Caz de incidenţă a excepţiei puterii de lucru judecat şi modalitatea de rezolvare a concursului dintre efectele acesteia şi cele produse de decizia pronunţată de înalta curte de casaţie şi justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii. Chemare î


Prin sentinţa civilă nr.1504/C/87.11.2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul 3394/103/2008 a fost respinsă ca nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul I.I. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, fiind obligată intimata să emită o decizie de pensionare cu luarea în calculul punctajului de a tuturor sporurilor incluse în adeverinţa nr.18/745/5.04.2005 emisă de S.C. H. S.A. – Sucursala Argeş, inclusiv a sporurilor pentru prestată în regim de lucru prelungit începând cu data de 01.09.2005. Totodată s-a dispus asupra cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Analizând cu prioritate excepţia invocată, respectiv cea a autorităţii de lucru judecat, instanţa a constatat că aceasta este nefondată fiind astfel respinsă întrucât cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.4194/103/2008 şi soluţionată prin pronunţarea sentinţei civile nr.81C din 13.02.2009 de către Tribunalul Neamţ a avut ca obiect anularea deciziei nr.137380/07.11.2008 şi menţinerea celei emisă sub acelaşi număr la data de 01.07.2007. Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesară tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. Chiar dacă părţile sunt aceleaşi şi au aceeaşi calitate, obiectul litigiului şi cauza sunt în situaţia de faţă diferite. Astfel, prin intermediul primei cereri de chemare în judecată s-a urmărit anularea unei decizii de pensionare şi confirmarea, menţinerea alteia, iar atunci când a fost formulată cea de-a doua, s-a solicitat valorificarea datelor înscrise într-o adeverinţă eliberată de un fost angajator, care poate fi luată în calcul la recalcularea drepturilor de pensie, respectiv a întinderii lor. Mai mult decât atât, nici cauza în cele două dosare nu este aceeaşi, primul dosar fiind întemeiat pe mai multe înscrisuri în stabilirea punctajului cuvenit, iar cel de-al doilea numai pe adeverinţa nr.18/745/05.04.2005 emisă de S.C. H. S.A. –Sucursala Argeş.

Având în vedere cele arătate mai înainte, întrucât nu sunt incidente în cauză dispoziţiile prevăzute de art.1200 raportat la art.166 Cod procedură civilă, a fost respinsă ca nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ.

Pe fond, instanţa a reţinut că la data de 05.04.2005 în favoarea contestatorului I.I. a fost eliberată adeverinţa nr.18/745 de către S.C. H. S.A.- Sucursala Argeş în cuprinsul căreia a fost evidenţiat programul de lucru peste 8 ore/zi pe care acesta l-a desfăşurat în intervalul anilor 1967-1999. În cuprinsul adeverinţei s-a făcut menţiunea că ,,unitatea a reţinut şi virat lunar C.A.S. şi contribuţia pentru conform legii,,…

Apărarea intimatei fundamentată pe considerentul că sporul menţionat mai sus nu constituie bază de calcul pentru stabilirea/ recalcularea pensiei, cu influenţă asupra punctajului mediu anual a fost înlăturată. Astfel, la data soluţionării cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţase deja într-un recurs în interesul legii prin decizia nr.5 la data de 20.09.2010, obligatorie în conformitate cu dispoziţiile art.329 alin 3 Cod procedură civilă, pe această problemă de drept respectiv, luarea în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public a sumelor plătite pentru munca prestată în regim de lucru prelungit. Într-o astfel de situaţie se află şi contestatorul care trebuie să beneficieze de recunoaşterea şi valorificarea acestui spor în calculul pensiei cuvenite, motiv pentru care cererea a fost admisă, iar intimata obligată să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a adeverinţei menţionată mai înainte.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit.d din Legea nr.146/1997.

În motivarea recursului a fost criticată hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat s-a susţinut că aspectele de fond vizate de prezenta cauză au fost examinate irevocabil în dosarul nr. 4194/103/2008 al Tribunalului Neamţ prin care a fost menţinută decizia nr.137380/7.11.2008, la emiterea căreia a fost avută în vedere în mod legal adeverinţa nr.18/745/5.04.2005.

Referitor la efectele deciziei nr.5/20.09.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost invocate dispoziţiile art. 329 alin.3 Cod procedură civilă, susţinându-se că autoritatea de lucru judecat are prioritate faţă de decizia dată în interesul legii care are putere doar pentru viitor.

Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că sporul de program de lucru peste 8 ore pe zi nu face parte din categoria sporurilor cu caracter permanent şi nu poate fi avut în vedere la stabilirea punctajului mediu anual, având în vedere dispoziţiile pct.VI din anexa OUG nr. 4/2005, ale H.C.M. nr.1546/1952 şi ale Decretului nr.175/1973.

