– Legea 58/1934
Având în vedere că toate motivele de recurs formulate de recurenta debitoare tind către valabilitatea titlului, instanţa constată că acestea nu pot fi reţinute pentru că ele constituie motive specifice opoziţiei la plată, care poate fi deschisă la 5 zile de la primirea somaţiei în procedura executării. Numai în această procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, recurenta poate invoca aceste motive.
(TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI, DECIZIA CIVILĂ NR. 415/10.05.2011)
La data de 25.03.2011, pe rolul Judecătoriei Olteniţa a fost înregistrată cererea formulată de creditoarea S.C. M S.A în contradictoriu cu debitoarea S.C. H S.R.L., prin care a solicitat învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis la data de 17.09.2007 pentru suma de 203.54 euro echivalentă în lei, cu scadenţă la data de 14.02.2011, în vederea achitării ratei de leasing cu nr. 32.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 269, art. 376 şi art. 242 alin. 2 C. proc. civ. fiind legal timbrată cu suma de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Creditoarea a depus la dosar bilet la ordin a cărui învestire o solicită.
Instanţa constată că la data de 17.09.2007, debitoarea S.C. H S.R.L. a emis bilet la ordin pentru suma de 203.54 euro echivalentă în lei, cu scadenţă la data de 14.02.2011, în vederea achitării ratei de leasing cu nr. 32 în beneficiul creditoarei S.C. M S.A, locul plăţii fiind mun. O, jud. Călăraşi.
Creditoarea a prezentat biletul la ordin pentru efectuarea plăţii la data de 17.09.2007, fiind refuzat de către Banca Comercială Română.
În condiţiile în care biletul la ordin îndeplineşte cerinţele impuse de art. 104 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, date fiind şi dispoziţiile art. 107 şi art. 61 alin. 2 din acelaşi act normativ, instanţa va admite cererea şi va dispune învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis la data de 17.09.2007 pentru suma de 203.54 euro echivalentă în lei, cu scadenţă la data de 14.02.2011, în vederea achitării ratei de leasing cu nr. 32.
Soluţionând cauza, Judecătoria Olteniţa prin încheierea pronunţată la data de 29.03.2011 a admis cererea formulată de S.C. M S.A.
A dispus învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis la data de 17.09.2007 pentru suma de 203.54 euro echivalentă în lei, cu scadenţă la data de 14.02.2011, în vederea achitării ratei de leasing cu nr. 32.
In cauza a declarat recurs debitoarea SC H SRL, care solicita modificarea in tot a sentinţei si rejudecând in fond sa se dispună respingerea ca neîntemeiată a cererii de investire cu formula executorie a biletului la ordin.
In motivarea recursului se arata ca instanţa de fond era obligata in virtutea rolului sau activ, sa-i pretindă creditoarei sa-i prezinte toate înscrisurile ce le deţine si care au stat la baza Biletului la ordin, astfel ca s-a pronunţat o hotărâre de investire cu formula executorie a unui Bilet la ordin care nu întrunea condiţiile legale de admisibilitate. Invoca nulitatea absoluta a biletului la ordin aferent ratei nr. 32 la contractul de leasing întrucât a fost întocmit cu încălcarea art. 36 al 1 din Legea 58/2934, pentru ca scadenta acestui bilet la ordin aferent ratei nr. 32 a fost stabilita prin alineatul 2 litera D din Contractul de leasing la 5 zile lucrătoare de la scadenta ratei de leasing aferenta-iar acesteia din urma nu i s-a stabilit nici o scadenta.
Art. 36 al 2 din lege stipulează ca toate cambiile cu alte scadente sau scadente succesive sunt nule.
Pe de alta parte face precizarea ca suma de 203,54 EURO la care se refera creditoarea a fost plătită alături de alte plaţi, ultima plata fiind efectuată în urma unei executări silite imobiliare de către bancar cu suma de 2646 EURO.
In drept invocă art. 299, art. 304 pct. 9, art. 3041 , art. 312, art. 376, art. 379 C. p. civ. coroborate cu art. 36, 44, 61 si 106 din Legea 58/1934, art. 969 C. civ.
Creditoarea M SA a depus întâmpinare prin care se solicita respingerea recursului ca neîntemeiat si menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Cu privire la nesolicitarea de către instanţa a înscrisurilor, doreşte respingerea deoarece, potrivit Normelor-cadru ale BNR nr. 6/1994,privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii si bilete la ordin, pct. 500 rap. la pct 320 lit d, condiţiile pentru investire sunt: existenţa elementelor formale ale biletului de plată şi ajungerea acestuia la scadenţă.
Biletul la ordin îndeplineşte condiţiile formale de valabilitate, prev. de art. 104 din Legea 58/1934, respectiv are menţionată denumirea de billet la ordin, promisiunea necondiţionată de plată a unei sume determinate, numele celui căruia i se va face plata, data si locul emiterii, semnatura emitentului.
Arată că, procedura investirii cu formulă executorie este o procedură cu caracter necontencios, în cadrul căruia nu se pune în discuţie fondul cauzei. In cadrul acestei proceduri se realizează doar un control formal al înscrisului ce urmează a fi investit, fără să se administreze probe pentru stabilirea de exemplu a întinderii obligaţiei.
Cu privire la scadenţa biletului la ordin raportat la contractul de leasing consideră ca această apărare nu este fondată. Biletul la ordin reprezintă o obligaţie distinctă şi autonomă de contractul încheiat între părţi. Sunt considerate titluri abstracte înscrisurile care încorporează obligaţia si dreptul corelativ, fără a menţiona cauza obligaţiei. Toate obligaţiile care se nasc din cambie au o existenta juridica de sine-stătătoare.
