Casare patiala – iesire indiviziune Succesiuni, moşteniri


CASARE PARŢIALĂ.

(Tribunalul Călăraşi, Decizia Civila Nr. 355/19 Aprilie 2011)

Prin actiunea civilă înregistrată la Judecătoria Olteniţa sub nr. -/269/2010 reclamanta C a chemat în judecată pe pârâtii V şi B solicitând:

A. Dezbaterea succesorală a moştenirii rămase de pe urma defunctului VC, decedat la -, cu ultimul domiciliu în com. C şi, pe cale de consecinţă, să se constate masa succesorală rămasă de pe urma acestuia care se compune din suprafaţa de 6,6800 ha. teren arabil extravilan, situat pe raza com. C. aşa cum rezultă din titlul de proprietate nr. 12377/18.12.2002, moştenitorii acestui defunct care sunt pârâtul V şi numita B, în calitate de descendenţi de gradul I; cotele succesorale ale moştenitorilor care sunt de ? din masa succesorală .

B . completarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei BV decedată la -2000, cu ultimul domiciliu în com. C., a cărei a fost dezbătută la notariat, ocazie cu care a fost eliberat certificatul de moştenitor nr. – din 23 ianuarie 2001 , cu cota parte ideală de drept de ? din suprafaţa de teren de 6,6800 ha., reclamanta şi pârâtul B V, fiind copii acesteia şi având câte o cotă de ? din moştenirea ei.

C. ieşirea din indiviziune prin formarea şi atribuirea de loturi în natură din terenul ce formează obiectul prezentului proces, potrivit cotelor părţi ideale de drept, respectiv suprafaţa de 6,6800 ha. teren arabil extravilan, situat pe raza com. C apartinând defunctului VC, aşa cum rezultă din titlul de proprietate nr. 12377 din 18.12.2002 şi suprafaţa de 0,5600 ha teren arabil extravilan, situat pe raza com. C, dobândit de defuncta B V, prin sentinţa civilă de partaj nr. – din 5 noiembrie 1999 a Judecătoriei Olteniţa, rămasă definitivă şi irevocabilă. Solicită şi cheltuieli de judecată.

In motivarea actiunii, reclamanta arată că terenul în suprafaţă de 6,6800 ha. ce formează obiectul prezentului proces a apartinut defunctului V C, aşa cum rezultă din cuprinsul titlului de proprietate mentionat mai sus, iar terenul în suprafaţă de 0,5600 ha. a apartinut defunctei B V, în temeiul sentinţei civile mai sus mentionate.

V C a fost căsătorit cu V M şi, din căsătoria lor, au rezultat doi copii : V G şi B V ( fostă V V).

Soţia lui V C, respectiv V M, a decedat la data de – 1995.

VC a decedat la data de – 1997.

Terenul în suprafaţă de 6,6800 ha pe care el l-a lăsat ca moştenire, este situat pe raza com. C, şi are natura de teren extravilan de cultură agricolă.

Pentru acest teren, defunctul a depus cerere la Comisia locală C de fond funciar şi i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 12377/18.12.2002.

Această moştenire urmează a fi împărţită în cote de ? fiecare între moştenitorii lui, respectiv VG şi B V.

BV a fost căsătorită cu B G şi, din căsătoria lor, au rezultat doi copii, B V şi CM.

Soţul său BG a decedat la data de -1996, iar ea a decedat la – 2000.

S-a procedat la dezbaterea succesiunii defunctei BV, emiţându-se certificatul de moştenitor nr. 32 din 23 ianuarie 2001.

S-a omis să se includă în el cota parte ideală de drept de ? din moştenirea defunctului VC, pe care defuncta a cules-o în calitatea sa de moştenitoare a acesteia.

S-a inclus în cuprinsul acestui certificat de moştenitor, printre altele, şi terenul în suprafaţă de 0,5600 ha. extravilan, care a apartinut defunctei B V, dobândită în maniera arătată mai sus.

Moştenirea sa urmează a fi culeasă de către reclamantă şi pârâtul BV în cote de ? fiecare.

Finalmente, terenul în suprafaţă de 6,6800 ha. urmează a fi împărţit după următoarele cote părţi ideale de drept: ? pentru VG şi câte ? fiecare pentru reclamantă şi BV, iar terenul în suprafaţă de 0,5600 ha. urmează ai fi împărţit astfel : ? pentru reclamantă şi ? pentru pârâtul BV.

In drept, reclamanta a invocat dispoz. art. 650 şi urm. C. civil, ale art. 728 C. civil , art. 673/1 – 673/14 C.pr.civilă, şi ale art. 274 C.pr.civilă.

