Legea nr. 10/2001 – art. 22, art. 26
Legea nr. 7/1996 – art. 26 alin. (4) lit. c)
Ordinul nr. 633/2006 – art. 42
Este legală notarea în carte funciară a procesului declanşat în baza Legii nr. 10/2001, dacă notarea vizează imobilul ce face obiect al notificării, chiar dacă imobilul a fost înstrăinat.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,
Decizia civilă nr. 349 din 5 aprilie 2011, F.Ş.
Prin decizia civilă nr.304/6.10.2010, Tribunalul Arad – Secţia Civilă a respins apelul declarat de pârâtul M. J. împotriva sentinţei civile nr. 3658/15.04.2010 pronunţată de Judecătoria Arad.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prima instanţă în mod corect a respins plângerea formulată de apelant împotriva încheierii de carte funciară nr. 57921/02.10.2010. În baza acestei încheieri a fost notată în cartea funciară nr.300220 F. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 2 F.), acţiunea civilă ce formează obiectul dosarului nr.4579/108/2009 al Tribunalului Arad.
Prin această acţiune, P. G. a solicitat atât anularea dispoziţiei nr. 1001/2009 prin care s-a respins notificarea nr. 68/2002 completată, privind solicitarea acordării de măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul evidenţiat în cartea funciară amintită, dar şi obligarea Primăriei Comunei F. la restituirea în natură a imobilului amintit, iar în eventualitatea în care restituirea nu mai este posibilă în natură, obligarea pârâtei la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Aşadar, prin acţiunea antemenţionată se invocă şi un drept real, de proprietate, asupra imobilului înscris în cartea funciară în care s-a efectuat notarea acţiunii.
În aceste condiţii, notarea acţiunii s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 potrivit cărora notarea are „ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară”.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M.J., solicitând modificarea ei şi a sentinţei şi, în consecinţă, anularea Încheierii de CF prin care s-a admis notarea acţiunii petentei P.G. în CF 3 (provenită din CF 2).
Recursul a fost motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în fapt pe aceea că în mod greşit s-a admis notarea respectivei acţiuni în CF-ul menţionat, întrucât în notificarea la Legea nr. 10/2001 adresată de numita P.G. Primăriei Comunei F. se solicită numai acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (deci un drept de creanţă), iar nu retrocedarea imobilului care în prezent este întabulat ca proprietate a reclamantului recurent.
În atare condiţii, se consideră că pretenţiile petentei nu au nicio legătură cu imobilul în litigiu, astfel încât notarea acţiunii sale în CF nu are temei legal.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea, a constatat că recursul declarat în cauză este nefondat.
Astfel, deşi pârâta P.G. a formulat în notificarea sa – şi apoi în contestaţia împotriva dispoziţiei Primarului localităţii F. cu care a investit instanţa de judecată în baza Legii nr. 10/2001 – solicitarea de acordare de despăgubiri pentru imobilul înscris în prezent ca proprietate a reclamantului M. J., această solicitare a fost subsidiară celei care a avut ca obiect restituirea în natură a imobilului.
Pe de altă parte, din moment ce pârâta şi-a manifestat intenţia de a-şi întemeia pretenţiile pe Legea nr. 10/2001, chiar dacă ar fi solicitat doar acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, notarea acţiunii în CF era posibilă atât conform conţinutului explicit şi permisiv al art. 26 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 (care vorbeşte despre drepturile personale în legătură cu imobilele înscrise în CF) , cât şi prevederilor Legii nr. 10/2001 în raport cu care, din punct de vedere teoretic, – atunci când situaţia juridică a imobilului o permite – restituirea în natură este obligatorie chiar dacă s-au solicitat doar măsuri reparatorii prin echivalent.
Măsura de notare în CF a acţiunii pârâtei nu reprezintă o procedură de indisponibilizare a bunului aflat în prezent în proprietatea reclamantului recurent, ea fiind doar un mijloc de avertizare a terţilor în legătură cu existenţa pe rol a unui proces în care se discută situaţia acestui bun.
