Cod fiscal, art. 70 alin. (1), art. 122 alin. (1)
În cazul compensărilor de datorii, în materie fiscală, data stingerii acestora este data depunerii cererii de către contribuabil la organul competent.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia administrativ şi fiscal,
Decizia civilă nr. 824 din 13 septembrie 2010, R.O
Prin sentinţa civilă nr. 307/24.02.2010, pronunţată în dosarul nr. 115/30/2009, Tribunalul Timiş a admis acţiunea reclamantei societate comercială şi a anulat decizia nr. 1512/161/10.07.2008 emisă de D.G.F.P. Timiş şi a dispus anularea deciziei nr. 388/22.04.2008 emisă de Administraţia Financiară pentru Contribuabilii Mijlocii referitoare la obligaţiile de plată accesorii.
Recursul declarat în cauză de pârâta D.G.F.P. Timiş a fost respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C.proc.civ., de Curtea de Ape Timişoara prin decizia civilă nr. 824/13.09.2010 pronunţată în dosarul nr. 115/30/2009.
Curtea a stabilit că faţă de starea de fapt reţinută prin sentinţă şi menţionată în cererea de recurs, se constată că problema de drept dedusă judecăţii vizează calculul majorărilor de întârziere aferent plăţilor voluntare şi compensărilor de T.V.A. aprobată la rambursare cu control ulterior, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, pârâtele susţinând că acţiunea este nefondată pe motiv că reclamanta datorează majorările calculate de acestea de la data scadenţei debitului şi până la data stingerii prin plata voluntară şi compensare astfel că au fost calculate majorări de întârziere în sumă totală de 31.153 lei, motiv pentru care a fost emisă Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii aferente obligaţiilor fiscale nr. 388/22.04.2008, înregistrată la Administraţia Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Timiş sub nr. 9064/24.04.2008, întocmită conform prevederilor art. 116 din O.G. nr. 92/2003, republicată.
Curtea a reţinut că reclamanta a depus decontul negativ de T.V.A. cu opţiunea de rambursare aferent lunii februarie 2007, şi a fost înregistrat la A.F.P. sub nr. 6250/26.03.2007. Acest decont trebuia să fie soluţionat de aceasta, conform art. 70 aliniatul (1) din O.G. nr. 92/2003, până la data de 10.05.2007, situaţie în care s-ar fi instituit dreptul societăţii la rambursarea TVA-ului în sumă de 158.474 lei.
Decontul negativ de TVA cu opţiune de rambursare aferent lunii martie 2007 a fost înregistrat la pârâta 2 sub nr. 14401/25.04.2007, astfel pârâta trebuia să soluţioneze acest decont şi să instituie dreptul societăţii la rambursarea TVA-ului în sumă de 136.654 lei până la data de 09.06.2007, fapt ce nu s-a realizat. Impozitul pe profit în sumă de 184.753 lei datorat de societate pentru trimestrul I 2007 şi înscris în declaraţia întocmită de ei privind obligaţiile de plată la Bugetul consolidat, a fost înregistrată la A.F.P. sub nr. 142970/25.04.2007. Termenul legal de stingere a obligaţiei de plată privind impozitul pe profit, prin compensare cu TVA-ul solicitat la compensare prin deconturile de TVA-ale lunilor februarie şi martie 2007 era 26.03.2007 pentru suma de 158.474 lei şi respectiv 25.04.2007 pentru suma de 26.279 lei.
Deconturile negative de T.V.A. nu au fost soluţionate în termenul legal prevăzut de art. 70 alin. (1) din Cod procedură fiscală, aşa cum justificat s-a reţinut prin expertiza contabilă dispusă în cauză, care reprezintă o opinie ştiinţifică de specialitate.
Având în vedere că din analiza fişei analitice efectuată la 12.06.2008, a rezultat că reclamanta nu a făcut plăţi voluntare pentru că nu a avut datorii fiscale în evidenţa pârâtelor, compensarea trebuia realizată la data formulării cererii de compensare, respectiv la 25.04.2007, conform art. 70 alin. (1) Cod procedură fiscală care prevede că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. Dacă organul fiscal ar fi soluţionat în termen cererile de rambursare pentru februarie şi martie 2007, compensarea s-ar fi efectuat până la data de 09.06.2007, drept pentru care la data acordării primului TVA cu control ulterior (iulie 2007), nu s-ar mai fi generat majorări.
Se impune a se evidenţia, în materie şi prevederile art. 122 alin. (1) din Codul de procedură fiscală care dispun că în cazul compensărilor la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de compensare.
Hotărârea nr. 1050 din 1 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevede:
Art. 117 „Dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul compensării şi în cazul deschiderii procedurii de reorganizare judiciară; la alin.(1) dispune că: în cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile şi penalităţile de întârziere se datorează până la data stingerii inclusiv. Data stingerii este, pentru compensările la cerere, data depunerii la organul competent a cererii de compensare, iar pentru compensările efectuate înaintea restituirii sau rambursării sumei cuvenite debitorului, data depunerii cererii de rambursare sau restituire”.
Pentru motivele expuse recursul pârâtelor, prin care se invocă dispoziţii legale străine soluţiei primei instanţei, respectiv art. 124 Cod procedură fiscală, art. 1 din O.M.F.P. nr. 1899/2004, Cap. II din acelaşi ordin, este nefondat şi a fost respins cu aplicarea art. 312 alin. (1) C.proc.civ.
