– Cod Proc.Civ., art.177-179, art.180-184;
– Cod Civil, art.1173, art.1177;
Este nefondata critica în sensul ca înscrierea în fals ar fi aplicabila doar înscrisurilor sub semnatura privata.
Este nefondata critica în sensul ca înscrierea în fals ar fi aplicabila doar înscrisurilor sub semnatura privata.
În primul rând trebuie precizat, asa cum se sustine în mod constant atât în doctrina, cât si în jurisprudenta, ca art.177-179 C.proc.civ. reglementeaza verificarea de scripte care intervine în cazul în care se contesta un înscris sub semnatura privata, în timp ce procedura falsului este reglementata de art.180-184 C.proc.civ., fiind folosita în cazul înscrisurilor autentice care, în privinta constatarilor personale ale agentului instrumentator, fac dovada pâna la înscrierea în fals. Nu este prejudiciat nici un tert prin aceasta procedura, întrucât daca se cerceteaza falsul de catre instanta, scopul este determinarea daca înscrisul este fals sau nu, si în consecinta daca va fi avut în vedere la solutionarea cauzei, iar nu condamnarea unei persoane, în timp ce daca falsul este cercetat de catre organele penale competente, acestea aplicând normele procedurale penale, vor înstiinta persoana acuzata ca ar fi savârsit falsul, si vor audia toate persoanele care ar putea contribui la rezolvarea acelui caz.
În primul rând trebuie precizat, asa cum se sustine în mod constant atât în doctrina, cât si în jurisprudenta, ca art.177-179 C.proc.civ. reglementeaza verificarea de scripte care intervine în cazul în care se contesta un înscris sub semnatura privata, în timp ce procedura falsului este reglementata de art.180-184 C.proc.civ., fiind folosita în cazul înscrisurilor autentice care, în privinta constatarilor personale ale agentului instrumentator, fac dovada pâna la înscrierea în fals. Nu este prejudiciat nici un tert prin aceasta procedura, întrucât daca se cerceteaza falsul de catre instanta, scopul este determinarea daca înscrisul este fals sau nu, si în consecinta daca va fi avut în vedere la solutionarea cauzei, iar nu condamnarea unei persoane, în timp ce daca falsul este cercetat de catre organele penale competente, acestea aplicând normele procedurale penale, vor înstiinta persoana acuzata ca ar fi savârsit falsul, si vor audia toate persoanele care ar putea contribui la rezolvarea acelui caz.
De asemenea, din interpretarea art.180 si urmatoarele C.proc.civ., aplicabile înscrisului în cauza, nu rezulta, asa cum sustine recurentul, ca s-ar fi statuat ca o conditie de admisibilitate participarea la redactarea si semnarea actului a celui ce contesta. În solutionarea unui litigiu se aduc de regula ca probe înscrisuri la redactarea carora nu participa neaparat una dintre parti si cu atât mai putin probabil ambele parti. O astfel de interpretare ar reduce aplicabilitatea acestor dispozitii, într-un mod neprevazut de legiuitor, la extrem de putine înscrisuri. Mai mult în ceea ce priveste actele autentice sunt aplicabile prevederile art.1173, iar nu ale 1177 C.civ. (Decizia nr.290.R din 29.06.2010 Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea înregistrata la Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti reclamantul I.F. a solicitat obligarea pârâtei B.E. la plata sumei de 40.560 Euro cu titlu de despagubiri.
Prin cererea înregistrata la Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti reclamantul I.F. a solicitat obligarea pârâtei B.E. la plata sumei de 40.560 Euro cu titlu de despagubiri.
Prin sentin?a civila nr. 6958/17.12.2008, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a fost respinsa actiunea ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentin?e a declarat apel reclamantul I.F.
La termenul de judecata din data 19.01.2010, intimata-pârâta a formulat cerere de înscriere în fals împotriva contractelor de asistenta juridica nr. 314884/18.04.2007 si nr. 211062/14.11.2002, precum si împotriva înscrisului intitulat “contract de vânzare-cumparare drept litigios nr.33/27.10.2001”, a aratat ca potrivit statului avocatului, avocatul atesta identitatea si continutul si ca îl indica drept al falsului pe avocatul N.N. A precizat ca semnaturile de pe interogatoriul de la fond ale apelantului-reclamant nu sunt identice cu cele de pe contractele de asistenta juridica încheiate de domnul avocat N.N. si a solicitat suspendarea prezentei cauze.