Reclamanta a depus la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru, timbre judiciare, titlul de proprietate, sentinţa civilă nr., anexa 24, certificatele de moştenitor , acte de stare civilă şi anexa nr. 8.

Pârâtul V G a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea actiunii şi partajarea între reclamantă şi pârâtul B V numai a terenului în suprafaţă de 0,56 ha. moştenit de la mama lor, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru terenul în suprafaţă de 6,68 ha. rămas de pe urma defunctului său tată VC, pârâtul V G a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei CM şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului BV, arătând că aceştia sunt străini de succesiunea defunctului V C, bunicul lor, conform art. 700 C. civil, prin neacceptarea succesiunii în termenul de 6 luni de către mama lor BV, dar şi de către reclamantă şi pârât, el, pârâtul VG fiind singurul moştenitor acceptant al tatălui său. Tot el a fost singurul care a folosit terenul agricol împreună cu fiul lui, pe care-l folosesc şi în prezent, precum şi celelalte bunuri mobile ce a apartinut defunctului său tată, care se găsesc în posesia sa, de la decesul tatălui său şi până în prezent, acceptând astfel tacit moştenirea de pe urma acestuia.

De asemenea, a lucrat terenul agricol în suprafaţă de 6,68 ha., culegând roadele acestuia, a plătit impozitul aferent pentru terenul de 6,68 ha., iar pe perioada de 6 luni de la deschiderea succesiunii, nici defuncta lui soră BV (mama reclamantei şi a pârâtului B V) şi nici aceştia din urmă nu au luat nici un obiect din bunurile ce au apartinut defunctului, nu au acceptat nici expres şi nici tacit această succesiune .

Din adeverinţa emisă sub nr. 73/26.08.2010 de către Societatea Agricolă SPICUL C, rezultă că defunctul VC a fost membru asociat în cadrul acestei societăţi cu suprafaţa de 6,43 ha. teren arabil.

Din anul 1991, această suprafaţă a fost repartizată astfel : suprafaţa de 3,93 ha. Pârâtului, iar suprafaţa de 2,50 ha. fiului său VI.

Drepturile cuvenite aferente acestor suprafeţe au fost ridicate de către pârât şi de fiul său , respectiv: grâu, orz, porumb şi floarea soarelui, până în anul 2007 când a fost transferată la SC M SRL.

Din adeverinţa nr. -/31.08.2010 eliberată de SC M SRL, rezultă că terenul în suprafaţă de 6,4280 ha. cuprins în titlul de proprietate nr. 12377/18.12.2010 a fost arendată societăţii conform contractului de arendă cu nr. 567/11.10.2007 şi că din anul 2007 şi până în 2010, arenda a fost ridicată de pârât.

Din cele de mai sus, rezultă cu claritate că el a fost singurul dintre (fraţi) rude, care a făcut actele de acceptare tacită a succesiunii, atât în termenul legal de 6 luni din ziua mortii defunctului, dar şi în toată perioadă ulterioară, faţă de sora şi nepoţii săi care nu au făcut acte de acceptare expresă şi nici acte de acceptare tacită.

Faţă de aceste motive, solicită admiterea cererii reconvenţionale aşa cum a fost formulată cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

In drept, a invocat art. 119 – 120 C.pr.civilă.

Pârâtul VG a formulat şi cerere reconvenţională prin care a solicitat în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă CM şi cu pârâtul BV să se constate deschisă succesiunea defunctului său tată, VC decedat la -1997, masa succesorală rămasă de pe urma acestuia şi calitatea sa de moştenitor acceptant al succesiunii. De asemenea, a mai solicitat să se constate că atât reclamanta – pârâtă cât şi pârâtul, precum şi defuncta lor mamă BV, sunt străini de succesiune , conform art. 700 C. civil, prin neacceptarea succesiunii conform art. 700 C. civil.

In motivarea cererii reconvenţionale, pârâtul – reclamant s-a prevalat de aceleaşi motive descrise în întâmpinarea pe care a formulat-o.

La dosar, pârâtul – reclamant a depus copii chitanţe, adeverinţa nr. 403/31.08.2010, adeverinţa nr. 73/26.08.2010, contractul de arendare nr. 567/11.10.2007, dovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbre judiciare.

Reclamanta – pârâtă CM a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională solicitând respingerea atât a excepţiilor invocate cât şi a cererii reconvenţionale.

