Prin Încheierea din data de 10.11.2008, pronunţată de Judecătoria Iaşi, ca efect al strămutării hotărâte de I.C.C.J. în dosarul nr. 4825/1/2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia spre soluţionare Judecătoriei Tg.-Mureş, fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.12.2008 sub nr. 5117/245/2008.
Prin cererea introductivă, reclamanţii VA, NS, RTR şi NMA au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Asociaţia de Ralet Nr.7, LD, LM, PA, PL, OS, OC, DM şi DO, AE, AVL, RV, RM, DDAM, AL, NA, NN, RA, NC PP, NT, ZA, PV, PN, RS, FG, FV, CVG, CO, HC, HB, PM, CDF, CMM, ca prin hotărârea ce o va pronunţa instanţa să constate că aceştia nu au un drept de superficie asupra terenului care excede suprafeţei aferente blocului situat în Iaşi, str. Ralet, nr.7, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanţii au arătat că prin convenţia din 9.12.1976, părţile actului au constituit o asociaţie de cooperare având ca scop construirea pentru membrii asociaţiei a câte unui singur apartament în cadrul unui bloc cu apartamente. Prin acelaşi act, reclamanţii şi-au dat acordul de principiu cu privire la edificarea blocului pe terenul proprietatea lor, suprafaţa necesară exploatării normale a construcţiei urmând să treacă în folosinţa comună a membrilor asociaţiei, pe durata constituirii ei şi pe durata existenţei construcţiei.
La momentul exprimării acordului cu privire la constituirea unui drept de superficie în favoarea pârâţilor asupra terenului aferent blocului, întinderea acestui drept nu a fost concretizată deoarece suprafaţa afectată se putea stabili, în fapt, numai după proiectarea şi edificarea clădirii.
După construirea blocului, fiecare proprietar de apartament a încheiat un proces verbal de recepţie finală cu constructorul, (31 mai 1978) din care rezultă primirea locuinţei prevăzută în procesul verbal, „precum şi cota-parte indiviză a dreptului de folosinţă asupra terenului aferent”
Titlurile de proprietate cu privire la apartamentele din bloc nu precizează cota-parte indiviză a dreptului de folosinţă asupra terenului aferent, ci menţionează expres că apartamentul este construit pe terenul proprietatea personală a lui Neagu T. (antecesorul reclamanţilor) şi VA.
Mai arată că în decursul anilor, pârâţii au folosit terenul necesar exploatării normale a locuinţelor, iar restul de teren a rămas proprietatea exclusivă a reclamanţilor
Cauza determinantă a litigiului a constituit-o atitudinea pârâţilor, care, prin asociaţia de proprietari pe care au constituit-o, şi-au înscris în cartea funciară dreptul de folosinţă asupra întregii suprafeţe de teren proprietatea reclamanţilor.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art.111 C. pr. civ.
La termenul din 21.04.2008, reclamanţii au depus o cerere modificatoare şi completatoare a cererii introductive (f.64-dosar Judecătoria Iaşi), extinzând cadrul procesual în privinţa pârâţilor Leucov Mandache, Hăvârneanu Doina, Şpaiuc Eugen, Şpaiuc Doina, Lupu Ioan Valentin. Totodată, ca urmare a decesului pârâţilor DM şi Boghean Adriana, s-a solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor DO, respectiv Alexandrescu Valentin. S-a mai solicitat şi îndreptarea erorilor strecurate cu privire la numele pârâţilor.
Prin întâmpinarea depusă, (f.68-72) toţi pârâţii au solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, ca efect al admiterii excepţiei întemeiate pe prevederile art. 111 C. pr. civ. Aceştia au susţinut că sunt titularii unui drept de folosinţă, constituit prin convenţia părţilor din 9.12.1976, convenţie încheiată între pârâţi şi proprietarii terenului la acel moment, Neagu Theodor şi VA. Prin cererea lor, reclamanţii urmăresc, pe cale ocolită, modificarea actului juridic care consfinţeşte dreptul de folosinţă.
Prin Încheierea de întabulare nr. 1070/16.01.2006 eliberată de Oficiul de şi Publicitate Imobiliară Iaşi s-a înscris dreptul de folosinţă al pârâţilor pe toată durata existenţei construcţiei asupra terenului de 2677,15 mp teren cu număr cadastral 5452, C.F. 17612 Iaşi, terenul fiind în proprietatea reclamanţilor. Această Încheiere de întabulare a făcut obiect al cenzurii instanţei de judecată, care prin Sentinţa civilă nr. 418/17.01.2007 a Judecătoriei Iaşi, a respins plângerea reclamanţilor.