Apelantul-reclamant a aratat ca aparatorul intimatei-pârâte savârseste un abuz de drept prin formularea cererilor de la acest termen de judecata, ca intimata-pârâta, în cazul în care avea de mult timp banuieli cu privire la semnatura de pe contractele de asistenta juridica, avea posibilitatea sa formuleze plângere penala direct la organele de urmarire penala. A precizat ca posibilitatea înscrierii în fals este numai împotriva actelor sub semnatura privata. A invocat prevederile art.177 -183 C.pr.civ. si a mai aratat ca nu este obligatorie suspendarea cauzei în baza art.183 C.pr.civ., ca intimata-pârâta ar fi trebuit sa faca plângere penala si ca în cazul în care s-ar fi început urmarirea penala s-ar fi suspendat prezentul dosar. A solicitat respingerea cererii de suspendare, mentionând ca a depus originalele contractelor de asistenta juridica nr. 314884/18.04.2007 si nr. 211062/14.11.2005.
Apelantul-reclamant a aratat ca întelege sa se foloseasca în prezenta cauza de cele doua contracte de asistenta juridica, precum si de contractul de vânzare-cumparare drept litigios.
Prin încheierea de la 19.01.2010 Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, în baza art.183 C.pr.civ., a dispus suspendarea cauzei privind apelul formulat de apelantul-reclamant I.F. împotriva sentintei civile nr. 6958/17.12.2008, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, în contradictoriu cu intimata-pârâta B.E., si sesizarea Parchetului de pe lânga Judecatoria Sector 3 Bucuresti în vederea efectuarii de cercetari sub aspectul savârsirii infractiunii de fals de catre numitul N.N.
În motivarea încheierii s-a re?inut ca în cauza sunt incidente art.180 si urmatoarele C.pr.civ., în sensul ca procedura falsului se aplica înscrisurilor autentice, iar la termenul anterior s-au calificat drept autentice cele doua înscrisuri.
Având în vedere pozitia aparatorului intimatei-pârâte în sensul ca întelege sa se înscrie în fals cu privire la cele trei înscrisuri, a fost înaintata cererea de înscriere în fals Parchetului de pe lânga Judecatoria Sector 3 în vederea efectuarii de cercetari.
Cu privire la cererea de înscriere în fals formulata de intimata-pârâta B.E., Tribunalul a constatat ca este întemeiata pentru urmatoarele considerente:
În motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca a încheiat cu numitii B.S., B.M. si B.A. un contract de vânzare-cumparare de drepturi litigioase la data de 27.10.2001 prin care acestia din urma i-au vândut lui o cota de 1/3 din imobilul situat în str. S. nr. 13, sector 4, cu obligatia acestuia de a plati toate cheltuielile legate de obtinerea hotarârilor judecatoresti de restituire a imobilului.
Reclamantul a mai aratat ca a încheiat cu domnul avocat N.N. mai multe contracte de asistenta juridica în vederea efectuarii de demersuri pentru restituirea imobilului mentionat mai sus.
La termenul de judecata din data 19.01.2010, aparatorul intimatei B.E. a învederat instantei ca întelege sa se înscrie în fals cu privire la contractele de asistenta juridica nr. 314884/18.04.2007 si nr. 211 062/14.11.2002, precum si cu privire la înscrisul intitulat “contract de vânzare-cumparare drept litigios nr.33/27.10.2001”.
Constatând ca înscrisurile cu privire la care intimata-pârâta s-a înscris în fals sunt înscrisuri pe care reclamantul si-a întemeiat prezenta actiune, deci solutionarea prezentei cauze depinde de existenta sau inexistenta acestor înscrisuri, având în vedere ca aceste înscrisuri sunt autentice si faptul ca intimata-pârâta a aratat pe autorul falsului ca fiind numitul N.N. Tribunalul a apreciat ca sunt îndeplinite dispozitiile art. 183 C.pr.civ., motiv pentru care a dispus suspendarea cauzei si sesizarea Parchetului de pe lânga Judecatoria Sector 3 Bucuresti în vederea efectuarii de cercetari sub aspectul savârsirii infractiunii de fals de numitul N.N.
Împotriva încheierii mentionate anterior a declarat recurs apelantul-reclamant I.F., în temeiul art. 244 ind. 1 si 299 si urmatoarele C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea încheierii de suspendare a cauzei constatând inaplicabilitatea art.177, 183 si urmatoarele C.proc.civ, dispunând continuarea judecatii; în subsidiar, casarea încheierii de suspendare a cauzei, constatând masura ca nejustificata si dispunerea continuarii judecatii, chiar si în conditiile în care actul defaimat urmeaza a fi cercetat de catre organele de urmarire penala.