Cu privire la susţinerile recurentei asupra scadentelor succesive arata ca prevederea de la art. 36 din legea 58/1934 „cambiile cu alte scadente sau cu scadente succesive sunt nule”,implica ca pe aceeaşi cambie, respectiv bilet la ordin sunt trecute scadentele si nu coroborate cu alte acte.
Instanţa, analizând sentinţa recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Conform art. 399 C.p.c. împotriva executării silite precum şi împotriva oricărui act de se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 (1) se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
În alin. 2 (1) al aceluiaşi articol se prevede că după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
Totuşi, contestatoarea nu poate invoca alin. 2 (1) al art. 399 c.p.c. deoarece titlul deţinut de creditoare este supus unei proceduri speciale prevăzute art. 62 din Legea 58/1934 care prevede că în termen de 5 zile de la primirea somaţiei debitorul poate face opoziţie la executare.
Recurenta invocă faptul că a fost investit un bilet la ordin care nu era scadent, care a fost predat in alb, necompletat la nici o rubrică, ci doar semnat şi ştampilat, care, după cum recunoaşte, a fost eliberat în vederea garantării ratei de credit si nu pentru plata.
Potrivit art.28 din Legea 58/1934 acceptarea se scrie pe cambie. Ea se exprimă prin cuvântul „acceptat” sau orice altă expresiune echivalentă; ea este semnată de tras. Simpla semnătură a trasului pusă pe faţă este socotită acceptare.
Faţă de biletul la ordin sunt aplicabile în prevederile art. 12 în baza art. 106 din lege. Acest text de lege prevede că, atunci când o cambie, necompletată la emitere, a fost completată fără a ţine seama de înţelegerile intervenite, neobservarea acestor înţelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea-credinţă sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei.
Posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani de la data emisiunii cambiei.
In art. 62 din Legea 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, legiuitorul român a reglementat o procedură specială de executare cambială, procedură caracterizată prin celeritate dar şi prin severitate faţă de debitorul cambial, procedură prin care pune la îndemâna debitorului opoziţia la executare cambială – un veritabil proces cambial angajat între debitorul şi creditorul cambial, în cadrul căruia debitorul poate face opoziţie la plată, însă în limitele impuse de legea specială, în ceea ce priveşte condiţiile de exercitare şi dreptul de a obţine suspendarea executării cambiale.
Opoziţia la plată îi dă posibilitatea debitorului cambial să declanşeze procesul cambial, punând în discuţie însăşi valabilitatea înscrisului cambial din punct de vedere cambial cu cel pornit prin acţiunea cambială, directă sau de regres. Principalele deosebiri sub aspect formal, dintre opoziţia la plată şi acţiunea cambială, constau în faptul că opoziţia poate fi făcută numai în termenul de 5 zile de la primirea somaţiei (art. 62 al. 1 din Legea 58/1034) fiind vorba de un termen legal imperativ, deci de decădere, pe când creditorul cambial poate declanşa acţiunea cambială numai după obţinerea hotărârii definitive de obligare a debitorului cambial.
Opoziţia cambială nu trebuie confundată cu contestaţia la executare, cale de atac specifică fazei executării silite, pusă la îndemâna debitorului, care poate fi formulată după începerea executării şi până la încheierea ultimului act de executare, deoarece, pe calea opoziţiei la plată, debitorul nu se poate plânge contra executării silite în sine, pentru motive ce ţin de respectarea condiţiilor formale, a însăşi procedurii de executare.
Comparativ cu opoziţia de executare cambială, contestaţia la executare a debitorului împotriva căruia s-a început executarea silită nu urmăreşte anularea titlului însuşi prin vicii de formă, prin invocarea excepţiilor cambiale formale, ci tinde la anularea formelor de executare, pentru nerespectarea procedurii şi a condiţiilor legale în motive de executare silită.
Prin urmare, opoziţia cambială instituită de art. 62/1934 urmăreşte invalidarea titlului cambial, din punct vedere formal sau constatarea inexistenţei raportului cambial în condiţiile şi limitele impuse de legea specială. Contestaţia propriu-zisă la executare este supusă normelor de drept comun, respectiv, normelor de procedură civilă, şi poate fi formulată doar printre motive ce de formele şi condiţiile impuse de Codul de procedură civilă.
Conform art. 62 din Legea 58/1934 pe baza biletului la ordin investit creditorul are obligaţia să achieseze debitorului o somaţie de plată, care se notifică conform art. 90 C.p.civ la domiciliu sau reşedinţa debitorului, iar in termen de 5 zile debitorul poate face opoziţie la plata, condiţii în care se poate antama valabilitatea titlului.
Motivul de recurs că, instanţa avea datoria de a verifica respectarea obligaţiilor contractuale pentru constatarea eventualei culpe a contestatoarei pentru neîndeplinirea contractului nu poate fi admis, tocmai ca urmare a faptului ca la investirea cu formula executorie instanţa verifica in procedura necontencioasa numai condiţiile de forma ale biletului la ordin.
Potrivit art. 28 din Legea 58/1934, simpla semnătură a trasului pusă pe faţa cambiei este socotită acceptare,condiţii în care instanţa de fond in mod corect a admis cererea si a investit biletul cu formula executorie.
Având in vedere ca toate motivele de recurs formulate de recurenta debitoare tind către valabilitatea titlului , instanţa constata ca acestea nu pot fi reţinute pentru ca ele constituie motive specifice opoziţiei la plata care poate fi deschisa la 5 zile de la primirea somaţiei în procedura executării. Numai in aceasta procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun recurenta poate invoca aceste motive.
Fata de cele expuse, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
1
