Titlu: cerere în anulare
Data speţă: 11.04.2011
Prin cererea înregistrată la data de 07.03.2011 sub nr.360/199/2011 pe rolul Judecătoriei Buhuşi, reclamanta-debitoare SC F. C. SRL, a formulat cerere în anulare în contradictoriu cu pârâta creditoare SC V. F. SRL, solicitând ca instanţa să dispună anularea sentinţei civile 129/2011 a Judecătoriei Buhuşi, suspendarea executării hot şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că între părţi au existat raporturi contractuale ce aveau ca obiect comercializarea nutreţurilor combinate, raport reglementat de contractul nr.48/10.03.2010.
În data de 16.06.2010 SC V.F. SRL emite factura fiscală F01858 în valoare de 30.179 lei, factură pe care societatea debitoare nu a înţeles să şi-o însuşească, fapt demonstrat de lipsa semnăturii de primire.
Instanţa, a reţinut în mod eronat în sentinţa civilă nr.129/2011 existenţa debitului restant de 30.179 lei, conform facturii F01858 şi obligarea la plata acestuia şi a penalităţilor aferente în sumă de 11.770,20 lei. În realitate această factură este o dublare a facturii F01831, emisă în data de 07.06.2010, în cuprinsul său existând grave neregularităţi.
În data de 07.06.2010, la ora 15:44 se întocmeşte factura, la aceeaşi dată se întocmeşte şi avizele la ora 19:03:2 iar abia a doua zi 08.06.2010se face cântărirea , la orele 05:51.
Prevederile contractului nr.48/10.03.2010, stipulează în capitolul V., modalităţile de plată, astfel fiind prevăzute la punctul 5.6 „după efectuarea integrală a plăţii, vânzătorul va înapoia cumpărătorului B.O./CEC-urile care acoperă suma facturilor plătite. În cazul neachitării facturilor până la data scadentă a BO/CEC, vânzătorul poate executa B.O/CEC-ul în conformitate cu legile şi regulamentul în vigoare. La data emiterii facturii SC V. F. SRL înapoiase B.O. ce a stat drept garanţie facturii F 0183.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe prevederile art.13 din OUG 119/2007 şi următoarele.
În susţinerea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâta creditoare SC V. F. SRL Buhuşi, a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii în anulare şi obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată că: prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi sub nr.118/199/2011 a solicitat instanţei de judecată emiterea unei ordonanţe care să cuprindă Ordonanţa de plată împotriva debitoarei SC F. C. SRL, pentru suma de 30.179 lei şi a penalităţilor în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere de la data scadenţei debitului, respectiv suma de 11.770,20lei, conform facturii fiscale nr.01858/16.06.2010.
Debitoarea a fost citată cu menţiunea prevăzută de dispoziţiile art.7 din OUG 119/2007, respectiv de a depune întâmpinare la cererea formulată. Cu toate acestea, debitoarea nu a formulat întâmpinare.
Părţile au avut relaţii comerciale o bună perioadă de timp. În toată această perioadă nu s-a ajuns niciodată la o neînţelegere cu privire la livrarea mărfurilor către debitoare şi cu privire la plata de către debitoare a sumelor pe care le datora.
Este adevărat că este vorba de două facturi diferite, însă una nu o dublează pe cealaltă. Este doar o coincidenţă de sumă, nu şi de marfa trimisă la debitoare, marfa pe care a acceptat-o şi pentru care a semnat de primire.
Astfel: factura 1831/07.06.2010 a fost întocmită ca urmare a livrării de marfă în baza avizelor de însoţire a mărfii, nr.4740/07.06.2010, pentru o cantitate de 23.340 kg şi respectiv nr.4741/07.06.2010 pentru cantitatea de 6.400 kg, avize semnate de primire de către debitoare. Marfa a fost cântărite, conform bonului de cântărire nr.2883/08.06.2010 şi acceptată de către debitoare conform CMR-ului din 08.06.2010 (documentul care atestă primirea mărfii de către debitoare) CMR care are ştampila şi semnătura reprezentantului debitoarei.
Factura nr.1858/16.06.2010 a fost întocmită ca urmare a livrării de marfă în baza avizelor de însoţire a mărfii nr.4804/16.06.2010 pentru o cantitate de 23.740 kg şi respectiv nr.4805/16.06.2010 pentru cantitatea de 7.000 kg, avize semnate de primire de către debitoare. Marfa a fost cântărită, conform bonului de cântărire nr.2990/16.06.2010 şi acceptată de către debitoare conform CMR-ului din 16.06.2010 (documentul care atestă primirea mărfii de către debitoare), CMR care are ştampila şi semnătura reprezentantului debitoarei.
Deşi, ambele facturi vizează o sumă identică, au fost livrate mărfuri în perioade diferite, în cantităţi diferite, pentru fiecare semnând şi stampilând de primire societatea debitoare. Este doar o coincidenţă de sumă, nu o dublare a unei facturi.
Debitoarea, a conformat, conform adresei nr.2043/27.11.2010, că figurează în cu o datorie către creditoare, respectiv chiar suma de 30.179 lei.
În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art.115-118 Cod pr.civilă şi 274 Cod pr.civilă.
În dovedire a depus înscrisuri: facturile, avizele, bonurile de cântărire, CMR-urile menţionate.
Reclamanta a depus precizări la acţiune prin care arată că, în urma verificărilor efectuate în contabilitate, a constat faptul că acest debit a fost achitat, anterior promovării cererii de emitere a ordonanţei de plată, respectiv la data de 16.07.2010, prin OP nr.208/16.07.2010.
În aceste condiţii, solicitarea debitoarei a fost formulată cu rea-credinţă, debitul solicitat, aferent FF nr.F 01858/16.06.2010 fiind achitat la termen, astfel încât debitoarea nu datorează această sumă şi nici penalităţi de întârziere.
În drept, şi-a întemeiat precizările pe dispoziţiile art.132 Cod pr.civilă, art.13 şi următoarele, OUG 119/2007.
În dovedirea apărării lor, a solicitat proba cu acte.
Precizărilor le-au fost anexate extrasul de cont şi O.P. nr.208/16.07.2010.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă 129/2011 a Judecătoriei Buhuşi, reclamanta-debitoare a fost somată să achite pârâtei-creditoare suma de 30179 lei, reprezentând debit neachitat şi penalităţi aferente în sumă de 11770,20 lei.
Instanţa a reţinut că între părţi au existat raporturi contractuale privind livrarea de nutreţuri combinate, conform comenzii efectuate. Factura fiscală nr.F 01858/16.06.2010, în valoare de 30.179 lei, a fost primită la plată dar reclamanta debitoare nu a achitat nici o sumă. Pentru neplata la timp a obligaţiilor s-au calculat şi penalităţi, instanţa obligând reclamanta-debitoare şi la plata acestora, precum şi a cheltuielilor de judecată.
Reclamanta-debitoare a făcut dovada, cu extrasul de cont şi Ordinul de plată 208/2010, că debitul a fost achitat anterior promovării cererii de emitere a ordonanţei de plată.
Faţă de cele ce preced, instanţa constatând întemeiată cererea formulată, o va admite în temeiul art.13 din OUG 119/2007 şi va anula sentinţa civilă 129/2011 a Judecătoriei Buhuşi şi va suspenda executarea hotărârii.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă şi 129 al.6 Cod pr.civilă, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Red.PA 05.05.2011
??
??
??
??
2