În motivarea recursului s-a aratat ca instanta a suspendat în mod gresit cauza în baza art.183 C.pr.civ, contractul de asistenta juridica fiind un act autentic caruia nu i se aplica prevederile art. 177 C.pr.civ.
Contractul de asistenta juridica (cât si delegatia emisa în temeiul acestuia) este asimilat contractelor autentice, din pricina atestarii vointei si identitatii partilor, nefiind altceva decât o forma a mandatului, speciala, ce se încheie cu respectarea anumitor formalitati cerute de art. 3 din Legea nr.51/1995, art.92 din Statutul profesiei de avocat, fiind astfel guvernat de dispozitiile art. 1171 si urmatoarele C.civ.
Înscrierea în fals, conform dispozitiilor art.177 si urmatoarele C.pr.civ, este posibila numai si numai în cazul înscrisurilor sub semnatura privata, ce sunt supuse dispozitiilor art. 1176 si urmatoarele C.civ., (deci nu în ceea ce priveste actele autentice) si ca atare nu se aplica contractului de asistenta juridica.
Este adevarat ca în doctrina se exprima opinia conform careia înscrierea în fals se aplica actelor autentice, însa aceasta este gresita, deoarece pe de o parte, premisele legiuitorului exprimate în cuprinsul art. 177 C.pr.civ (existenta actului sub semnatura privata) nu s-au schimbat, existând continuitate între articolele de lege, iar pe de alta parte, în lipsa prevederii exprese de aplicabilitate cu privire la actele autentice, ar însemna ca terta persoana ce a redactat înscrisul si l-a autentificat, adica notarul public, avocatul, tertul functionar în genere, ce nu este parte în proces sa nu îsi poata face apararile, fiind astfel prejudiciat, prejudiciu ce l-ar încerca si partea careia nu îi profita suspendarea dispusa în temeiul art. 183 C.pr.civ, în conditiile în care, în cazul unei plângeri penale adresate organelor de urmarire penala, suspendarea pricinii civile s-ar dispune conform art. 244 pct. 2 C. pr. Civ numai în cazul începerii urmaririi penale.
Doctrina, în raport de dispozitiile art. 1177 alin. 1 C.civ. coroborat cu art. 177 alin. 2 si art.183 alin. 3 C.pr.civ., a statuat ca o conditie de admisibilitate participarea la redactarea si semnarea actului a celui ce contesta.
În conditiile în care art.1177 C.civ. vorbeste de tagaduirea semnaturii sale, de vreme ce intimata nu a fost parte semnatara la încheierea contractului de asistenta juridica, nu poate uza de înscrierea în fals, ci numai de plângerea penala adresata direct organelor de urmarire penala, ceea ce înseamna ca instanta de apel a gresit.
Chiar daca ar fi aplicabile dispozitiile art.183 C.pr.civ., suspendarea judecarii pricinii este facultativa, iar tribunalul a aplicat nejustificat aceasta masura, de vreme ce înscrierea în fals efectuata de catre pârâta nu este altceva decât un abuz de drept, în sensul art.723 C.pr.civ.
În conditiile în care pârâta cunostea înscrisurile defaimate înca înainte de introducerea actiunii si nu a formulat plângere penala, rezulta ca utilizarea în prezenta pricina a acestui mijloc procedural (înscrierea în fals) nu are drept scop decât tergiversarea solutionarii cauzei, fapt nesesizat de catre instanta de apel.
Asa fiind, chiar si în cazul în care instanta ar fi dispus în mod corect înaintarea actului defaimat organului de urmarire penala (previzibila fiind solutia de neîncepere a urmaririi penale), totusi nu trebuia sa suspende judecata cauzei, caci, în realitate, pârâtei nu i se încalca vreun drept, având deschisa calea revizuirii în cazul în care ar fi avut câstig de cauza.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin raportare la motivele de recurs ?i la apararile intimatului Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
Potrivit art. 2441 alin.1 C.proc.civ., poate fi atacata cu recurs separat, înainte de pronuntarea unei hotarâri în cauza, dispozitia instantei de suspendare a judecarii procesului.
