Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că A P.A a chemat în judecată pârâţii Comisia locală de fond funciar Leţcani, Comisia locală de fond funciar Horleşti, Comisia judeţeană Iaşi de fond funciar solicitând:
– să se constate că este îndreptăţită la restituire prin reconstituire a suprafeţei de 4 ha pe raza comunei Leţcani;
– să fie obligate pârâtele să întocmească şi să înainteze Comisiei Judeţene documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate pentru 4 ha;
– să fie obligate pârâtele la daune cominatorii de 100 lei/zi întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la emiterea titlului de proprietate.
Motivând în fapt cererea, reclamanta arată că este fiica defunctului M.P.P, care a deţinut pe raza comunei Leţcani suprafaţa de 4 ha fiind împroprietărit în baza reformei agricole din 1921 şi până la colectivizare, terenul a fost lucrat de familia sa, dovada dreptului de proprietate fiind realizată potrivit certificatului nr.2793 din 10.12.1996 emis de Arhivele Statului. Înfăţişează reclamanta că a formulat cerere înregistrată sub nr.258/1998 în baza Legii nr.169/1997 şi că a făcut repetate demersuri fără rezultat.
Se reţine că reclamanta a formulat cerere de reconstituire la Comisia Horleşti, înregistrată sub nr.70 din 25.03.1998 împreună cu A. V. şi numeroase cereri la Comuna Leţcani. Ori reclamanta are la îndemână mijlocul procedural al reconstituirii dreptului de proprietate conform legii funciare, având şi posibilitatea acţiunii în realizare. În condiţiile în care reclamanta nu a parcurs procedura administrativă a reconstituirii, acţiunea în constatare se dovedeşte neîntemeiată şi se respinge.
Cererea vizând punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate se dovedeşte neîntemeiată şi se respinge întrucât reclamantei nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pretins.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. P. A., socotind-o nelegală şi netemeinică.
Prima instanţă reţine, arată recurenta, că nu a urmat procedura administrativă, dar prin acţiune a arătat că paratele nu au răspuns repetatelor ei cereri si petiţii, astfel încât culpa nu îi aparţine.
Instanţa îi îngrădeşte liberul acces la justiţie prin aceea că îi condiţionează primirea cererii de o procedură administrativă care trenează fără culpa ei de aproximativ 12 ani.
Dreptul ei de proprietate este dovedit pe deplin cu înscrisuri.
S-a încălcat în ceea ce o priveşte termenul rezonabil de soluţionare a unor astfel de cereri, astfel încât este îndreptăţită să apeleze la justiţie pentru obligarea pârâtelor la îndeplinirea procedurilor legale.
Tribunalul, examinând cauza din prisma criticelor formulate şi potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat.
În lipsa unei soluţii date acestei cereri, reclamanta a adresat o contestaţie Prefectului judeţului Iaşi – înregistrată la această instituţie sub nr. 7926/2001 – arătând că a formulat cererea de reconstituire nr. 258/1998 la Primăria Leţcani, că aceasta a predat-o, cu proces verbal, Primăriei Horleşti, dar nu a fost trecută în anexele cu propuneri de validare întocmite de Comisiile de fond funciar ce funcţionează la nivelul acestor comune.
Reclamanta se adresează şi Primarului comunei Horleşti, prin petiţia nr. 12/9.09.2005, solicitând un răspuns la aceeaşi cerere de reconstituire nr. 258/1998, înaintată de Primăria comunei Leţcani prin procesul verbal nr. 1406/12.10.1998.
În adresa nr. 2843/2008 emisă de către Comisia Leţcani de fond funciar se atestă că cererile depuse în condiţiile Legii nr. 169/1997de către cetăţenii din comuna Horleşti la Primăria comunei Leţcani au fost preluate, împreună cu documentaţia aferentă, de către Comisia locală de fond funciar Horleşti, în baza procesului-verbal nr.2475/1998. Reclamanta nu figurează în anexele 2 şi 3 ce conţin propuneri de validare. Pentru cererile de reconstituire găsite neîntemeiate de către Comisia comunală Horleşti de fond funciar comunicarea s-a făcut prin afişare la sediul Primăriei Horleşti, respectiv al comunei Leţcani.
Adresa de mai sus nu este însă completată cu înscrisuri din care să rezulte propunerea sau soluţia dată cererii de reconstituire formulată de reclamantă şi, cu atât mai puţin, comunicarea către reclamanta sau afişarea unei asemenea propuneri sau soluţii.
În condiţiile în care reclamanta a accesat procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate, prin formularea cererii mai înainte indicate, în termenul pe care legea l-a prevăzut, iar comisiile pârâte nu şi-au îndeplinit atribuţia de a soluţiona cererea, îndreptăţirea reclamantei la reconstituire se cuvenea analizată de către instanţă, astfel cum reclamanta a pretins, neputându-i-se opune impedimente de ordin formal procedural ce ar echivala, în cazul de faţă, cu o îngrădire a liberului acces la justiţie.