Convenţia privind instituirea dreptului de folosinţă în folosul pârâţilor nu a fost desfiinţată, astfel încât produce efectele juridice configurate pe toată durata construcţiei. În aceste condiţii, devine neexercitabilă acţiunea în constatare privind limitarea unui drept real al pârâţilor, ce derivă din convenţie, reclamanţii având la îndemână acţiunea în realizarea dreptului.
În privinţa suprafeţei de teren ce excede suprafeţei aferente blocului, pârâţii apreciază că cererea în constatare este inadmisibilă din perspectiva constatării unei stări de fapt.
Pârâta Zbraca Anca a depus întâmpinare (f.130-132, dosar Judecătoria Iaşi) invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii negatorii. Solicitarea reclamanţilor se circumscrie constatării unei stări de fapt. Acţiunea în constatare negatorie vizează constatarea inexistenţei unui raport juridic, or, din conţinutul acţiunii nu rezultă că reclamanţii înţeleg să conteste existenţa raportului juridic care a luat naştere prin încheierea convenţiei în anul 1976.
La termenul din 08.09.2008, reclamanta NS, a depus precizare a cererii, în fapt o completare a motivelor care au condus la introducerea cererii în constatare. A susţinut în plus faţă de motivele iniţiale că actuala asociaţie de proprietari este o entitate distinctă de Asociaţia de Cooperare care s-a înfiinţat în anul 1976 şi care s-a dizolvat după atingerea scopului.
S-a răspuns excepţiei inadmisibilităţii invocate de pârâţi, argumentându-se în favoarea acţiunii în constatare negatorie, ca fiind unicul mijloc procesual pentru realizarea dreptului reclamanţilor. S-au invocat cu această ocazie şi prevederile 7, 43, ale Legii nr. 4/1973, act normativ ce reglementa dreptul de proprietate al construcţiei dar şi dreptul de folosinţă al terenului. Odată cu finalizarea construcţiei, fiecare proprietar de apartament a dobândit şi un drept de folosinţă doar pe cota parte din teren aferentă, şi numai în temeiul art. 47 alin. 2 al Legii nr. 4/1973, rezultând o diferenţă de 1137 mp asupra căreia se solicită a se constata inexistenţa unui drept de folosinţă.
Reclamanţii au depus la ultimul termen, în 11.01.2010, o cerere privind micşorarea câtimi obiectului cererii depuse solicitând constatarea inexistenţei unui drept de folosinţă al pârâţilor în privinţa suprafeţei de 1090,54 mp., suprafaţă de teren situată în Iaşi, str. Ralet, nr.7, însumate fiind suprafeţele de 1004,84 mp (sector cadastral 10, parcela 285/3) şi de 85,70 mp (sector cadastral 10, parcela 285/4- f.551)
Reclamanţii au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii promovate invocată de către pârâţi ca netemeinică, motivând faptul că în conformitate cu legislaţia din acea perioadă respectiv Legea nr.4/1973 se prevedea posibilitatea pentru proprietarul unui teren de a constitui o asociaţie cu alţi cetăţeni în vederea construirii unei clădiri, respectiv un bloc de locuinţe.
Blocul de locuinţe din Iaşi, nr.7 a fost construit în condiţiile Legii 4/1973, pentru toate cele 25 de apartamente fiind emise titluri de proprietate de către Comitetul executiv al Consiliului Popular Iaşi. Dreptul de folosinţă asupra terenului atribuit s-a dobândit pe baza deciziei de atribuire emisă individual. Momentul în care s-a născut dreptul de folosinţă individual al pârâţilor asupra terenului este ulterior datei de 09.12.1976, la care s-a atestat cu dată certă Statutul Asociaţiei de Cooperare care prevedea în art.2 alin.2: „Blocul se construieşte pe terenul situat în Iaşi, str. Ralet, nr.7, în suprafaţă de 2695 mp., proprietatea inginer Neagu Teodor şi VA, membrii ai Asociaţiei, în calităţile arătate îşi dau acordul ca terenul să treacă în folosinţa comună a membrilor Asociaţiei, pe data construirii ei şi pe tot timpul cât există construcţia.” Conform legii nr. 4/1973, dreptul de folosinţă nu se putea naşte în temeiul convenţiei părţilor, ci în temeiul legii.