Ca urmare, în cadrul acestei cai de atac, nu pot fi criticate celelalte dispozitii ale instantei luate prin aceeasi încheiere, care pot fi atacate doar odata cu fondul, dispozitiile art. 2441 alin.1 C.proc.civ. fiind speciale si de stricta interpretare si aplicare.
În speta, suspendarea cauzei a fost dispusa în temeiul art.183 C.proc.civ., potrivit caruia “daca partea care defaima înscrisul ca fals arata pe autorul sau complicele falsului, instanta poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreuna cu procesul-verbal ce se va încheia.”
Instanta de apel a facut aplicarea tocmai a acestor ultime articole.
De asemenea, din interpretarea art.180 si urm. C.proc.civ., aplicabile înscrisului în cauza, nu rezulta, asa cum sustine recurentul, ca s-ar fi statuat ca o conditie de admisibilitate, participarea la redactarea si semnarea actului a celui ce contesta. În solutionarea unui litigiu se aduc de regula ca probe înscrisuri la redactarea carora nu participa neaparat una dintre parti si cu atât mai putin probabil ambele parti. O astfel de interpretare ar reduce aplicabilitatea acestor dispozitii, într-un mod neprevazut de legiuitor, la extrem de putine înscrisuri. Mai mult în ceea ce priveste actele autentice sunt aplicabile prevederile art.1173, iar nu ale 1177 C.civ.
În ceea ce priveste faptul ca în cazul suspendarii prevazute de art.244 alin.1 pct.2 C.proc.civ., instanta poate suspenda judecata când s-a început urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o înrâurire hotarâtoare asupra hotarârii ce urmeaza sa se dea, în timp ce în speta suspendarea s-a dispus o data cu înaintarea înscrisului procurorului, Curtea a constatat ca nu exista nicio contradictie atât timp cât exista o dispozitie speciala în acest sens, reglementata de art.183 C.proc.civ., care nu a fost modificata odata cu pct.2 al art.244.
Diferenta evidenta dintre cele doua situatii este reprezentata de autoritatea persoanei care sesizeaza organul de urmarire penala.
Nu poate fi retinut ca motiv de refuz al suspendarii cauzei faptul ca înscrierea în fals s-ar fi facut în mod abuziv, în sensul art.723 C.proc.civ., raportat la faptul ca partea ar fi cunoscut existenta înscrisurilor defaimate înca înainte de introducerea actiunii si nu a formulat plângere penala, ceea ce ar duce la concluzia ca înscrierea în fals nu are drept scop decât tergiversarea solutionarii cauzei, având în vedere ca pentru aprecia un comportament procesual al partii ca fiind abuziv nu este suficienta formularea unei cereri la un anumit interval de la începerea procesului, aceasta întârziere putându-se datora nestiintei partii, faptului ca nu s-a gândit la aceasta posibilitate. De altfel avocatul intimatului a aratat ca a început sa se îndoiasca de semnatura apelantului-reclamant de pe contractele de asistenta juridica în momentul în care a vazut semnatura acestuia pe interogatoriile de la fond.
Astfel, atât timp cât nu exista alte împrejurari care sa fie coroborate cu aceasta situatie de fapt nu se poate ajunge la concluzia relei credinte si a exercitarea drepturilor procedurale contra scopului în vederea caruia au fost recunoscute de lege.
Faptul ca partea ar avea deschisa calea revizuirii daca în urma cercetarii penale s-ar ajunge la concluzia ca actul este fals nu reprezinta un motiv temeinic pentru a sustine ca în prezenta cauza nu se impunea suspendarea având în vedere ca aceasta premisa se regaseste în toate cazurile avute în vedere de acest text de lege. Daca ar fi pornit de la recunoasterea acestui fapt legiuitorul nu ar mai fi reglementat posibilitatea suspendarii. Astfel, acesta nu este un motiv determinant pentru a nu dispune suspendarea în prezenta cauza.
Astfel, motivele retinute de catre instanta de apel pentru a dispune suspendarea cauzei si anume faptul ca înscrisurile cu privire la care intimata-pârâta s-a înscris în fals sunt înscrisuri pe care reclamantul si-a întemeiat prezenta actiune, deci solutionarea prezentei cauze depinde de existenta sau inexistenta acestor înscrisuri, având în vedere ca aceste înscrisuri sunt autentice si faptul ca intimata-pârâta a aratat pe autorul falsului ca fiind numitul N.N., se încadreaza în dispozitiile art. 183 C.proc.civ.
În consecinta, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.3041 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
