Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş la data de 13.05.2009, sub nr. 4235/320/2009, reclamanta S.C. REASIGURARE ARDAF S.A. Bucureşti – Sucursala Mureş a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL TÎRGU-MUREŞ, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.431,11 lei reprezentând despăgubiri civile, a sumei de 63,90 lei cu titlu de dobânzii legale comerciale, calculate până la data de 30.04.2009 şi dobânzi, în continuare, până la achitarea integrală şi efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că la data de 06.05.2008, numita Murar Maria-Mirela a condus autovehiculul înmatriculat sub nr. MS-90-DON, proprietatea asiguratului S.C. Dona Impex S.R.L., pe strada Ciucului din Tîrgu-Mureş în direcţia strada Agricultorilor – Iosif Hodoş, şi, datorită unui postament din beton aferent unei guri de canal nesemnalizată, a avariat scutul motor la baia de ulei, necesitând a fi înlocuite. În temeiul contractului de asigurare facultativă seria A nr. 0330622/27.09.2007 a fost constituit dosarul de daună nr. A098MS/2008 pentru care au fost acordate despăgubiri civile în valoare de 1.431,11 lei, acestea fiind achitate cu ordinele de plată nr. 5085/03.09.2008 şi nr. 5086/03.09.2008. Reclamanta a mai arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului, contra celor răspunzători de producerea pagubei. În aceste condiţii a convocat pârâtul în vederea concilierii şi soluţionării directe a litigiului existent, în condiţiile art. 7201 Cod procedură civilă. În urma convocării pârâtul prin , s-a prezentat la sediul societăţii în vederea concilierii litigiului, acesta comunicând că sectorul de drum a fost dat spre modernizare unei şi a arătat că, în cazul admiterii unei acţiuni în justiţie, are un drept de regres împotriva acelei societăţi comerciale care nu şi-a îndeplinit obligaţia de semnalizare corespunzătoare a lucrărilor ce se efectuau pe acel sector de drum.
Reclamanta a mai arătat că, referitor la dobânzile comerciale legale, acestea au fost determinate prin raportare la valoarea despăgubirilor acordate calculate de la data convocării la conciliere 10.12.2008, până la data de 30.04.2009, aplicându-se dobânda legală stabilită de O.G. nr. 9/2000.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 998, 999 Cod civil, art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 R, art. 22 din Legea nr. 136/1995, art. 7201 şi următoarele Cod procedură civilă, şi O.G. nr. 9/2000, iar în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
În dovedirea susţinerilor sale, reclamanta a solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri.
Pârâtul, Municipiul Tîrgu-Mureş a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a acţiunii promovate, şi a formulat cerere de chemare în garanţie a S.C. Aquaserv S.A., deoarece căminul de scurgere care ar fi constituit motivul producerii accidentului se găseşte în administrarea chematei în garanţie.
În motivare pârâtul a arătat că, în ceea ce priveşte evenimentul producător de prejudiciu, apreciază că trebuie avute în vedere prevederile art. 58 din Legea nr. 136/1995, modificată şi completată, respectiv analizarea evenimentului produs în lumina prevederilor art. 998 şi 999 din Codul civil, la care se face implicit trimitere prin chiar dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 136/1995, invocat de către reclamantă. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 136/1995 “asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana corespunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri: a) accidentul a fost produs cu intenţie”. În consecinţă, pentru a fi angajată această răspundere trebuie să fie întrunite cumulativ mai multe condiţii, respectiv existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate şi existenţa vinovăţiei. Aşadar, pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur şi simplu, o pagubă, ci trebuie să existe şi o legătură de între pretinsa faptă ilicită şi prejudiciul produs, să fie un raport de cauzalitate, în sensul că aceea faptă să fi provocat acel prejudiciu. Pentru a putea stabili raportul de cauzalitate între fapta umană şi prejudiciu se va pune întotdeauna o problemă de selectare a factorilor care, trebuie să fie reţinute în sfera cauzalităţii speciale în materia răspunderii delictuale civile, respectiv la analizarea şi selecţionarea factorilor contributivi la producerea prejudiciului şi nu a cauzalităţii în general.