Pârâta Asociaţia de Proprietari nr.7 Iaşi a depus concluzii scrise solicitând să se dispună admiterea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii în constatare invocată şi în consecinţă respingerea acţiunii cu obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, arătând că reclamanţii nu explică fundamentul dreptului de superficie la care se referă în acţiune şi nu fac dovada unui asemenea drept, reclamanţii aveau deschisă calea realizării dreptului invocat pe calea acţiunii în realizare şi nicidecum, pe calea acţiunii în constatare. Din probatoriul analizat rezultă constituirea unui drept de folosinţă şi nu al unui drept de superficie. Asupra întregii suprafeţe aflate în proprietatea reclamanţilor s-a înscris în C.F. dreptul de folosinţă al pârâţilor.
La termenul din 13.04.2009, s-a solicitat extinderea cadrului procesual, prin chemarea în judecată, în calitate de pârâţi şi a numiţilor Mitruţă Gerard Roberto şi Mitruţă Lucia(f.197 dos Jud. Tg. Mureş, vol. I), Hăvârneanu Eugen, motivat de dobândirea de către aceştia a dreptului de proprietate asupra apartamentelor nr. 6 şi nr. 8 (f.72 din dos Jud. Tg. Mureş), din blocul de locuinţe situat în str. Ralet, nr. 7 Iaşi. Interesul reclamanţilor a fost justificat de soluţionarea cererii dedusă judecăţii, în contradictoriu cu toţi beneficiarii nemijlociţi ai dreptului de folosinţă.
La termenul din 25.05.2009, cadrul procesual a fost modificat, fiind admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Boghian Adriana (certificat de deces, f.199 dos Jud. Tg. Mureş, vol. I), şi extins raportat la cererea reclamanţilor prin introducerea în cauză în calitate de pârâţi a numiţilor Mitruţă Gerard Roberto şi Mitruţă Lucia (f197 dos Jud. Tg. Mureş), Hăvârneanu Eugen Corneliu. Au fost introduse în cauză în calitate de moştenitoare ale pârâtului decedat DM, DO şi Tomşa Anca Cătălina.
La termenul din 26.10.2009 au fost introduşi în cauză moştenitorii defunctei AL: Alexa Ovidiu, şi ai defunctei PM: Popovici Gheorghe şi Popovici George Mihail.
În şedinţa publică din 11.01.2010, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Leucov Mandache.
În probaţiune au fost depuse următoarele înscrisuri: adresa nr.4825/1/2008 din 21.11.2009 emisă de ICCJ Bucureşti (f.57), copia Încheierii nr.6670/05.11.2008 a ICCJ Bucureşti (f.58,253), cerere (f.66-67), bilet de externare (f.68-69), cerere (f.72-73), contract de vânzare cumpărare nr.906/2008 (f.75-76), Titlu de Proprietate nr.4621/27.07.1979, nr.5541/06.11.1979, nr.4635/27.04.1979 (f.77, 89, 205, 363, 366, 370, 373, 376, 380, 383, 385, 387, 390, 393, 396, 399, 402, 405-409, 415), extras CF nr.70930 Iaşi, nr.17612 Iaşi (f.78,114-124,316,356-358), încheierea nr.19614, nr.5214, nr.3294 a Judecătoriei Iaşi (f.79,88,103,266), copie CF nr.36721 Iaşi (f.80-82,267-269), cerere (f.85-86), contract de vânzare cumpărare (f.87,197,202,203-204,262), contract de construire nr.1392/77 (f.91, 95, 206, 362, 365, 369, 372, 375, 382, 386, 389, 392, 401, 411,), releveu casa C (f.92), autorizaţie (f.93), proces verbal de predare primire (f.94,364,367,371,374,377,381,384,388,391,394,395,397,398,412,416,), plan de situaţie (f.96-97), acord unic nr.153 din 14.04.1976 (f.98), schema generală de organizare (f.99-100), decizia nr.287, nr.629 (f.101,102), memoriu tehnic (f.104,310), plan de amplasament (f.105,132,304,318), dezmembrarea imobilului (f.106), fişa corpului de proprietate (f.107-111,133-136,320,322), plan