DECIZIA CIVILA NR. 159/12.02.2009 (dosar nr. 320/188/2007)
Prin sentinta civila nr. 1192 din 30.09.2008 Judecatoria Bicaz a admis cererea de interventie formulata de intervenienta P. M. si a respins plângerea petentului A. I., formulata în contradictoriu cu intimatele Comisia judeteana Neamt si Comisia locala Bicaz pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, îndreptata împotriva Hotarârii nr. 5529/19.01.2007, emisa de prima intimata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 800 mp ha teren în calitate de mostenitor al defunctului sau bunic matern B. V., care a fost împroprietarit în anul 1932 cu 1 ha teren.
Petentul a mai aratat ca autorul sau a folosit terenul pâna în anul 1963, când 800 mp au fost preluati de fosta Cooperativa de consum Buhalnita, care a construit un magazin ce a functionat pâna în anii 1995 – 96, pentru ca în anul 2005 sa fie demolat. În prezent doar 70 – 75 mp sunt ocupati de caminul cultural, pe care petentul este dispus sa îi cedeze, iar diferenta sa îi fie retrocedata.
La instanta de fond a formulat cerere de interventie în interes propriu intervenienta P. M. în care a invocat faptul ca terenul solicitat de petent nu s-a aflat niciodata în posesia autorului lui, ci în proprietatea autorului ei Baltag Ion.
Intervenienta a precizat si ca în legatura cu acest teren a mai avut loc o judecata civila ce a format obiectul dosarului nr. 469/2006 al Judecatoriei Bicaz, iar prin sentinta civila nr. 1221 din 16.11.2006 actiunea în revendicare a petentului a fost respinsa.
La cererea de interventie petentul a formulat întâmpinare în care a invocat faptul ca terenul ce a facut obiectul acelei judecati nu se confunda cu terenul din prezenta actiune, iar împrejurarea ca sotul intervenientei a fost concesionarul terenului ce a apartinut autorului acestuia contrazice ideea de uzucapiune, care presupune o posesie sub nume de proprietar.
Prima instanta a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea terenului litigios, care a relevat ca terenul concesionat de sotul intervenientei are suprafata de 1400 mp iar terenul cumparat în 1945 cu chitanta de mâna de Baltag Ion de la Petre P. Olteanu este reprezentat de întreaga suprafata de 1 ha, identificata dupa cei trei vecini din chitanta.
De asemenea, la solicitarea partilor prima instanta a audiat doi martori.
În urma analizarii probelor administrate, prima instanta a stabilit ca desi initial terenul litigios trebuia sa fie atribuit în baza legii pentru înfaptuirea reformei agrare din anul 1921 autorului petentului V. B., în fapt titlul definitiv de proprietate a fost emis pe numele orfanilor defunctului P. Olteanu. Eliberarea acestui titlu a fost considerata de prima instanta ca facând dovada ca terenul a iesit din proprietatea destinatarului initial, situatie în care petentul nu poate avea pretentii asupra lui.
A mai apreciat ca sustinerea intervenientei în sensul ca terenul a fost cumparat de autorul ei este lipsita de relevanta din moment ce nu a cerut atribuirea lui, ci sa se constate doar ca terenul a iesit din proprietatea autorului petentului, ceea ce a fost considerat ca fiind pe deplin dovedit.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen legal petentul A. I., care în critica sa a invocat în esenta urmatoarele:
– nu s-a probat faptul ca terenul în litigiu este acelasi cu cel din titlul emis pe numele orfanilor defunctului P. Olteanu, în realitate cele doua terenuri sunt situate la 5 km unul de altul;
– nu reiese din nici o încheiere de sedinta cine a depus la dosar acest titlu;
– concluzia privind identitatea dintre terenul atribuit autorului sau si cel din titlul emis pe numele orfanilor defunctului P. Olteanu nu reiese din probele administrate, asa cum nu reiese ca desi initial terenul trebuia atribuit autorului sau, ar fi fost atribuit acestora din urma;
– nu s-a explicat de ce terenul litigios figureaza în rolul agricol al autorului intervenientei doar în perioada 1984 – 1990;
– desi prima instanta a apreciat ca este lipsit de relevanta actul de vânzare – cumparare dintre Petre P. Olteanu si autorul intervenientei, acelasi complet de judecata a apreciat prin încheierea din 28.09.2007 pronuntata în dosarul nr. 469/2006 ca actul nu ar fi valabil;
– desi la termenul din 22.01.2008 a invocat încalcarea dispozitiilor art. 208 C. pr. civ. prin faptul ca nu a fost citat la efectuarea expertizei, el nu a fost citat nici la refacerea acestuia.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 1, 7 si 8 C. pr. civ.
Cererea de recurs este scutita de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Intimata – intervenienta P. M. a depus întâmpinare (f. 19 – 20) prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei recurate deoarece terenul din Tabelul întocmit în anul 1932 cu persoanele împroprietarite în baza reformei agrare – în care apare B. V., autorul recurentului – este acelasi cu terenul din chitanta de mâna din 1945 prin care Petre P. Olteanu l-a vândut autorului ei B. I. Mai mult, în Decretul nr. 783/1962 apare ca fiind expropriat de o portiune din acest teren B. I. si nu B. V..
A mai invocat faptul ca expertul a explicat ca nu se poate spune cu certitudine ca terenul din rolul agricol al autorului petentului ar fi acelasi cu cel din Tabelul din anul 1932 si ca prin faptul ca petentul a solicitat efectuarea unei contraexpertize, el a recunoscut implicit valabilitatea primei expertize.
