Reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii, persoane fizice şi Comisia municipală de aplicare a Legii nr. 18/1991, constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de punere în posesie a primilor pârâţi pentru suprafaţa de 126 mp, cu motivarea că această suprafaţă este proprietatea lor, făcând parte din terenul cumpărat în 1964-1965, pe care ulterior l-au donat statului. S-a mai arătat că donaţia a fost revocată şi au fost puşi în posesie anterior pârâţii. Pârâţii au invocat în apărare titlul de proprietate eliberat în baza ordinului prefectului, ce a fost emis în executarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat.
în şedinţa publică, apărătorul reclamanţilor, după ce a luat cunoştinţă de întâmpinare şi anexele acesteia, a declarat verbal că înţelege să completeze acţiunea cu un capăt de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate înfăţişat de pârâţi.
Prin încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, judecătoria a admis cererea astfel formulată şi a dispus introducerea în cauză a comisiei judeţene de aplicare a Legii fondului funciar, în calitate de pârâtă. Acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se de către prima instanţă, în esenţă, că punerea în posesie a pârâţilor s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată.
într-o primă critică formulată în apelul declarat împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au invocat nepronunţarea asupra capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, prin celelalte motive criticând soluţia dată în fond referitor la constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de punere în posesie.
Apelul a fost respins ca nefondat, tribunalul reţinând că reclamanţii au învestit instanţa doar cu o cerere de constatare a nulităţii absolute a procesului-verbal de punere în posesie, neexistând o altă cerere completatoare sau de modificare a acţiunii. Au fost găsite ca neîntemeiate şi celelalte motive de apel.
Reclamanţii au declarat recurs, încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă, imputând instanţei de apel neobservarea încheierii de şedinţă din 25 octombrie 2001, pronunţată de prima instanţă. Recursul a fost admis de curte, cu consecinţa casării deciziei şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Instanţa de recurs a reţinut, în considerentele deciziei de casare, că, indiferent de faptul că s-a formulat o cerere incidentală, care nu respectă cerinţele prevăzute de art. 112 şi 113 Cod procedură civilă, declarându-se învestită prin încheierea de şedinţă, prima instanţă avea obligaţia de a se pronunţa asupra ei, fie aplicându-i sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă, fie soluţionând-o în fond, numai astfel fiind respectate dispoziţiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă. Cum prima instanţă nu a procedat astfel, obligaţia cercetării cererii incidentale revenea instanţei de apel, potrivit dispoziţiilor art. 297 Cod procedură civilă.
Aşa fiind, decizia recurată a fost privită ca esenţial nelegală, în sensul reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, ceea ce a impus admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, conform alin. 5 al aceluiaşi text de lege citat.
Curtea de Apel Piteşti, decizia civilă nr. 1088/R din 2003
Notă: Prevederile art. 112 şi următoarele reglementează „chemarea în judecată”, în sensul că stabilesc cuprinsul cererii de chemare în judecată şi consecinţele produse de neformularea acesteia în condiţiile legii. Respectivele norme procedurale reglementează însă numai formularea scrisă a unei astfel de cereri. Modificarea ei se face numai în scris. Modificarea orală a acţiunii, chiar dacă este consemnată în încheierea de şedinţă, nu poate fi luată în considerare, întrucât lipseşte pe pârât de mijloacele procesuale puse la îndemână pentru a se apăra (comunicarea modificării şi a obiectului cererii, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază etc. – art. 112 pct. 3 şi 4).
Fiind făcută numai oral, credem noi, prima instanţă întemeiat nu s-a considerat învestită cu modificarea respectivă a acţiunii şi, ca atare, nu s-a pronunţat asupra ei, considerând-o inexistentă din punct de vedere procedural. în orice caz, reclamantul putea formula o acţiune separată cu acelaşi obiect (nulitatea absolută a titlului de proprietate al pârâtului).
LEGI DE INTERES
privind sistemul unitar de pensii public
a educaţiei naţionale
privind reforma în domeniul sănătăţii
a contabilităţii
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989
privind societăţile comerciale
privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă
JURISPRUDENŢĂ
Ultimele :
Ultimele :
Ultimele :
Ultimele :
Ultimele :
Ultimele :
MODELE DE ACTE
DICŢIONAR JURIDIC
Ultimele definiţii din :
© 2016 LegeAZ.net – Legislaţie românească actualizată la zi, gratis !
| | |
| |