topografic de detaliu (f.112-113), Încheierea nr.1070 a OCPI Iaşi (f.125,170,302), comunicarea încheierii (f.128), cerere de înscriere (f.129), memoriu tehnic (f.130,317,343), tabel nominal (f.131,146,166, 168,169,210,260), schiţa de reperaj (f.137), desfăşurătorul apartamentelor din blocul situat în str. Ralet nr.7 (f.138,309), statutul tip (f.140-145,147-157,171-187), convocator (f.158), cerere (f.159,193), aviz nr.32 (f.160), adresa nr.14308/03.09.2007, nr.14979/13.09.2007 (f.161,162), tabel centralizator (f.167,190), declaraţie (f.188), proces verbal din data de 17.04.2006 (f.191-192), Decizia civilă nr.46/2007 a Tribunalului Iaşi (f.194-196), certificat de moştenitor nr.46/2008, nr.36/2005, 119/2006 (f.199-200, 201, 261, 264, 314, 315, 319, 337, 368, 378), fiţă dosar (f.208), certificat de deces (f.265), raport de expertiză tehnică (f.286-289,295-298), facturi (f.290-292), confirmare de primire (f.293-294), decizia civilă nr.199/17.03.2008, nr.536/04.06.2009 a Tribunalului Iaşi (f.323-330,352-353), Sentinţa civilă nr.418/17.01.2007 a Judecătoriei Iaşi (f.335-336), comunicarea Hotărârii nr.536 a Tribunalului Iaşi (f.354), contract de împrumut (f.379), Vol.II certificat de deces (f.429), contract de vânzare cumpărare (f.484), adresa (f.487), Încheierea nr.1070/16.01.2006 a OCPI Iaşi (f.489), Sentinţa civilă nr.418/17.01.2007 a Judecătoriei Iaşi (f.490-491), Decizia civilă nr.199/17.03.2008 a Tribunalului Iaşi (f.492-498), Decizia nr.643/10.07.2009 a ÎCCJ Bucureşti (f.499-507), decont cheltuieli de judecată (f.560573),
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
În 9 decembrie 1976, s-a constituit Asociaţia de Cooperare pentru construirea de locuinţe proprietate personală din Iaşi, str. Ralet, nr. 7.
Membrii acestei asociaţii au adoptat Statutul, potrivit căruia scopul asocierii l-a constituit construirea pentru membrii a câte unui singur apartament în cadrul unui bloc de 25 apartamente, pe terenul situat în Iaşi, str. Ralet, nr. 7, în suprafaţa de 2695 mp, proprietatea inginerilor Neagu Teodor (decedat în 2003, ai cărui moştenitori sunt reclamanţii NS, RTR, NMA-f.314-315, 319) şi VA-reclamant, care, şi-au dat acordul ca terenul să treacă în folosinţa comună a membrilor Asociaţiei, pe data constituirii şi pe toată durata construcţiei.
Părţile Asociaţiei au convenit şi asupra modalităţii de dizolvare (art. 24 din Statut), ce urma să se producă la momentul realizării obiectivului pentru care a fost înfiinţată, respectiv la recepţia finală a lucrărilor. S-a mai prevăzut şi că, după terminarea recepţiei definitive a lucrărilor, „Asociaţia continuă să funcţioneze ca asociaţie a locatarilor, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 5/1973”.
Construcţia a fost finalizată doi ani mai târziu, procesele-verbal de predare –primire – recepţie pentru fiecare apartament au fost încheiate în 1978 (f.23-dosar Jud. Iaşi, f.90-97, 362-417, dos Jud. Tg. Mureş).
Reclamanţii şi-au înscris în cartea funciară nr. 17612, dreptul de proprietate asupra parcelei curţi şi construcţii în suprafaţă de 2670,48 mp situată în intravilan Iaşi, str. Ralet, nr. 7, (f.88, dos J. Tg. Mureş, vol. I – Încheierea de C.F. nr. 5214/15.05.2001, f.317).
În temeiul prevederilor Legii nr. 114/1996, prin Încheierea nr. 16 a Judecătoriei Iaşi, în dosarul nr. 16/49968/2006 a fost admisă cererea privind acordarea personalităţii juridice a Asociaţiei de Proprietari „Ralet nr. 7” (f.81 dos Jud Iaşi).