Prin cererea de la fila 76, reclamanta – pârâtă CM a renunţat la judecată pentru terenul în suprafaţă de 0,56 ha. care a aparţinut defunctei BV, precizând că înţelege să se judece numai pentru terenul în suprafaţă de 6,68 ha. , menţionat în titlul de proprietate nr. 12377/18.12.2002.

La dosar, au mai fost depuse adeverinţa nr. 88/12.10.2010, adeverinţa nr. 3/5.01.2011, împuterniciri avocaţiale, chitanţe privind achitarea onorariilor de avocaţi şi concluzii scrise.

La termenul din 7.12.2010, pârâtul – reclamant VG, prin avocat a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului la opţiune succesorală a reclamantei – pârâte CM şi a pârâtului BV.

In vederea soluţionării excepţiilor invocate de către pârâtul – reclamant, s-a încuviinţat la cererea părtilor, probe cu înscrisuri şi cu interogatoriile părtilor.

Soluţionând cauza Judecătoria Olteniţa prin sentinţa civila nr. -/14 ianuarie 2011, în temeiul art. 246 C.pr.civ., a luat act de renunţarea reclamantei-pârâte C M la judecata cererii de partajare a succesiunii rămase de pe urma defunctei B V în contradictoriu cu pârâtul B V.

A admis excepţiile prescripţiei dreptului de opţiune succesorală de pe urma defunctului VC, lipsei calităţii procesuale active a reclamantei-pârâte C M şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului BV, invocate de pârâtul-reclamant V G.

A respins acţiunea reclamantei-pârâte CM, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant VG, şi pârâtul B V, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

A respins cererea reconvenţională ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă (reclamanta-pârâtă CM) şi a unei persoane fără calitate procesuală pasivă (pârâtul B V).

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta CM şi pârâtul VG.

Reclamanta-recurentă a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:

1.Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, conform art. 304 pct. 9 Cpc, fără a indica dispoziţiile legale pe care instanţa le-a încălcat/le-a aplicat greşit.

A menţionat însă faptul că aceasta a admis numai probatoriul pârâtului referitor la excepţiile invocate, situaţie în care apreciază că a antamat şi fondul cauzei la momentul admiterii lor, deşi pentru soluţionarea lui se impunea administrarea de probe.

2.Hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 Cpc., în sensul că, după încuviinţarea probelor, a revenit asupra probei testimoniale, fără să pună în discuţia părţilor măsura luată.

3.Pe fondul cauzei, susţine că hotărârea este netemeinică, deoarece instanţa de fond a revenit asupra probei testimoniale, deşi o încuviinţase.

Apreciază că prin administrarea acestei probe ar fi dovedit adevărata situaţie de fapt, care ar fi condus la o altă soluţie decât cea pronunţată prin hotărârea recurată şi ar fi dovedit faptul că pârâtul-reclamant a urmărit să dobândească întreaga masa succesorală în litigiu.

Mai susţine recurenta că probatoriul administrat şi analizat de instanţă se referă numai la excepţiile admise, nu şi la fondul cauzei, cu privire la care nu s-a administrat nici o probă, iar prin soluţia pronunţată instanţa a lăsat nesoluţionate atât cererea principală, cât şi pe cea reconvenţională.

Recurentul-pârât a criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:

1.Instanţa a omis să se pronunţe pe excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală de pe urma defunctului VC, termenul fiind de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, conform art. 700 C.civ..

Recurentul menţionează că nepoţii săi, reclamanta şi pârâtul în cauză, nu au acceptat în acest termen legal succesiunea de pe urma defunctului tată şi, respectiv bunic.

2.Instanţa a respins greşit cererea sa reconvenţională, în condiţiile în care probele administrate dovedeau că pretenţiile sunt dovedite, fiind unicul moştenitor acceptant al succesiunii rămasă de pe urma tatălui său.

3.Instanţa nu s-a pronunţat pe capătul de cerere referitor la obligarea reclamantei şi a fratelui său, pârât în cauză, la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recurentul a indicat dispoziţiile art. 299-316 Cpc..

Recurentul-pârât a depus întâmpinare şi la recursul declarat de reclamanta CM, solicitând respingerea acestuia ca netemeinic, considerând că în mod corect a fost respinsă acţiunea formulată, invocând în susţinerea apărărilor, argumente care se regăsesc şi în cererea acestuia de recurs.

În drept, a invocat art. 115-118 Cpc..