În ceea ce priveşte proba elementelor răspunderii civile delictuale sarcina probei, potrivit principiului general consacrat în art. 1169 Cod civil, revine victimei prejudiciului, care în opinia sa a concurat peste măsură la producerea evenimentului. Pârâtul a învederat că pretenţiile ARDAF S.A. sunt nefondate, datorită faptului că din declaraţia dată la poliţie de conducătorul auto, rezultă că acesta a circulat pe strada Ciucului, unde în împrejurări necunoscute a lovit autoturismul într-un cămin de scurgere a apei. Această poţiune de drum se afla în reparaţie, că acel cămin la care se face referire şi în procesul verbal al poliţiei, cât şi în declaraţia de eveniment “se află în dreptul bisericii”, fapt care rezultă şi din planşele foto anexate acţiunii reclamantei, însă căminul de scurgere a apei se află în afara părţii carosabile, fapt care consideră că este vorba de o eroare a conducătorului auto. De asemenea, pârâtul a mai arătat că se efectuau lucrări de canalizare şi de înlocuire a minelor de scurgere a apei, precum şi înlocuire de conducte, lucrări a căror beneficiar este S.C. Compania Aquaserv S.A. Având în vedere cele sus menţionate, că atât asiguratul cât şi conducătorul autovehiculului pe parcursul şirului de evenimente, prezintă îndoieli îndestulătoare pentru a putea fi reţinut un eventual raport de cauzalitate între paguba prezentată şi căminul de scurgere a apei. Apreciază că paguba putea fi survenită sub influenţa altor factori şi că fenomenul care a determinat în mod necesar rezultatul, adică producerea pagubei, este străină de orice faptă a instituţiei sale. Ţinând cont de această stare de fapt, conchide că nu există un raport de cauzalitate specific între paguba prezentată şi fapta ilicită imputată instituţiei, pe cale de consecinţă nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de prevederile art. 998 şi 999 Cod civil.
În continuare, referitor la penalităţile de întârziere pretinse de către reclamantă de 63,90 lei, apreciază că invitaţia la conciliere, ca procedură prealabilă nu poate fi considerată un act de punere în întârziere. Potrivit prevederilor art. 1079 Cod civil, dacă obligaţia consistă în a da sau a face, debitorul va fi pus în întârziere prin notificare, ori invitaţia la conciliere nu poate fi considerată ca fiind o notificare la plata unei sume de bani pretins datorate. Mai mult, în cauza dedusă judecăţii nefiind aplicabile nici unul din cele trei cazuri prevăzute la alin. (2) al textului de lege mai sus menţionat, instituţia nu poate fi considerată de drept pusă în întârziere.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 115 şi urm. Cod procedură civilă, art. 998, 999 şi 1169 Cod civil, şi a H.G. nr. 85/2003; iar în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
Chemata în garanţie, S.C. Compania Aquaserv S.A., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii promovate. Ulterior, chemata în garanţie S.C. Compania Aquaserv S.A. a formulat, la rândul ei, cerere de chemare în garanţie împotriva S.C. Swietelsky Epito Kft Ungaria, motivat de faptul că aceasta din urmă a executat lucrările de canalizare în perimetrul în cauză.
În motivare, chemata în garanţie a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu are nicio responsabilitate în raport cu pretenţiile formulate prin cererea de chemare în judecată, aceasta aparţinând în totalitate chematei în garanţie S.C. Swietelsky Epito Kft Ungaria, în calitate de executant al lucrărilor de canalizare, întemeindu-şi cererea de chemare în garanţie pe prevederile HCL nr. 306/30.11.2005. În continuare, chemata în garanţie a arătat că, deşi este concesionară reţelelor de apă şi canalizare, pe strada Ciucului era în derulare lucrarea de canalizare din investiţia “Extinderea reţelelor de canalizare în Municipiul Tîrgu-Mureş şi managementul apelor pluviale în sistem unitar”, din cadrul programului ISPA componenta “C”, executat în cadrul contractului nr. 12025/D/W/RO, încheiat între din România şi S.C. Compania Aquaserv S.A., ca investitor şi beneficiar, iar S.C. Swietelsky Epito Kft Ungaria în calitate de executant pentru lucrările de canalizare. Amplasamentul din str. Ciucului, a fost predat executantului lucrării prin procesul verbal de predare a amplasamentului din 06.09.2007, semnat din partea S.C. Compania Aquaserv S.A. de dl. Ioan Grama. Lucrările au fost executate de S.C. Swietelsky Epito Kft Ungaria în baza contractului amintit mai sus şi a autorizaţiilor de construire/desfiinţare nr. 894/16.10.2006 şi 988/20.11.2008, eliberate de Primăria Municipiului Tîrgu-Mureş. Lucrarea a fost recepţionată de S.C. Compania Aquaserv S.A. prin procesele verbale de recepţie la terminarea lucrărilor şi punere în funcţiune numerele 48 şi 49 din data de 18.06.2009., dată de la care sistemul de canalizarea şi de colectare a apelor pluviale a reintrat în administrarea societăţii noastre, ca şi concesionară a reţelelor de apă şi canalizare din Tîrgu-Mureş. Din momentul predării amplasamentului, 06.09.2007, până la momentul semnării proceselor verbale de recepţie, 18.06.2009, str. Ciucului nu a fost în administrarea S.C. Compania Aquaserv S.A., în conformitate cu prevederile din art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare în Municipiul Tîrgu-Mureş, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Tîrgu-Mureş nr. 125/2006.