La cererea Asociaţiei s-a înscris în Cartea funciară în favoarea tuturor proprietarilor de apartamente, membri ai Asociaţiei, dreptul de folosinţă pe toată durata existenţei construcţiei asupra terenului în suprafaţă de 2677,15 mp parcela 1 (285), nr. cad 5452 înscris în C.F. nr. 17612 a localităţii Iaşi (Încheierea nr. 1070/2006 a O.C.P.I. Iaşi, (f,82 dosar Jud. Iaşi; f 114-126 dos Jud. Tg. Mureş, vol. I,).
Deşi reclamanţii fac trimitere în cererea lor introductivă la inexistenţa dreptului de superficie, ulterior, prin precizarea şi răspunsul la întâmpinare, solicită să se constate inexistenţa dreptului de folosinţă al pârâţilor(f.166, 168), acesta fiind dreptul real de care se prevalează pârâţii, drept înscris în cartea funciară.
Înscrierea în Cartea funciară a acestui drept de folosinţă a fost fundamentată pe statutul tip al Asociaţiei de Cooperare pentru Construirea de locuinţe proprietate personală, după cum rezultă din preambulul Încheierii de carte funciară menţionată, dar şi pe Titlurile de proprietate, certificate de moştenitor, sentinţe civile conform documentaţiei de întabulare a imobilului (f129-146).
Împotriva acestei Încheieri de carte funciară a fost promovată o plângere în temeiul Legii nr. 7/1996, respinsă prin Sentinţa civilă nr. 418/2007 (f.83 dos J.Iaşi) reţinându-se în principal că membrii asociaţiei au un drept real de folosinţă asupra terenului aferent locuinţei pe durata existenţei construcţiei opozabil inclusiv proprietarilor terenului, care nu îl pot revoca.
Prin Decizia civilă nr. 199 din 2008 a Tribunalului Iaşi(dosar 8716/245/2006), s-a menţinut sentinţa apelată, s-a apreciat că neînţelegerile apărute între proprietari şi membrii Asociaţiei de Proprietari, în privinţa dreptului de folosinţă pot fi soluţionate numai pe calea dreptului comun, radierea înscrierii acestui drept urmând a fi dispusă ulterior, numai după desfiinţarea actelor care au stat la baza constituirii dreptului.(f223-330). A fost respins recursul declarat, prin Decizia nr. 643 din 2009, în dosarul nr. 113/32/2009 al Curţii de Apel Bacău.
Din actele dosarului rezultă neechivoc, că reclamanţii au calitatea de proprietari tabulari asupra terenului intravilan de 2670,48 mp situat în Iaşi, str. Ralet, nr. 7, (dezmembrat ulterior), iar pârâţii sunt beneficiarii unui drept de folosinţă asupra aceluiaşi teren.
Instituirea acestui drept de folosinţă, prin Statutul Asociaţiei de Cooperare pentru construirea de locuinţe proprietate personală s-a realizat sub incidenţa Legii nr. 4/1973 privind dezvoltarea construcţiei de locuinţe din fondul de stat către populaţie.
Potrivit art. 7 şi art. 58 ale acestui act normativ, terenurile proprietate personală care nu erau afectate executării de lucrări de interes general puteau fi folosite pentru construirea de locuinţe proprietate personală numai în cadrul constituirii de asociaţii de cooperare pentru construirea de locuinţe proprietate personală, care dobândeau personalitate juridică de la data constituirii lor.
Terenul trecea, la data constituirii asociaţiei, în proprietatea statului iar membrii asociaţiei primeau din partea statului terenul necesar, în folosinţă comună, pe durata existenţei clădirii, cu plata unei taxe prevăzute de lege.
Potrivit art. 48 al aceluiaşi act normativ, dreptul de proprietate asupra locuinţei se dobândea prin construire, fiind eliberat în acest sens un act doveditor, titlul de proprietate având la bază: autorizaţia de construcţie, contractul pentru construire sau vânzare, contractul de împrumut şi procesul-verbal de predare-preluare sau de dare în folosinţă (în dosar, filele 362-417).
Asupra terenului se instituia în puterea legii acest drept de folosinţă pe durata existenţei construcţiei pe baza unei decizii de atribuire emisă individual sau în comun de comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare.
Deşi ope legis proprietatea asupra terenului trecea în favoarea statului, instanţa constată că reclamanţii nu au pierdut dreptul de proprietate, în condiţiile în care înscrierea în Cartea funciară a acestui drept s-a făcut exclusiv în temeiul convenţiei translative de proprietate prin care VA, Neagu Teodor, împreună cu soţia dobândiseră dreptul asupra terenului în litigiu (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 837/1968-f.87 dos. Jud. Tg. Mureş, Încheierea nr. 5214/2001 a Biroului de Carte funciară Iaşi-f.88) şi nu prin recunoaştere a dreptului de proprietate preluat abuziv de către stat.
