Prin sentinţa civilă nr. 9935/28.12.2007 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosar nr. 194/233/2005 (nr. vechi 11076/C/2005) a fost admisă în parte acţiunea, pârâţii fiind obligaţi să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 1700 m.p. prevăzuţi în titlul de proprietate nr. 162/1993 ( de 1864 m.p. teren real măsurat) situată în Mun. Suceava, conform raportului de expertiză topometrică întocmit de ing. expert IR, să cureţe terenul de zgură şi celelalte obiecte ce se află pe acesta şi să-i plătească suma de 1833,01 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat şi motivat apel atât reclamanta DE cât şi pârâţii SED şi SM care au criticat sentinţa primei instanţe sub aspectele nelegalităţii şi netemeiniciei.
La termenul de judecată din data de 25.09.2008 Tribunalul, din oficiu, a pus în discuţia părţilor, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei DE, având în vedere copia extrasului de carte funciară eliberat de O.C.P.I. Suceava la data de 11.08.2008, contractul de vânzare-cumpărare nr.4724/15.09.2000 şi decizia civilă nr. 21/A/2004 a Tribunalului Bacău.
Prin decizia civilă nr.416/30.09.2008 a Tribunalul Galaţi s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă şi au fost admise apelurile declarate de pârâţii SM şi SED, iar în rejudecare s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active. Instanţa a luat act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Acţiunea civilă de revendicare imobiliară, pretenţii şi obligaţie de a face a fost întemeiată în fapt şi drept de reclamantă pe dreptul de proprietate izvorât din titlul de proprietate nr-162/12.07.1993 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor de pe lângă Prefectura Jud. Suceava defunctului ei soţ şi pe calitatea ei de soţ supravieţuitor succesor acceptant al moştenirii, precum şi pe Hotărârea nr. 87/1997 eliberată Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 de pe lângă Consiliul Judeţean Suceava.
Totodată, cei doi pârâţi SM şi SED au fost chemaţi în judecată ca posesori-neproprietari ai imobilului în discuţie şi ca persoane care i-au stânjenit reclamantei DE exercitarea atributele drepturilor de proprietate, usus şi fructus, şi care i-au cauzat prejudicii fie prin deposedarea fără drept a unor bunuri mobile, fie prin degradarea bunului prin acoperirea lui cu balastru etc.
Pentru ca o acţiune în revendicare să poată fi primită reclamanta trebuie să îşi dovedească propriul său drept, acela că este proprietarul bunului revendicat, apoi instanţa urmând să analizeze aspectele privind posesia şi actele care perturbă exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Din copiile extraselor de carte funciară pentru informare eliberate de O.C.P.I. Suceava la dalele de 20.12.2006 şi 11.08.2008 rezultă că imobilul în suprafaţă de 1700 m.p. situat în Suceava, figurează în cartea funciară nr. 1478 ca fiind proprietatea numitei MP, proprietatea fiind transmisă în baza contractului de vânzare-cumpărare aut. Sub nr. 4724/15.09.2000 de B.N.P.” PA”.
Din copia deciziei civile nr. 21/A/28.01.2004 a Tribunalului Bacău Secţia Civilă, rămasă irevocabilă, rezultă că proprietatea a fost strămutată prin vânzare-cumpărare numitei MP chiar de către reclamanta –apelantă DE, contractul fiind revocat la solicitarea apelantei-pârâte SED pentru achitarea unei datorii .
În această situaţie, Tribunalul a constatat că reclamanta-apelantă DE nu a dovedit existenţa în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra imobilului în suprafaţă de 1700 m.p. situat în Suceava, cu nr. cadastral 2148, motiv pentru care nu are calitatea procesuală activă de a formula acţiunea în revendicare imobiliară şi a fructelor/contravalorii fructelor produse de imobil şi neculese de aceasta sau de a solicita obligarea pârâţilor de a aduce în starea iniţială imobilul proprietatea terţului MP.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta DE, criticând decizia Tribunalului sub următoarele aspecte:
– Reclamanta are calitate procesuală activă deoarece contractul de vânzare cumpărare a fost revocat irevocabil prin decizia 21/A/28.01.2004 a Tribunalului Bacău, astfel că la acest moment, fată de pârâţi are calitatea de moştenitoare a vânzătorului DC.