Chemata în garanţie a învederat că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pornind de la o premisă falsă, aceasta nefăcând dovada certă a raportului de cauzalitate specific care trebuie să existe direct între acţiune sau inacţiune şi prejudiciu în cazul răspunderii delictuale civile. În opinia sa, avarierea scutului motor şi a băii de ulei s-a datorat culpei conducătorului auto care nu a adaptat viteza la condiţiile carosabilului, în conformitate cu prevederile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulaţia pe drumurile publice: “conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.”
În continuare, chemata în garanţie a mai arătat că, referitor la dobânda comercială pretinsă de către reclamantă în sumă de 63,90 lei, apreciază că nu ne este opozabilă, deoarece nu a fost convocată la conciliere de reclamant, mai mult nedatorând nici pretenţia cu atât mai puţin dobânda comercială.
În drept, chemata în garanţie a invocat dispoziţiile art. 998, 999 şi 1169 Cod civil, O.U.G. nr. 195/2002, republicată, art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare în Municipiul Tîrgu-Mureş, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Tîrgu-Mureş nr. 125/2006 şi art. 57 din Ordinul nr. 88 din 20 martie 2007 pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare.
Chemata în garanţie, S.C. Swietelsky Epito Kft. Ungaria, a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în garanţie ca neîntemeiată, respingerea cererii de chemare în garanţie ca neîntemeiată, cu cheltuielilor de judecată.
În motivare chemata în garanţie a arătat că nu s-a făcut dovada circumstanţelor şi a locului în care s-a produs evenimentul rutier. Astfel cum a declarat reclamanta, în urma producerii evenimentului asiguratul s-a prezentat la Poliţie unde s-a întocmit Anexa nr. 2 în baza declaraţiei acestuia, însă agentul de poliţie nu s-a deplasat la faţa locului pentru verificarea în concret a stării de fapt. Din acest motiv nu există la dosar un proces-verbal întocmit de Poliţie care ar descrie exact situaţia faptică. De altfel, dacă agentul de poliţie s-ar fi deplasat la faţa locului trebuia să-l amendeze contravenţional pe conducătorul auto pentru nerespectarea restricţiilor de circulaţie. Din fotografiile depuse de către reclamantă reiese clar că placa gurii de scurgere se afla în afara carosabilului. Semnalizarea temporară a sectorului de drum vizat în contractul încheiat între S.C. Compania Aquaserv S.A. şi S.C. Swietelsky Epito Kft. a fost corect efectuată în baza Avizului nr. 177105/01.08.2006 emis de IPJ Mureş – SPR. Cum data semnalizării este anterioară producerii evenimentului rutier (06.05.2008), nu se poate stabili vreo culpă a sa. Din aceste considerente reiese indubitabil că evenimentul rutier nu s-a produs din cauza nesemnalizării ori semnalizării defectuoase a drumului de către subscris aceasta.
În continuare, a mai arătat că lucrările efectuate pe baza contractului au fost recepţionate de către beneficiar fără nici o obiecţie, contractul fiind executat. Beneficiarul după ce a recepţionat lucrarea nu poate pretinde executarea defectuoasă lucrărilor. În conformitate cu dispoziţiile art. 5 pct. 6 din O.U.G. 195/2002: “în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori a lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii.” Consideră că evenimentul rutier s-a produs datorită nerespectării dispoziţiilor art. 41 al. (1) din O.U.G. 195/2002 de către conducătorul auto. Conducătorul de vehicul trebuia să rămână pe partea carosabilă a drumului, strada nefiind închisă circulaţiei, deoarece şi din planul de semnalizare întocmit pentru această lucrare şi avizat de IPJ Mureş, pagina 15, punctul 6.2.1 rezultă că pentru efectuarea lucrărilor de canalizare se vor ocupa benzile aferente unui sens de circulaţie, celălalt sens rămânând liber circulaţiei, deci conducătorul autoturismului nu trebuia să iasă în afara carosabilului.
