în conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară devin opozabile faţă de terţi de la data înregistrării cererii, iar ordinea înregistrării cererii va determina rangul înscrierii.
Aceste prevederi legale sunt exprese, imperative şi devin aplicabile independent de data la care s-a operat efectiv în sens material înscrierea.
în temeiul dispoziţiei legale menţionate, înscrierile în cartea funciară sunt opozabile faţă de terţi de la data înregistrării cererii, iar nu de la data efectuării în concret a înscrierii.
(Decizia nr. 815 din 22 octombrie 2004 – Secţia a 111-a civilă)
Prin contestaţia la înregistrată la 27.03.2003 pe rolul Judecătoriei Buftea, contestatorul C.D. a solicitat în contradictoriu cu creditorul V.S. şi debitoarea H.I.M. anularea formelor de executare silită începute de judecătoresc B.C. în Dosarul nr. 50/2002.
Prin Sentinţa civilă nr. 1517 din 23.05.2003, Judecătoria Buftea a admis contestaţia şi a dispus anularea formelor de executare în Dosarul de executare nr. 50/2002, întocmit de executorul judecătoresc B.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că bunul asupra căruia s-a început executarea la cererea creditorului V.S. a ieşit din patrimoniul debitoarei sale (H.I.M.) anterior emiterii somaţiei de către executorul judecătoresc.
Fiind creditor chirografar, intimatul suportă riscul insolvabilităţii debitoarei sale, somaţia de plată producând efecte abia din momentul înscrierii acesteia în cartea funciară.
Aşa cum se observă, contractul de vânzare-cumpărare întocmit de către contestator şi debitoarea H.I.M., precum şi încheierea de intabulare poartă o dată anterioară celei la care somaţia a fost înscrisă în cartea funciară, neexistând astfel nici un dubiu cu privire la faptul că bunul ieşise din patrimoniul debitoarei la momentul emiterii somaţiei.
Prin Decizia civilă nr’. 2522 din 19.12.2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de intimatul creditor V.S.
în considerentele deciziei, tribunalul a reţinut că prin încheierea pronunţată la 28.08.2002, Judecătoria Buftea a încuviinţat executarea silită a imobilului situat în comuna Măgurele, judeţul Ilfov, iar la data de 23.09.2002 executorul judecătoresc a emis somaţia către debitoarea H.I.M. La data de 23.09.2002 somaţia a fost înaintată pentru înscriere către biroul de carte funciară, cererea fiind înregistrată sub nr. 8919 din 25.09.2002.
La data de 16.09.2002, debitoarea a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu contestatorul, prin care a înstrăinat imobilul urmărit.
Cererea de intabulare în baza acestui contract a fost înregistrată sub nr. 8906 din 25.09.2002.
Faptul că actul de vânzare-cumpărare încheiat la data 16.09.2002 a fost intabulat la 2.10.2002 nu are nici o relevanţă, întrucât dispoziţiile art. 497 alin. 4 din califică inopozabil orice act de înstrăinare sau constituire de drepturi reale cu privire la imobilul urmărit, doar din momentul notării somaţiei în cartea funciară. Or, înstrăinarea imobilului executat silit a avut loc la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1544 din 16.09.2002, având ca efect doar a face publică şi opozabilă faţă de terţi această înstrăinare.
Tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 7/1996, dar şi prevederile art. 27 din aceeaşi lege, potrivit cărora înscrierile în cartea funciară devin opozabile faţă de terţi de la data înregistrării cererii, însă ordinea înregistrării cererii este cea care va determina rangul înscrierii.
Astfel, tribunalul a reţinut că atât cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului, cât şi cererea de înscriere a somaţiei nr. 50/2002 au fost înregistrate la aceeaşi dată (25.09.2002), dar sub numere diferite (8909 şi 8919), astfel încât, faţă de ordinea înregistrării, cererea de intabulare are un rang superior cererii de înscriere a somaţiei.
împotriva deciziei a declarat recurs creditorul V.S., criticând-o prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.
