Instanţa a Constatat că prin sentinţa civilă nr. 326/2008 , Tribunalul Braşov a dispus următoarele :
A respins ca fiind rămasă fără obiect, contestaţia, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, de contestatorul G. H., în contradictoriu cu intimatul Municipiul C., reprezentat legal de Primar.
A obligat intimatul la plata către contestator a sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial
Pentru a pronunţa această sentinţă , instanţa a reţinut următoarele :
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 5159/62, la data de 24.07.2008, contestatorul a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimatul Municipiul C., reprezentat legal de Primar, ca în urma probelor ce se vor administra, să pronunţe o sentinţă prin care să anuleze dispoziţia nr. 4595/02.07.2008, emisă de intimat, prin reprezentantul său legal, să îl oblige pe acesta să emită o nouă dispoziţie de acordare de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în C., compus din casă şi anexe gospodăreşti (curte – teren de 700 mp), să îl oblige pe intimat la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, calculate de la data pronunţării sentinţei şi până la data la care îi va fi comunicată noua dispoziţie şi să îl oblige pe intimat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces .
Prin sentinţa civilă nr. 36/24 .01.2003 a Tribunalului Braşov, devenită irevocabilă prin respingerea căilor de atac exercitate împotriva sa, a fost admisă contestaţia pe care contestatorul G. H. a formulată, în condiţiile reglementate de Legea nr. 10/2001, în contradictoriu cu intimata Instituţia Prefectului Judeţului B. şi, în consecinţă, a fost anulată înştiinţarea nr. 4842/04.06.2002 şi a fost obligată intimata să emită o decizie prin care să acorde contestatorului despăgubiri pentru imobilul situat în Municipiul C.
Intimatul a soluţionat această notificare prin dispoziţia nr. 1703/05.06.2007, în sensul că a propus acordarea către contestator de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Municipiul C., compus din casă anexe gospodăreşti şi teren în suprafaţă de 700 mp, iar, pentru imobilele înscrise în C.F. nr. 3590 C., sub nr. op. 1535, a stabilit că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului trebuie să acorde contestatorului măsuri reparatorii în echivalent,în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 .
Contestatorul a promovat împotriva acestei dispoziţii calea de atac a contestaţiei, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3 ) din Legea nr. 10/2001 . Prin sentinţa civilă nr. 535/29.11.2007 a Tribunalului Braşov, devenită definitivă şi irevocabilă prin neexercitarea împotriva sa a căilor de atac reglementate de lege, a fost admisă în parte contestaţia astfel formulată,cu consecinţa anulării în parte a dispoziţiei atacate şi obligării intimatului la emitere unei noi dispoziţii, prin care să acorde contestatorului despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Municipiul C.
În temeiul acestei hotărâri judecătoreşti, intimatul a emis, prin reprezentantul său legal, dispoziţia nr. 4595/02.07.2008, prin care, pentru imobilul din litigiu a propus acordarea către contestator a măsurilor reparatorii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 .
Ulterior, respectiv, la data de 01.10 .2008, intimatul a emis, prin reprezentantul său legal, dispoziţia nr. 5695, prin care a modificat dispoziţia ce este contestată în cadrul prezentului proces, în senul că, a stabilit că măsurile reparatorii de care contestatorul poate beneficia pentru imobilul situat în Municipiul C., înscris în C.F. nr. 9597 C., sunt despăgubirile băneşti, potrivit dispoziţiilor sentinţei civile nr. 535/2007 a Tribunalului Braşov.
Aşa fiind, tribunalul, pentru considerentele ce preced, a respins, ca fiind rămasă fără obiect, contestaţia supusă judecăţii.
În ceea ce priveşte cererea contestatorului de obligare intimatului la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, astfel că, o va admite, pentru considerentele ce se vor expune în continuare :
Cheltuielile de judecată cuprind totalitatea cheltuielilor făcute de o parte în legătură cu un proces civil .
Conform dispoziţiilor art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, obligaţia de a suporta cheltuielile de judecată revine părţii din vina căreia s-a purtat proces, întrucât, la baza acestei obligaţii stă culpa procesuală .
În cauză, tribunalului constată că culpa procesuală aparţine intimatului, întrucât, prezentul proces a fost declanşat din vina acestei părţi, care nu a dus la îndeplinire obligaţiile ce au fost stabilite în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 535/29.11.2007 a Tribunalului Braşov, decât pe parcursul desfăşurării prezentului proces, determinând, prin atitudinea sa, formularea de către contestator a contestaţiei suspusă judecăţii cu consecinţa efectuării de către partea menţionată de cheltuieli, constând în onorariul avocatului care i-a reprezentant interesele în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Unitatea Administrativ Teritorială C. în termen .
Se solicită modificarea în parte a sentinţei în sensul înlăturării din dispozitiv a obligaţiei Municipiului C. de a plăti cheltuieli de judecată către reclamant.
Susţine că nu se justifică o culpă procesuală , că , a rămas fără obiect contestaţia formulată prin depunerea dispoziţiei de primar 5695/1.10.2008 , care a modificat dispoziţia 4595/2.07.2008 care a făcut obiectul contestaţiei.
Apelanta invocă art 275 Cod procedură civilă.
Analizând apelul formulat, instanţa constată că este neîntemeiat.
Culpa procesuală a apelantei este justificată.
Apelanta trebuia să execute dispoziţiile sentinţei 535/29.11.2007 în sensul că trebuia să emită o” decizie de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobilul situat în C. str Măgurii nr. 3” în favoarea contestatorului.
Această sentinţă , devenită titlu executoriu anula în parte dispoziţiile deciziei 1703/5.06.2007 emisă de Primarul Municipiului C. care acorda contestatorului măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile titlului VII din Legea 247/2005.
În executarea acestei sentinţe, se emite o nouă dispoziţie a primarului însă în loc de a dispune acordarea de „ despăgubiri băneşti” aşa cum prevedea titlul executoriu , intimata face aceeaşi greşeală în sensul că „ acordă măsuri reparatorii prin echivalent”.
Este contestată această dispoziţie , nr. 4595/2.07.2008 prin prezenta contestaţie înregistrată în 24.07.2008.
Într-adevăr în 1.10.2008 se emite dispoziţia corectă nr. 5695/1.10.2008 şi se înregistrează în cauză înainte de primul termen de judecată.
Faţă de această îndeplinire vicioasă a dispoziţiilor sentinţei civile 535/29.11.2007 de către prezenta apelantă , care l-a determinat pe contestator să formuleze o nouă contestaţie , să avanseze cheltuieli de judecată se poate reţine culpa procesuală a intimatei aşa cum a considerat şi instanţa de fond .
Dispoziţiile art. 275 Cod procedură civilă invocate de apelantă nu sunt aplicabile în sensul arătat de acesta.
Acest articol prevede înlăturarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată când recunoaşte pretenţiile la prima zi de înfăţişare , dar în afară de situaţia în care a fost pus în întârziere înainte de cererea de chemare în judecată.
Este adevărat că intimata a recunoscut pretenţiile contestatorului înainte de prima zi de înfăţişare şi nu a fost pusă în întârziere, dar acest lucru nu era necesar deoarece se afla de drept în întârziere.
În speţă se poate reţine că intimata era de drept în întârziere încă de la momentul rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile rr. 535/29.11.2007 care impunea acesteia obligaţia de a emite o nouă dispoziţie prin care să acorde „ despăgubiri băneşti” contestatorului pentru imobilul în cauză.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va păstra sentinţa atacată.
Decizia civilă nr. 6/Ap din 29 ianuarie 2009
