200. Cerere de reexaminare taxă de timbru. Încheiere
Dosar nr. 1767/215/2010-
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECŢIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 08 Noiembrie 2011
T R I B U N A L U L
Asupra cererii de rexaminare a taxei de timbru , reţine următoarele:
La data de 4 noiembrie 2011 prin cererea înregistrată sub numărul 26365, recurentul reclamant R. C. a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în cauza nr. 1767/215/2010.
În motivare se arată că, prin decizia nr.5679 din 15.05.2009 pronunţată de ÎCCJ în dosarul nr.5032/1/2008 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul de faţă şi sora sa R. D. G., s-a anulat decizia nr.8135 din 16.10.2003 emisă de intimata pârâtă şi totodată a fost obligată aceeaşi intimată pârâtă să restituie în natură imobilul situat în Craiova, str. Păltiniş, nr.7, judeţul Dolj. De asemenea, arată că potrivit dispoziţiilor art.15 lit.r) din Lg.146/1997 : ” sunt scutite de taxă judiciară de timbru acţiunile şi cererile inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac , referitoare la : cererile introduce de sau succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente.”
Cum acţiunea formulată sub imperiul Legii nr.10/2001 a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru şi cum dispoziţiile menţionate stabilesc pe cale de consecinţă că şi acţiunile şi cererile accesorii şi incidente sunt scutite la rândul lor de plata taxei de timbru,consideră că, în mod eronat s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3969 lei, atât acţiunea, cât şi căile de atac exercitate în speţă fiind exonerate de la plata taxei de timbru. Se mai arată că, dispoziţiile art.15 lit.r) din Lg.146/1997 nu fac distincţie între momentul la care este formulată cererea derivatoare : în cadrul acţiunii principale întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.10/2001 sau per cale incidentală, problema taxei judiciare de timbru fiind dezbătută şi în faţa instanţei de fond, care a respins excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă prin încheierea din 21.04.2010, reţinând în concret că speţei îi sunt aplicabile : ” dispoziţiile art.15 lit.r) teza finală din Legii nr.146/1997 modificată , care menţionează acţiunile şi cererile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru „ . De astfel, se arată că, hotărârea dispusă de instanţa de fond îmbrăţişează şi este în acord cu practica judiciară. În drept invocă dispoziţiile art. 18 alineat 2 raportat la art. 15 lit. r) din Legii nr. 146/1997, depunând ca practică judiciară încheierea pronunţată de Curtea de Apel Craiova în cauza comercială nr.29/63/2002.
Examinând cererea de reexaminare se constată că este neîntemeiată.
Conform art. 17 Cod procedură civilă : ” Cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.”
Potrivit dispoziţiilor art. 2812 Cod procedură civilă : “Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.”
Faţă de dispoziţiile anterior enunţate se constată faptul că cererea incidentală , respectiv incidentă în accepţiunea Legii nr. 146/1997 , se defineşte ca fiind acea cerere care deşi poate avea o existenţă de sine stătătoare este formulată într-un proces deja început.
Cererea principală este acea cerere prin care se declanşează procedura judiciară şi care are o existenţă de sine stătătoare.
În raport de actele şi lucrările dosarului de fond se reţine faptul că prin Decizia nr. 5679 din 15.05.2009 pronunţată de ÎCCJ în cauza civilă nr.5032/1/2008 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii : R. D. G. şi R. C. C., s-a anulat Decizia nr. 8135 din 16.10.2003 emisă de intimatul pârât M. A. N., a fost obligat intimatul pârât M. A. N. – Parchetul Militar Craiova să restituie în natură imobilul situat în Craiova, str. Păltiniş, nr.7, judeţul Dolj.
În considerentele deciziei s-a statuat faptul că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, str. Păltiniş, nr.7, judeţul Dolj , conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 , imobilul restituit fiind preluat abuziv în temeiul dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950 , figurând în anexa acestui act normativ.
Ulterior soluţionării irevocabile a acestei cauze , ce a avut ca obiect contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 8135/16.10.2003 emisă de M. A. N. , reclamantul R. C. C. a formulat acţiune în pretenţii îndreptată împotriva aceluiaşi pârât M. A. N. .
S-a solicitat prin această acţiune obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosinţă pe intervalul 16.10.2003 , data respingerii notificării – 15.12.2009 data pronunţării deciziei civile nr. 5679 din 15.05.2009 pronunţată de ÎCCJ , acţiunea în pretenţii fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr.1767/215/2010.
Dispoziţiile art. 15 litera r din Legea nr. 146/1997 prevăd : “Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la : r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente.”
Cererea de obligare la plata contravalorii lipsei de folosinţă formulată de reclamantul R. C. C. şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 1767/215/2010 are caracter principal, putând avea caracter incidental , respectiv incident în accepţiunea Legii nr. 146/1997 , numai în măsura în care s-ar fi formulat în cadrul unui proces deja început , respectiv în cauza civilă nr. 5032/1/2008 soluţionată de ÎCCJ prin decizia civilă nr. 5679/din 15.05.2009.
Legea nr. 146/1997 a prevăzut scutirea de la plata taxei de timbru numai pentru cererile care au caracter incidental , respectiv incident , nu şi pentru cererile formulate pe cale principală.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 : ” Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă ÎCCJ sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege.”
Dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 instituie aşadar regula potrivit căreia acţiunile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxei de timbru.
Prin aceleaşi dispoziţii ale art. 1 se statuează şi existenţa excepţiilor de la regulă : ” Acţiunile sunt supuse taxelor de timbru…cu excepţiile prevăzute de lege”.
Excepţiile de la regulă sunt de strictă interpretare şi nu se aplică prin analogii , de facilitatea scutirii de la plata taxei de timbru putându-se beneficia numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Cum cererea formulată de reclamant şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 1767/215/2010 nu are caracter incidental , respectiv incident în accepţiunea legii privind taxele judiciare de timbru , reclamantul R. C. C. nu poate invoca şi nici beneficia de scutirea de la plata taxelor de timbru prevăzută de art. 15 litera r din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse precum şi dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 se constată că cererea de reexaminare este neîntemeiată motiv pentru care urmează a fi respinsă.