Un prim motiv de recurs vizează interpretarea greşită a actelor deduse judecăţii de către tribunal, în sensul că somaţia de plată, deşi poartă un număr de înregistrare sau ordine ulterior numărului încheierii de intabulare, era transcrisă la momentul solicitării intabulării, adică la momentul transcrierii somaţiei bunul aparţinea debitoarei intimate H.I.M., pentru că altfel cererea de înscriere a somaţiei în cartea funciară ar fi fost respinsă, în condiţiile în care dreptul de proprietate ar fi aparţinut intimatului C.D., iar nu debitoarei intimate.
în situaţia în care somaţia s-a înscris ulterior intabulării dreptului de proprietate a numitului C.D., acesta ar fi putut cere pe calea unui apel anularea încheierii sau rectificarea cărţii funciare.
Faptul că intimatul contestator şi-a făcut opozabil dreptul de proprietate după ce a fost transcrisă somaţia de plată nu îi face opozabilă recurentului vânzarea, conform Codului de procedură civilă în materia executării.
în al doilea rând, recurentul a susţinut că tribunalul a interpretat şi aplicat greşit legea, întrucât art. 27 din Legea nr. 7/1996 s-ar fi putut aplica sau pune în discuţie în condiţiile în care somaţia nu ar fi fost deja înscrisă în cartea funciară.
în cauză, nu se mai poate pune în discuţie ordinea de preferinţă, deoarece acest aspect a fost hotărât de judecătorul de carte funciară, la momentul înscrierii somaţiei, tocmai pentru că debitoarea urmărită era proprietara.
Prin întâmpinare, intimatul C.D. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Curtea a constatat că recursul este nefondat.
în cauză, recurentul se prevalează de faptul că în încheierea de intabulare a dreptului de proprietate a intimatului C.D. este menţionat că “imobilul este grevat de somaţia de plată în favoarea creditorului V.S.”, ceea ce ar demonstra că notarea somaţiei s-a făcut anterior solicitării intabulării.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, solicitarea intabulării a avut loc la aceeaşi dată cu solicitarea privind notarea somaţiei, respectiv 25.09.2002.
în această situaţie sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 7/1996, în conformitate cu care înscrierile în cartea funciară devin opozabile faţă de terţi de la data înregistrării cererii, iar ordinea înregistrării cererii va determina rangul înscrierii.
Aceste prevederi legale sunt exprese, imperative şi devin aplicabile independent de data la care s-a operat efectiv, în sens material, înscrierea.
în temeiul dispoziţiei legale menţionate, înscrierile în cartea funciară sunt opozabile faţă de terţi de la data înregistrării cererii, iar nu de la data efectuării în concret a înscrierilor.
Prin urmare, nu are relevanţă data la care operaţiunea materială a înscrierii a fost realizată, ci data înregistrării cererii.
Sub acest aspect, este lipsită de temei susţinerea recurentului, în sensul că judecătorul de carte funciară a hotărât ordinea de preferinţă a înscrierilor.
Cum în cauză cererea de intabulare are numărul de înregistrare anterior cererii de notare a somaţiei, cererea de intabulare are rang superior celei de notare a somaţiei.
Curtea a mai avut în vedere că intimatul C.D. a uzitat de mijlocul procedural pus de lege la îndemâna terţului, care pretinde un drept asupra imobilului urmărit, respectiv contestaţie la executare, iar nu apelul la încheierea de intabulare sau notare a somaţiei, care presupune o procedură necontencioasă şi nu permite examinarea dreptului şi a aspectului opozabilităţii în condiţii de contradictorialitate.
De asemenea, pe calea acţiunii în rectificare nu se cenzurează actele de urmărire silită şi neconcordanţele existente între înscrierea în cartea funciară şi situaţia juridică reală, în cazurile expres prevăzute de art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, Curtea a reţinut că tribunalul a făcut interpretarea corectă a actelor deduse judecăţii şi a legii, astfel că a menţinut decizia atacată, cu consecinţa respingerii recursului ca nefondat.