– Soluţia de respingere a acţiunii pe excepţie este în contradicţie cu respingere apelului declarat de ea ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 115/R/2009 a Curţii de Apel Galaţi instanţa a reţinut că recursul este nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Pentru a analiza dacă reclamanta are calitate procesuală activă în cauză e necesară o scurtă prezentare a situaţiei de fapt:
DC, soţul reclamantei, donează copiilor săi (DR, în prezent MP şi DI) în anul 1976, câte 1 din casa de locuit, situată în Municipiul Suceava. Terenul aferent acestor construcţii a trecut în proprietatea statului, conform Legii 58/1974.
Ulterior, soţii DI şi DV, prin mandatar DC vând cota lor indiviză de 1 pârâtei SED.
Prin decizia 552/1985 Consiliului Popular Suceava a fost trecută în proprietatea statului cealaltă cota de 1 din imobil ce aparţinea PM, specificându-se că terenul aferent de 125 m.p. este proprietatea statului.
Prin Hotărârea 87/14.05.1997 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea L112/1995 Suceava, se restituie în natură reclamantei (care este mama PM) cota de 1 din imobil. În acelaşi an se eliberează titluri pentru câte 125 mp. teren aferent construcţiilor, atât pentru pârâta SED, cât şi pentru MP. (titlul de proprietate 2212/1997 si Ordinul Prefectului 118/1997).
De remarcat, aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză topometrică efectuat la fond, că suprafeţele de 125 m.p. nu se suprapun cu suprafaţa de 1700 m.p. ce face obiectul prezentului dosar. Distinct de aceste suprafeţe aferente construcţiilor, autorului DC i s-a emis titlul de proprietate nr.162/1993 pentru suprafaţa de 1700m.p. situaţi în strada Popeia nr.8. Ulterior, în anul 1999, se eliberează şi pârâtei titlul de proprietate nr.2409 pentru aceeaşi suprafaţă de teren.
Din acest moment, începe un lung şir de procese promovate de cele două părţi, prin care fiecare încearcă anularea titlului celeilalte.
La acest moment a rămas valabil titlul de proprietate 162/12.07.1993, eliberat pe numele DC. Reclamanta este moştenitoarea defunctului DC, în calitate de soţie supravieţuitoare.
Tribunalul Galaţi a apreciat că reclamanta nu are calitate procesuală, deoarece la data de 15 septembrie 2000, autorul, prin mandatar DE, a înstrăinat imobilul fiicei sale MP, ce figurează ca proprietar şi în extrasele de carte funciară.
Recurenta susţine că urmare a deciziei civile nr.21/A/2004 a Tribunalului Bacău prin care s-a revocat contractul de vânzare cumpărare a redevenit proprietara imobilului şi are calitate procesuală activă pentru a promova o acţiune în revendicare.
Deşi, la o primă vedere, reclamanta pare să aibă dreptate, în realitate, o analiză minuţioasă a efectelor acţiunii pauliene sau revocatorii duce la concluzia contrară.
Pârâta avea de recuperat o creanţă ce rezulta dintr-o sentinţă penală prin care soţii D au fost condamnaţi pentru distrugere şi obligaţi în solidar la plata de despăgubiri civile. Întrucât DC a înstrăinat fiicei sale suprafaţa de 1700 m.p., creându-şi astfel o stare de insolvabilitate, pârâta a promovat o acţiune pauliană, apreciind că actul a fost încheiat în frauda intereselor sale, cu complicitatea fiicei.
Prin decizia civilă nr.21/A/2004 a Tribunalului Bacău s-a dispus revocarea contractului de vânzare cumpărare.
Spre deosebire de acţiunea în anulare, nulitate, rezoluţiune, acţiunea revocatorie nu are ca efect desfiinţarea actului, ci acesta rămâne perfect valabil, doar că devine inopozabil creditorului care îl poate urmări pentru a-şi recupera creanţa.
Prin urmare aceasta produce efecte relative, numai pentru creditorul care a promovat-o şi doar pentru procedura de silită în vederea acoperirii debitului.
Însă cumpărătoarea imobilului, MP, rămâne în continuare proprietara terenului şi doar ea are calitate procesuală activă pentru a promova o acţiune în revendicare, chiar în situaţia în care pârât este creditorul din acţiunea revocatorie.