Pe de altă parte, prin dispoziţiile legale în materie de pensie Legea nr.3/1977, H.G. nr.1550/2004, O.U.G. nr.4/2005, Legea nr.19/2000, baza de calcul a pensiei nu este condiţionată anterior datei de 1.04.2001 de plata sau neplata contribuţiei de asigurări sociale, principiul contribuţivităţii fiind incident odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.19/2001, 1.04.2001, pentru respectarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile.

A fost criticată hotărârea primei instanţe şi cu privire la cheltuielile de judecată rezultate din încuviinţarea probei cu expertiză contabilă, probă apreciată ca nefiind utilă şi pertinentă cauzei în condiţiile în care hotărârea s-a întemeiat numai pe adeverinţa nr.18/745/5.04.2005.

Legal citat, intimatul-contestator I. I., a fost prezent în faţa instanţei, prin întâmpinarea formulată solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, având în vedere că pentru incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat este necesară tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, condiţie neîndeplinită în cauză sub aspectul obiectului şi al cauzei, cele două cauze având obiecte şi cauze diferite.

Referitor la fondul cauzei s-a susţinut virarea contribuţiilor pentru pensie conform legii, precum şi dispoziţiile deciziei nr.5/20.09.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condiţiile art. 304, 3041 Cod procedură civilă, instanţa îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Autoritatea de lucru judecat invocată pe calea excepţiei de către recurenta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ s-a întemeiat pe împrejurarea că efectele adeverinţei nr.18/745/5.04.2005 asupra pensiei stabilite de către recurentă au fost examinate cu ocazia soluţionării litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr.4194/103/2008. Astfel, în mod irevocabil s-a dispus respingerea acţiunii ce a făcut obiectul acestui dosar ca nefondată, apreciindu-se că în mod corect a fost stabilit punctajul mediu anual pentru reclamant, cu excluderea sporului de lucru peste 8 ore/zi, având în vedere dispoziţiile punctului VI al anexei I a O.U.G. nr.4/2005, respectiv art. 164 din Legea nr. 19/2000 raportat la art. 10 din Legea nr.3/1977.

Având în vedere aceste împrejurări, cât şi obiectul diferit al celor două cauze, instanţa apreciază că în cauză nu este incidentă autoritatea de lucru judecat, ci prezumţia puterii de lucru judecat, prezumţie legală absolută irefragabilă prevăzută de art. 1200 pct. 4 Cod civil, în condiţiile în care scopul urmărit de reclamant prin ambele acţiuni este identic, respectiv stabilirea punctajului de pensie prin reţinerea şi a sporului de lucru în regim prelungit.

Împrejurarea modificării obiectului acţiunii nu înlătură prezumţia puterii de lucru judecat, care reprezintă adevărul ce constituie temeiul, raţiunea şi fundamentul social al acestui efect al hotărârii judecătoreşti.

În consecinţă, în cauză este incidentă această excepţie cu menţiunile arătate.

Referitor la modalitatea de apreciere a efectelor produse de decizia nr.5/20.09.2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea art. 2 lit. e, art.78, art. 164 alin.1, 2 din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1, 2 din O.U.G. nr. 4/2005, asupra dreptului la pensie al reclamantului, Curtea consideră că se impune recunoaşterea cu prioritate, faţă de aspectele particulare ale cauzei, a efectelor puterii de lucru judecat.

Astfel, reţinând şi dispoziţiile art. 329 Cod procedură civilă, instanţa apreciază că decizia arătată produce efecte doar pentru viitor, fără a afecta hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior. Acceptarea ipotezei contrarii echivalează cu eludarea sau încălcarea prezumţiei absolute a puterii de lucru judecat, caracterizate prin caracterul obligatoriu şi incontestabil.

Cum în cauză modul de valorificare a sporurilor menţionate de adeverinţa nr.18/745/5.04.2005 a fost stabilit cu caracter obligatoriu potrivit interpretării dispoziţiilor legale aplicabile în perioada anterioară pronunţării deciziei în interesul legii, se impune admiterea excepţiei puterii de lucru judecat.

În aceste condiţii, examinarea motivelor de recurs referitoare la fondul litigiului, care vizează posibilitatea reţinerii sporului indicat la stabilirea punctajului, precum şi efectele plăţii contribuţiei de asigurări sociale, respectiv culpa procesuală pentru stabilirea obligaţiei de suportare a cheltuielilor de judecată, devine lipsită de interes.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1, 3 coroborate cu art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, a fost admis recursul, a fost modificată în tot sentinţa recurată în sensul admiterii excepţiei puterii de lucru judecat şi al respingerii contestaţiei pentru putere de lucru judecat.