Rezultă fără echivoc că, la înscrierea în carte funciară, s-a dat eficienţă prevederilor Legii nr. 4/1973 doar în privinţa dreptului de proprietate dobândit de toate părţile asupra locuinţelor, reclamanţilor fiindu-le recunoscut şi înscris dreptul de proprietate asupra întregului teren conform titlului prezentat de aceştia, pârâţilor fiindu-le recunoscut dreptul de folosinţă asupra terenului conform convenţiei din anul 1976 materializată în Statutul Asociaţiei de Cooperare.
Finalitatea urmărită de reclamanţi este confirmată şi de litigiile purtate de părţi, respectiv câştigarea posesiei asupra unei suprafeţe de teren de cca. 1090,54 mp, (f551), suprafaţă ce în opinia acestora excede voinţei părţilor de la momentul constituirii Asociaţiei de Cooperare, precum şi rectificarea cărţii funciare, prin radierea dreptului de folosinţă al pârâţilor, vizează deci realizarea unui drept.
Or, nu este admisibilă cererea în constatarea inexistenţei unui drept real în condiţiile în care pârâţii se apără cu titlul care consfinţeşte acest drept, iar cei care-l contestă nu înţeleg să-l atace în mod direct şi să obţină desfiinţarea lui.
Cererea promovată de reclamanţi nu este aptă să conducă la materializarea demersurilor judiciare, în condiţiile în care nu se combate titlul care a consfinţit dreptul de folosinţă înscris în Cartea funciară, nu se desfiinţează dreptul civil înscris în cartea funciară, (f 506-considerentele Deciziei 643/2009, a Curţii de Apel Bacău, în cadrul plângerii împotriva încheierii de înscriere în CF a dreptului de folosinţă).
Titlurile pârâţilor trebuie verificate din punct de vedere al valabilităţii lor, al întinderii dreptului conţinut, raportat la convenţia părţilor dar şi la prevederile legislative incidente la momentul instituirii şi de care înţeleg să se prevaleze reclamanţii.
In acest sens, instanţa trebuie învestită cu o cerere în realizare, în cadrul căreia este necesară cercetarea voinţei părţilor în privinţa instituirii dreptului de folosinţă asupra terenului în litigiu, dar şi a limitelor acestui drept.
Dreptul consacrat a produs deja efecte juridice, iar acestea nu pot fi înlăturate decât pe calea unei cereri în desfiinţarea totală sau parţială a titlului pârâţilor, deci a unei acţiuni în realizare, în constatarea nulităţii absolute a actului juridic sau în anulare. În analiza subsidiarităţii cererii în constatare nu interesează şansele de reuşită ale unei astfel de acţiuni în realizare.
Pentru intrarea în posesia efectivă a terenului reclamanţii au totodată la îndemână şi calea acţiunii în revendicare, (acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar), în cadrul căreia se poate analiza deopotrivă şi valabilitatea titlului pârâţilor.
În concluzie, raportat la excepţia caracterului subsidiar al cererii în constatare faţă de cererea în realizare având în vedere şi prevederile imperative ale art. 111 C. pr. civ.) instanţa va admite această excepţie, urmând a respinge ca inadmisibilă acţiunea.
Având în vedere prevederile art. 274 C pr civilă şi cererea de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, raportat la soluţia adoptată, instanţa va admite această cerere, dar va încuviinţa cheltuielile până la limita sumei de 10387,44 lei, faţă de totalul de 11814,6 lei (cel indicat de pârâţi de 12473 lei nefiind susţinut de înscrisurile depuse) din care au fost excluse următoarele sume apreciate de instanţă ca neavând legătură cu cauza supusă analizei, cheltuielile de transport şi de cazare efectuate în 6-7 septembrie (750+645 lei, f.572-573 vol II), termen la care apărătoarea pârâţilor a formulat cerere de amânare şi nu a fost prezentă la dezbateri, f.419, 426 vol I dos Jud Tg. Mureş, bonul fiscal de la fila 570-în valoare de 24,36, bonul de marcaj de la fila 571, în valoare de 7,8 lei.
