Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent. nr. 464/F/16 martie 2011
Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub nr. de mai sus reclamantul BI, prin mandatar MI, a chemat în judecată pe pârâta BMVV, secretar al Primăriei comunei D, solicitând acordarea drepturilor care se cuvin reclamantului în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, republicată, respectiv retrocedarea în natură a terenului în suprafaţă de 1561 m.p. şi a terenului în suprafaţă de 1567 m.p. şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru casă şi terenul înstrăinat în suprafaţă de 2.000 m.p. în cuantum de 1.712.630.000 lei Rol.
În temeiul dispoziţiilor art. 137 C.proc.civ. tribunalul va analiza cu prioritate excepţiile invocate, în ordinea lor firească, dedusă din caracterul şi efectele pe care le determină diferitele excepţii.
Astfel, ordinea soluţionării excepţiilor este următoarea: excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului MI, excepţia lipsei calităţii procesuale active a numitului MI, excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a numitului MI, excepţia lipsei de interes a numitului MI şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, în această ordine fiind invocate excepţiile şi de către pârâtă.
Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului MI, care este singura excepţie de procedură şi care se impune a fi analizată cu prioritate înaintea celor de fond, nu este întemeiată.
Prin procura specială tradusă din limba germană, depusă la dosar în copie, făcută în scris sub semnătură legalizată, reclamantul a împuternicit pe numitul MI să acţioneze în numele şi pe seama reclamantului, în faţa autorităţilor administrative şi a instanţelor judecătoreşti pentru a obţine în baza Legii nr. 10/2001 drepturile care i se cuvin.
Conform mandatului acordat, mandatarul MI are dreptul de a-l reprezenta pe reclamant în orice problemă de administrativ, la termenele de judecată în faţa oricărei instanţe, putând cere retrocedarea imobilului sau acordarea de despăgubiri, putând introduce orice acţiune pe care o consideră benefică în interesul reclamantului.
În temeiul acestui mandat numitul MI a promovat cererea de chemare în judecată.
Întrucât din cuprinsul mandatului depus la dosar rezultă împuternicirea expresă a mandatarului de a acţiona în numele şi pe seama mandantului în justiţie în scopul obţinerii de către mandant a drepturilor pretinse în temeiul Legii nr. 10/2001, iar procura îndeplineşte cerinţele art. 68 alin. 1 C.proc.civ., numitul MI şi-a justificat calitatea de reprezentant convenţional, astfel că excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant nu este întemeiată.
Cea de a doua excepţie care se impune a fi analizată este una de fond, excepţia lipsei calităţii procesuale active, deoarece prin soluţionarea acestei excepţii se determină cadrul procesual în care se analizează şi celelalte excepţii.
Aceasta nu este întemeiată, întrucât numitul MI nu stă în judecată în calitate de reclamant pentru a se vorbi de calitate procesuală activă.
Calitatea numitului MI este cea de reprezentant, aşa cum rezultă din procura de reprezentare depusă la dosar, astfel că acesta nu acţionează pentru realizarea unui drept al său, ci pentru realizarea drepturilor mandantului BI.
Calitatea procesuală activă, de reclamant, presupune îndreptăţirea unei persoane de a reclama o pretenţie în justiţie. Or, numitul MI nu reclamă un drept propriu, ci acţionează ca reprezentant al celui care pretinde dreptul la restituirea imobilului preluat de stat.
Cea de a treia excepţie care se impune a fi analizată, tot de fond, este excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a numitului MI.
Ca regulă generală, capacitatea de exerciţiu a unei persoane fizice se dobândeşte la împlinirea vârstei de 18 ani şi se pierde prin moarte sau punere sub interdicţie judecătorească.
Mandatarul nu se află în niciuna din aceste situaţii, ce determină pierderea capacităţii de exerciţiu, astfel încât excepţia invocată nu poate fi reţinută.
Cea de a patra excepţie supusă examinării, una de fond, este cea a lipsei de interes a numitului MI, dat fiind că anterior analizei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei se impune stabilirea folosului practic urmărit prin promovarea acţiunii în justiţie.
Întrucât numitul MI acţionează numai în calitate de mandatar, de reprezentant convenţional al reclamantului, acesta nu urmăreşte un interes propriu în privinţa bunurilor obiect al litigiului, ci acţionează în limitele împuternicirii sale în numele şi pe seama reclamantului.
Interesul mandatarului MI este acela al realizării mandatului încredinţat, astfel că în acest scop a promovat, în numele reclamantului, acţiunea obiect al prezentului litigiu.
Ca atare, excepţia invocată nu este întemeiată.
Ultima excepţie invocată, de fond, este cea a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.
Această excepţie este întemeiată, întrucât, aşa cum rezultă expres din conţinutul acţiunii introductive, reclamantul, prin mandatarul său convenţional, şi-a îndreptat pretenţiile împotriva pârâtei, în calitatea sa de secretar al comunei D.
Acţiunea a fost îndreptată numai împotriva acestei pârâte. Deşi acest aspect s-a pus în discuţia mandatarului reclamantului, la cele două termene succesive de judecată (16 februarie 2011 şi 16 martie 2011), acesta a arătat expres faptul că înţelege să formuleze pretenţii împotriva pârâtei, în calitatea sa de secretar al unităţii administrativ-teritoriale şi nu împotriva primarului.
Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, notificarea se adresează persoanei juridice deţinătoare a bunurilor solicitate spre restituire, adică în speţă comuna D.
Unitatea deţinătoare este obligată conform art. 25 alin. 1 al legii speciale reparatorii să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau de la depunerea actelor doveditoare.
Ca atare, pornind de la această dispoziţie legală rezultă că obligaţia soluţionării notificării adresată comunei D revine primarului, care de altfel la data de 28.02.2011 a emis dispoziţia nr. 310/2011.
În cazul în care primarul nu-şi îndeplineşte această obligaţie persoana îndreptăţită se poate adresa instanţei pentru a obţine realizarea dreptului său. Însă, în acest caz pretenţiile sale trebuie să se îndrepte împotriva persoanei căreia prin lege îi revine obligaţia soluţionării cererii de restituire în natură, în speţă comuna D., ca entitate deţinătoare a bunului şi entitate notificată şi primarul comunei, ca emitent al dispoziţiei de restituire.
În niciun caz reclamantul nu poate formula pretenţii împotriva secretarului comunei, persoană în sarcina căreia Legea nr. 10/2001, republicată, nu stabileşte vreo atribuţie în privinţa restituirii bunului preluat abuziv de stat.
Ca atare, nu există niciun temei legal pentru ca reclamantul să formuleze pretenţii directe împotriva pârâtei, aceasta neavând calitate de obligat în raportul juridic dedus judecăţii, astfel încât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă este întemeiată.
În baza considerentelor exprimate şi făcând aplicarea prevederilor art. 67, 68, art. 83 alin. 1 C.proc.civ., art. 22 alin. 1 şi art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, tribunalul va respinge ca neîntemeiate excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului MI, a lipsei calităţii procesuale active a numitului MI, a lipsei capacităţii de exerciţiu a numitului MI şi a lipsei de interes a numitului MI, va admite ca fiind întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi în consecinţă va respinge acţiunea civilă formulată de reclamant prin mandatarul său împotriva pârâtei, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Admiterea acestei excepţii împiedică analiza pe fond a dreptului pretins de reclamant.
