Susţin petenţii că nu a fost achitată cauţiunea, nu s-a demonstrat iminenţa unui prejudiciu in susţinerea cererii de suspendare. Prin sentinţa civilă nr.9339/2009 a Judecătoriei Iaşi a fost respinsă contestaţia la formulată de către P. N. şi P. L. M. împotriva titlului executoriu , sentinţa nr. 2504/2010 a Judecătoriei Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 2504/2010 s-a completat dispozitivul sentinţei civile nr. 848/2009 a Judecătoriei Iaşi, s-au anulat toate actele de executare efectuate in dosarul nr. 286/2003al B.E.J. A. C., titlul de proprietate asupra apartamentului nu a fost anulat.
Au fost depuse la dosar înscrisuri.
In drept a invocat disp. art. 300 alin 5 Cod pr.civilă.
Intimaţii P. N. şi P. L.-M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revenire. Susţin aceştia că motivele invocate in susţinerea cererii nu sunt fondate. A fost depusă cauţiunea, pierderea posesiei bunului dobândit prin cumpărare este un prejudiciu suficient de mare pentru a justifica suspendarea , sunt irelevante procesele generate de insistenţa intimaţilor de a redobândi un bun pe care l-au pierdut prin vânzarea la licitaţie. Sentinţa civilă nr. 2504 din 18.02.2010 a Judecătoriei Iaşi nu este irevocabilă.
Cererea de revenire nu este fondată din cauza faptului că numai intimaţii sunt cei care au împiedicat judecarea recursului in ds. nr. 18928/245/2008 şi tot ei au solicitat suspendarea judecăţii recursului in temeiul art. 244 Cod pr.civilă.
Examinând cererea de revenire asupra suspendării Tribunalul o constată fondată pentru considerentele ce urmează.
Prin încheierea din 4 mai 2009 pronunţată in ds. nr. 2865/99/2009 Tribunalul Iaşi a admis cererea formulată de către recurenţii P. N. şi P. L. M. şi a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 848/2009 a Judecătoriei Iaşi până la soluţionarea cererii de recurs (ds. nr. 2865/99/2009 al Tribunalului Iaşi). Ulterior, prin încheierea nr. 16 bis din 18 ianuarie 2010, Tribunalul a dispus suspendarea judecăţii recursului până la soluţionarea irevocabilă a cererii de îndreptare, lămurire şi completare dispozitiv a sentinţei civile nr. 848/2009 a Judecătoriei Iaşi.
Cererea de revenire a suspendării a fost formulată la data de 15.03.2010, aşadar in circumstanţele procesuale date de suspendarea judecăţii recursului prin încheierea nr. 16 bis din 18 ianuarie 2010.
Potrivit art. 300 alin 5 din instanţa poate reveni asupra suspendării acordate, pentru motive temeinice. Împrejurarea că judecata recursului a fost suspendată nu lipseşte petenţii de posibilitatea de a solicita revenirea asupra suspendării câtă vreme recursul in considerarea căruia a fost dispusă suspendarea nu a fost judecat, ci suspendat; câtă vreme textul special nu impune nicio condiţie in acest sens, limitarea accesului părţilor la promovarea cererii de revenire pe considerente ce ţin de stadiul judecăţii recursului ar constitui o adăugare la lege, motiv pentru care excepţia de prematuritate va fi respinsă.
Stadiul judecăţii recursului constituie, insă, tocmai motivul pentru care cererea de revenire este apreciată ca întemeiată. Deşi neinvocat explicit in cuprinsul cererii, acest motiv este implicit, având in vedere mai ales raportul cronologic dintre cererea formulată şi momentul suspendării judecăţii recursului.
Ori, dacă se are in vedere că potrivit reglementării cadru din art. 300 respectiv art. 403 cod pr.civilă suspendarea executării reprezintă o instituţie procesuală de esenţa căreia este limitarea in timp şi provizoratul măsurii, atunci suspendarea judecăţii recursului in considerarea căruia a fost dispusă face ca durata măsurii suspendării să fie dificil de anticipat şi oricum excesivă in raport de concepţia legiuitorului asupra circumstanţelor factuale de acordare a suspendării executării. In atare condiţii, in fapt, dreptul creditorului la a obţine executarea unei hotărâri judecătoreşti îşi pierde caracterul preeminent şi prioritar, fiind afectat in însăşi substanţa sa, cu afectarea dreptului petenţilor la un proces echitabil in accepţiunea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta întrucât jurisprudenţa recentă a aceleiaşi Curţi aplicată României ( cauza Sabin Popescu împotriva României, cererea nr. 48102/99 ) a evidenţiat că dreptul de acces la justiţie, garantat de art. 6 din Convenţie, protejează, de asemenea, şi executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părţi.
Pentru aceste motive Tribunalul constată că durata excesivă a măsurii suspendării executării ca efect al suspendării judecăţii recursului reprezintă un motiv temeinic in înţelesul art. 300 alin 5 din Cod pr.civilă, motiv pentru care Tribunalul va admite cererea de revenire asupra suspendării.
Nu vor fi analizate motivele invocate de petenţi privind neplata cauţiunii respectiv absenţa unor motive temeinice pentru acordarea suspendării întrucât cererea de revenire asupra suspendării nu poate antama decât argumente şi elemente ulterioare măsurii suspendării, aşa încât acest mijloc procedural să nu constituie nici măcar indirect o modalitate de control asupra dispoziţiei de suspendare.
Tot astfel apărările intimaţilor vizează cu precădere fondul litigiului dintre părţi, aşadar extern limitelor in care – raportat la art.300 alin 5 Cod pr.civilă- Tribunalul poate să se pronunţe, iar împrejurarea că durata judecăţii recursului este influenţată de conduita procesuală a petenţilor din speţă este irelevantă in analiza cererii de faţă, legitimitatea acesteia este implicit recunoscută de Tribunal prin soluţia suspendării judecăţii recursului prin încheierea nr. 16 bis din 18 ianuarie 2010.