Analizând sentinţa criticată, în raport de probele administrate şi motivele prezentate de recurenta-reclamantă CM, tribunalul constată nefondat recursul declarat în cauză pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs a fost înlăturat, având în vedere că recurenta nu a indicat dispoziţia legală care a fost încălcată sau aplicată greşit de instanţă.

Situaţia de fapt prezentată în dezvoltarea acestui motiv, nu se încadrează în ipoteza legală indicată, dar va fi analizată la criticile referitoare la netemeinicia sentinţei recurate.

Nu este fondat nici cel de-al doilea motiv de recurs, deoarece situaţia de fapt prezentată în dezvoltarea acestui motiv nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 105 alin. 2 Cpc., dar va fi analizată la criticile privind netemeinicia sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

Criticile de netemeinicie prezentate pe fondul cauzei soluţionată de instanţa de fond, care au fost expuse la cel de-al treilea motiv de recurs, unde vor fi incluse şi celelalte sus reţinute, se referă în realitate la modul în care au fost soluţionate excepţiile de procedură admise prin sentinţa recurată, dar nici una dintre critici nu sunt fondate, având în vedere că instanţa de fond în mod corect a stabilit că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece nu are vocaţie succesorală de pe urma bunicului său, în condiţiile în care la data deschiderii succesiunii defunctului VC trăia mama sa, iar aceasta nu şi-a exercitat, în termenul prevăzut de art. 700 C.civ., dreptul de opţiune succesorală, fiind străină de succesiune prin neacceptare, situaţie de fapt stabilită corect de instanţa de fond în baza probelor administrate pe excepţie.

Dacă nu are vocaţie succesorală în raport de data deschiderii succesiunii de pe urma acestui defunct, este evident că nu poate avea calitate procesuală activă şi nu poate formula pretenţii în legătură cu masa succesorală rămasă de pe urma acestui autor.

Referitor la recursul declarat de pârâtul V G, tribunalul constată că este fondat, urmând a fi admis prin prisma motivului 2 din cererea de recurs, referitoare la greşita soluţionare a cererii reconvenţionale.

Astfel, s-a reţinut că instanţa de fond a respins cererea reconvenţională ca o consecinţă a modului de soluţionare a acţiunii principale, unde a constatat că defuncta sa soră BV, mama reclamantei-recurente şi a pârâtului BV, este străină de succesiunea rămasă de pe urma defunctului lor tată VC, motiv pentru care copii acesteia, nu pot avea calitate procesuală în ceea ce priveşte acţiunea principală, dar nu pot avea calitate procesuală pasivă nici în cererea reconvenţională formulată de recurentul în cauză.

Tribunalul constată nelegală soluţia pronunţată, deoarece în cererea reconvenţională nepoţii recurentului, reclamanta şi pârâtul în prezenta cauză, au fost chemaţi în judecată în nume propriu, aşa cum rezultă din motivul 1 de recurs, unde a arătat că aceştia nu au acceptat succesiunea bunicului.

Cu toate acestea, calitatea în care au fost chemaţi pârâţii în judecată, în nume propriu sau cea de moştenitori ai defunctei sale surori BV, urmează a fi lămurită de instanţa de fond, având în vedere că cererea reconvenţională are o existenţă de sine stătătoare şi trebuie soluţionată în raport de pretenţiile formulate şi excepţia invocată, dar nu ca o consecinţă a soluţiei pronunţată în acţiunea principală.

Cum instanţa de fond a respins cererea pe cale de excepţie, tribunalul apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pe fond a cererii reconvenţionale, care nu a fost soluţionată, nici în legătură cu excepţia ridicată, dar nici pe fondul solicitărilor.

Celelalte critici formulate de recurent nu au mai fost analizate în raport de faptul că instanţa de fond a soluţionat greşit cererea reconvenţională, reţinând că pârâţii chemaţi în judecată nu au calitate procesuală pasivă, urmând ca la rejudecarea acesteia să fie analizate şi celelalte critici care nu au mai fost analizate de instanţa de recurs.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 Cpc., tribunalul urmează a respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă CM împotriva sentinţei civile nr. -/14.01.2011 pronunţată de Judecătoria Olteniţa în dosarul nr. -/269/2010.

Urmează a admite recursul declarat de recurentul-pârât VG împotriva menţionatei sentinţe civile, pe care o va casa numai în ceea ce priveşte modul de soluţionare al cererii reconvenţionale formulată de pârâtul-reclamant V G împotriva reclamantei pârâte CM şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Urmează să menţină celelalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. -/14.01.2011 privind modul de soluţionare a cererii principale şi a excepţiilor ridicate de pârâtul VG.

1