe teritoriul uneia dintre Partile contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilita de legile în vigoare si prevazute cu sigiliul oficial, sunt valabile pe teritoriul celeilalte Parti Contractante fara vreo alta certificare.
În aceste conditii, formalitatea apostilei nu era necesara pentru procura emisa în fata unui notar din Rusia, fiind exclusa prin prevederile conventiei bilaterale încheiate în statul român si antecesorul statului rus de astazi, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.
A sustinut intimata-reclamanta în fata primei instante, atunci când a ridicat exceptia analizata, ca apelanta intervenienta are obligatia de a face dovada ca Tratatul mai sus mentionat este înca în vigoare.
Or, nici o astfel de dovada nu era necesara, împrejurarea încetarii efectelor tratatului fiind un fapt negativ, astfel ca cel care invoca existenta si efectele conventiei avea obligatia de face dovada încheierii acesteia, iar cel ce sustinea contrariul avea sarcina de a proba contrariul, în sensul intervenirii unei modalitati de încetare a efectelor conventiei (cum ar fi denuntarea acesteia de una dintre parti).
Prin urmare, depunerea la dosar a procurii în limba rusa, date în fata notarului public, precum si a traducerii autorizate si legalizate a înscrisului era suficienta pentru a face dovada calitatii de reprezentant a mandatarului ce a formulat cererea de interventie si cererea reconventionala în numele intervenientei.
Este lipsita de relevanta apararea adusa prin întâmpinare de intimata-reclamanta, în sensul ca cererea reconventionala era inadmisibila, neputând fi formulata decât de pârât, nu si de un tert, deoarece acestea sunt aspecte ce se analizeaza ulterior chestiunii procedurale a calitatii de reprezentant, tinând de calificarea naturii juridice a cererii si, mai mult decât atât, exceptia gresit solutionata priveste si o cerere de interventie, argumentul intimatei reclamante privind numai cererea reconventionala.
În consecinta acestei constatari, în temeiul art.297 Cod Proc.Civ., se impune admiterea apelului, desfiintarea sentintei apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece în mod gresit a fost admisa exceptia care a înlaturat analizarea de catre tribunal a celorlalte chestiuni privitoare la cererile mentionate, respectiv admisibilitatea si, eventual, temeinicia acestora.
Curtea considera ca o corecta solutionare a pricinii si o justa gestionare a chestiunilor procedurale implica rejudecarea în tot a cauzei de catre tribunal, deoarece cererea principala si cererea de interventie contin argumente antagonice, care se exclud reciproc (ambele parti invocând comiterea de catre partea potrivnica a unor fapte de contrafacere, iar intervenienta si pârâta invocând si o pretinsa nulitate a marcii de care se prevaleaza reclamanta, actiunea în nulitate facând obiectul altui litigiu pendinte), astfel ca desfiintarea va privi întreaga sentinta, nu numai solutia data celor doua cereri incidentale.
Pentru aceste considerente, nu au a fi analizate de instanta de apel restul criticilor din cele doua cereri de apel, care privesc netemeinicia actiunii principale, urmând ca prima instanta sa le aiba în vedere la rejudecarea pricinii.
2
