Modalitatea legală de comunicare a citaţiei, în cazul în care cel citat sau persoanele cărora legea le recunoaşte dreptul de a primi pentru el corespondenţa lipsesc, este prevăzută de legiuitor în art. 92 alin. 4 teza a ll-a din Codul de procedură civilă, care statuează că, într-o asemenea ipoteză, agentul va afişa citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie, dacă nu are indicaţia numărului apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principală a clădirii.
Din interpretarea gramaticală a textului rezultă că afişarea citaţiei, în ipoteza dată, se face pe uşa locuinţei celui citat, dacă citaţia cuprinde indicaţia apartamentului, şi, numai dacă o asemenea indicare lipseşte din citaţie, afişarea se va face pe uşa principală a clădirii.
Cele două locuri de afişare a citaţiei nu sunt opţionale pentru agentul procedural, astfel că afişarea efectuată pe uşa clădirii, cât timp în citaţie este indicat numărul apartamentului, nu este valabilă, fiind obligatorie, în această situaţie, afişarea pe uşa apartamentului.
(Decizia nr. 530 din 15 iunie 2004 – Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 4507 din 23.05.2002, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva pârâţilor C.M., B.V., B.C., B.G.V., D.G. şi M.M., precum şi cererea de intervenţie accesorie, în interesul reclamantului, formulată de intervenienta R.C., iar, în consecinţă:
A dispus rezilierea Contractului de închiriere nr. 23506 din 13.10.1999, încheiat între reclamant şi pârâta C.M.
A dispus evacuarea pârâţilor din spaţiul – obiect al contractului de închiriere reziliat – situat la mansarda imobilului din str. G.D., sector 1, Bucureşti.
A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 168.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta C.M., împreună cu cei 5 copii ai săi, deţine spaţiul în litigiu în baza unui contract de închiriere încheiat cu reclamanta şi că, fără acordul acesteia, l-a subînchiriat şi i-a adus modificări; în drept, s-au reţinut ca aplicabile dispoziţiile art. 13 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 şi art. 26 alin. 1 din Legea nr. 114/1996, republicată.
împotriva sentinţei de fond au declarat apel pârâţii C.M. şi B.V.; aceste apeluri au fost anulate, pentru netimbrare, prin Decizia civilă nr. 1632 din 14.10.2002 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.
Soluţia tribunalului a fost menţinută în recurs de Curtea de Apel Bucureşti -Secţia a lll-a civilă, care a pronunţat în acest sens Decizia civilă nr. 675 din 11.03.2003.
Hotărârea din recurs a făcut obiectul unei contestaţii în anulare, formulată de contestatorii B.V., B.C. şi B.G.V. şi înregistrată pe rolul Secţiei a IV-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 2811/2003.
Această instanţă, reţinând că judecata recursului s-a făcut cu lipsă de procedură faţă de contestatori, a admis contestaţia în anulare, pe temeiul art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, şi a anulat hotărârea dată asupra recursului, fixând termen în continuare pentru rejudecarea acestuia.
Rămânând învestită cu rejudecarea recursului, după admiterea contestaţiei în anulare, Curtea a reţinut următoarele:
în cauză au formulat recurs pârâţii C.M. şi B.V., care, pe temeiul motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, au criticat hotărârea instanţei de apel, susţinând că această instanţă, prin hotărârea dată, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
în dezvoltarea motivului menţionat, recurenţii au arătat că nu au fost legal citaţi la judecata apelului, întrucât, pe de o parte, adresa menţionată în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare, din str. G.D., nu cuprinde indicarea etajului şi numărului apartamentului, iar, pe de altă parte, întrucât ei nici nu mai locuiesc în fapt la această adresă, datorită presiunilor la care au fost supuşi de intimata intervenientă, scopul urmărit de aceasta fiind acela de a le acapara locuinţa.