Analizând motivele invocate tribunalul apreciaza ca recursul este întemeiat, pentru urmatoarele considerente:
La raportul de expertiza ce a fost avut în vedere de prima instanta la pronuntarea sentintei recurate, depus pentru termenul din 04.12.2007, nu au fost atasate dovezile privind citarea partilor prin carte postala cu confirmare de primire, asa cum prevad dispozitiile tezei finale a art. 208 alin. 1 C. pr. civ. Prin obiectiunile depuse la 18.12.2008 pentru termenul de judecata consecutiv din 22.01.2008 petentul a invocat, între altele, neconvocarea sa la efectuarea expertizei, iar în raspunsul depus pentru acelasi termen expertul a aratat ca petentul ar fi fost cel care l-ar fi contactat telefonic, cu rugamintea ca deplasarea în teren sa se faca la 24.11.2007, când nu s-ar fi prezentat. Ulterior petentul l-ar fi contactat la serviciu si, când i-a comunicat cele constatate în teren cu privire la suprafata de 1400 mp, acesta nu ar fi avut nici o obiectie.
De asemenea, dupa un nou raspuns la obiectiunile partilor depus pentru termenul din 04.03.2008, ce a fost considerat nesatisfacator de petent, la termenul din 15.04.2008 el a invocat exceptia nulitatii raportului de expertiza pentru neconvocarea sa la identificarea si masurarea terenului litigios. Exceptia a fost respinsa de prima instanta ca nefondata, care a dispus însa refacerea expertizei prin luarea în considerare a tuturor obiectivelor si obiectiunilor formulate de parti si, de asemenea, cu convocarea lor la masuratori.
Însa refacerea expertizei nu s-a mai realizat deoarece expertul a depus pentru termenul din 09.09.2008 o adresa în care a raspuns iritat ca a analizat toate obiectivele si obiectiunile partilor, iar prima instanta a pasit la judecarea în fond a pricinii desi nu a revenit asupra masurii dispuse la termenul din 15.04.2008 iar potrivit art. 268 alin. ultim C. pr. civ. era obligata sa îsi motiveze dispozitiile luate prin încheiere.
Tribunalul apreciaza ca raportul de expertiza, întocmit cu încalcarea dispozitiilor imperative privitoare la convocarea partilor este lovit de nulitate si ca în mod gresit prima instanta a respins la termenul din 15.04.2008 exceptia nulitatii acestui raport, invocata de petent.
Aceasta nulitate atrage, la rândul sau, nulitatea sentintei pronuntate în baza raportului de expertiza deoarece recurentului i s-a cauzat o vatamare ce nu poate fi înlaturata altfel, art. 305 C. pr. civ. nepermitând administrarea probei în recurs.
De asemenea, tribunalul constata ca la prima instanta dezbaterile asupra fondului au avut loc la termenul din 09.09.2008, când pronuntarea a fost amânata pentru 16.09.2008, apoi pentru 23.09.2008 si ulterior pentru 30.09.2008, însa încheierea din 16.09.2008 nu a fost semnata de judecator, desi ea face corp comun cu hotarârea pronuntata.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 si 2 si ale art. 304 pct. 5 Cod procedura civila tribunalul va admite recursul petentului A. I., va casa în totalitate sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare la prima instanta.
La rejudecare va fi readministrata proba cu expertiza topografica, prilej cu care prima instanta va aprecia daca noua expertiza va fi efectuata tot de expertul A. C., care a efectuat expertiza si în dosarul Judecatoriei Bicaz nr. 469/01.03.2006, solutionat prin sentinta civila nr. 1221 din 16.11.2006, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 727/RC din 17.05.2007 a acestui tribunal, deoarece exista riscul ca expertul sa nu poata avea o parere contrara celei exprimate în expertizele anterioare.
Se impune totodata lamurirea cadrului procesual cu privire la obiectul cauzei deoarece, desi prin plângerea introductiva si din Anexa nr. 1 la Hotarârea Comisiei judetene Neamt nr. 5529/19.01.2007 reiese ca petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 800 mp, ulterior instanta a analizat aceasta cerere cu privire la suprafata de 1400 mp si chiar de 1 ha, motiv pentru care nici obiectivele expertizei nu au urmarit identificarea suprafetei solicitate. În acest scop este necesara depunerea la dosar a cererii de reconstituire formulata de petent precum si a întregii documentatii ce a stat la baza emiterii Hotarârii Comisiei judetene Neamt nr. 5529/19.01.2007.
Tot cu prilejul rejudecarii prima instanta va lamuri, eventual prin audierea unor martori, daca într-adevar autorul petentului nu a mai primit terenul cu care figura înscris în tabelul de împroprietariti si, pe cale de consecinta, daca într-adevar terenul solicitat de petent nu se suprapune cu terenul dobândit de autorul intervenientei.
Nu în ultimul rând instanta de fond va pune în discutia partilor calificarea corecta a cererii intervenientei P. M. – în interes propriu sau al altei persoane – deoarece, desi este intitulata ca fiind în interes propriu, ea nu solicita obligarea vreunei parti la ceva, motiv pentru care prin sentinta recurata nu i s-a recunoscut nici un drept, cu toate ca a fost admisa.
De asemenea, prima instanta va avea în vedere si celelalte motive invocate de recurent în cererea de recurs.