De asemenea, recurenţii C.M. şi B.V. au recunoscut că instanţa de apel i-a citat pe ei şi la domiciliul ales prin cererile de apel, respectiv în Aleea S.R. nr. 4 -12, însă au susţinut că dovezile de îndeplinire a procedurii de citare la această adresă nu respectă cerinţele de validitate impuse de art. 88, 92 şi 100 din Codul de procedură civilă, deoarece au fost afişate pe uşa blocului, or, în absenţa destinatarului, citaţia se afişează pe uşa locuinţei, iar dacă numărul acesteia nu este indicat, afişarea se va face pe uşa principală a clădirii, pe când, în speţă, numărul apartamentului de la adresa din aleea S.R. nr. 4 – 12 a fost indicat, ceea ce obliga agentul procedural să facă afişarea citaţiei pe uşa acestui apartament, şi nu a blocului, şi, în condiţiile în care blocul are mai multe scări, agentul trebuia să facă cel puţin menţiunea la uşa cărei scări a blocului a făcut afişarea.
Recursul este fondat, în considerarea argumentelor ce se vor expune în continuare:
Recurenţii C.M. şi B.V. sunt părţile care au exercitat şi calea de atac a apelului şi, cum apelurile lor au fost anulate ca netimbrate, ei au interes să invoce în recurs nulitatea relativă decurgând din nelegala lor citare la judecata apelului, în condiţiile art. 108 alin. 2 din raportat la art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Criticile acestor recurenţi, referitoare la nelegalitatea citării lor la adresa din str. G.D., sector 1, Bucureşti, sunt însă lipsite de obiect faţă de împrejurarea că, prin cererile de apel din dosarul tribunalului, ei şi-au ales un alt domiciliu procesual, cel din aleea S.R. nr. 4 – 12, sector 1, Bucureşti, aşa încât verificarea legalităţii procedurilor de citare în apel se va raporta la citaţiile emise pe acest domiciliu ales, ale căror dovezi de îndeplinire se află la dosarul tribunalului.
Conform acestor acte procedurale, citaţiile au fost afişate de agentul procedural pe uşa principală a blocului, şi nu pe uşa principală a locuinţei destinatarilor, deşi aceasta fusese individualizată în ambele citaţii prin indicarea numărului său – apartamentul 31.
în ceea ce priveşte modalitatea legală de comunicare a citaţiei în cazul în care cel citat sau persoanele cărora legea le recunoaşte dreptul de a primi pentru el corespondenţa lipsesc, aceasta este prevăzută de legiuitor în art. 92 alin. 4 teza a ll-a din Codul de procedură civilă, care statuează că, într-o asemenea ipoteză, agentul va afişa citaţia fie pe uşa locuinţei celui citat, fie, dacă nu are indicaţia numărului apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principală a clădirii.
Din interpretarea gramaticală a textului rezultă că, în ipoteza dată, afişarea citaţiei se face pe uşa locuinţei celui citat, dacă citaţia cuprinde indicaţia apartamentului sau camerei locuite, şi, numai dacă o asemenea indicaţie lipseşte din citaţie, afişarea acesteia se va face pe uşa principală a clădirii.
Prin urmare, cele două locuri de afişare a citaţiei, reglementate de art. 92 alin. 4 teza a Il-a din Codul de procedură civilă, nu sunt opţionale pentru agentul procedural, astfel că afişarea efectuată pe uşa clădirii, atâta timp cât în citaţie este indicat numărul apartamentului destinatarului, nu este valabilă, fiind obligatorie în această situaţie afişarea pe uşa apartamentului.
De aceea, afişarea citaţiilor emise în apel pe numele recurenţilor C.M. şi B.V., pe adresa domiciliului lor ales din Aleea S.R. nr. 4 – 12, pe uşa principală a blocului, şi nu pe uşa apartamentului destinatarilor, deşi indicarea numărului apartamentului se făcuse în citaţie, atrage nulitatea procedurii de citare, în condiţiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi, implicit, a hotărârii din apel, pronunţată cu lipsă de procedură, deci cu încălcarea dispoziţiilor art. 107 din Codul de procedură civilă, care obligă instanţa să amâne judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii.
S-a reţinut, aşadar, temeinicia recursului, în limita criticii vizând nelegala citare la judecata apelului a recurenţilor C.M. şi B.V., care determină nulitatea hotărârii atacate, în baza motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
în consecinţă, în aceste limite, Curtea a admis recursul şi a casat decizia tribunalului, conform art. 312 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, urmând să reţină cauza pentru rejudecarea apelului, ca instanţă de apel, potrivit dispoziţiilor art. II alin. 2 teza a Il-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, aprobată prin Legea nr. 195/2004, raportat la art. 3 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în redactarea de după modificările aduse prin Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 58/2003.