Chemata în garanţie a învederat că avarierea autoturismului Volkswagen Passat, având nr. de înmatriculare MS-90-DON s-a produs din culpa conducătorului auto Murar Maria Mirela, care nu a respectat semnalizarea rutieră existentă.
În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă, art. 5, pct. 6) din O.U.G. 195/2002, art. 41 alin. (1) din O.U.G. 195/2002.
Instanţa a încuviinţat, atât pentru reclamantă, cât şi pentru pârât, cât şi pentru chematele în garanţie, administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei, calculul dobânzilor legale calculate (f. 3), convocare la conciliere (f. 4), confirmare de primire (f. 5), ordine de plată (f. 6), dosar de daună (f. 7), înştiinţare-declaraţie de eveniment (f. 8), Anexa nr. 2 (f. 9), poliţa de asigurare (f. 10), talon auto, permis de conducere, CI seria MS nr. 386998 (f. 11), facturi fiscale (f. 12-13), cerere de despăgubire (f. 14), planşe foto (f. 15-17), Hotărârea nr. 306/30.11.2005 (f. 23-26), proces verbal de predare a amplasamentului din 06.09.2007 (f. 58), contract de lucrări (f. 59), contract (f. 60-61,73-74), contract agrement (f. 63-68), autorizaţie de construire/desfiinţare (f. 69,70,71), Hotărârea nr. 125/27.04.2006 (f. 72), regulament de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare (f. 75), plan de semnalizare rutieră (f. 120-133) încă un set de pe actele depuse; de asemenea, a încuviinţat pentru chemata în garanţie S.C. Swietelsky Epito Kft Ungaria administrarea probei cu martori, fiind audiat martorul Kiss Ladislau.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor civile şi dobânzilor comerciale, reprezentând sumele în limita cărora reclamanta s-a subrogat în drepturile asiguratului său, care a suferit un prejudiciu ca urmare a faptei ilicite a pârâtului.
În cauză, instanţa reţine că, la data de 06.05.2008, numita Murar Maria-Mirela a condus autovehiculul înmatriculat sub nr. MS-90-DON, proprietatea asiguratului S.C. Dona Impex S.R.L., pe strada Ciucului din Tîrgu-Mureş în direcţia strada Agricultorilor – Iosif Hodoş, şi, datorită unui postament din beton aferent unei guri de canal nesemnalizată, a avariat scutul motor la baia de ulei, necesitând a fi înlocuite. Astfel, în temeiul contractului de asigurare facultativă seria A nr. 0330622/27.09.2007 a fost constituit dosarul de daună nr. A098MS/2008 pentru care au fost acordate asiguratului despăgubiri civile în valoare de 1.431,11 lei, acestea fiind achitate cu ordinele de plată nr. 5085/03.09.2008 şi nr. 5086/03.09.2008 (f. 6).
Instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului, contra celor răspunzători de producerea pagubei. În continuare, reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 998 – 999 Cod civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara şi omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.
În continuare, instanţa reţine că în cererea formulată de asigurătorul care s-a subrogat în drepturile asiguratului său împotriva celui vinovat de producerea prejudiciului, reclamantul trebuie să dovedească, în afară de elementele speciale specifice raportului de asigurare dintre asigurător şi asigurat (existenţa contractului de asigurare, dovedit prin poliţa de asigurare valabilă la data producerii riscului asigurat; dovada plăţii prejudiciului provocat riscul asigurat; dovada condiţiilor subrogaţiei legale în drepturile asiguratului), care în cauză sunt îndeplinite, şi condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtului, care se completează cu dispoziţiile speciale în ce priveşte circulaţia şi întreţinerea drumurilor publice. Aşadar, în cauză, sunt aplicabile, pe de o parte, dispoziţiile speciale în materie de asigurare de răspundere civilă, respectiv art. 20 alin. (3) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România, care prevăd că, în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti indemnizaţia de asigurare, în condiţiile stipulate în contract şi că, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul se subrogă în toate drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei; pe de altă parte, sunt aplicabile şi dispoziţiile privitoare la condiţiile generale ale răspunderii pentru fapta proprie pentru calitatea drumului public, în calitate de administrator, aşa încât reclamanta trebuie să facă dovada prejudiciului suferit de către asiguratul în drepturile căruia s-a subrogat reclamanta, a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, a raportului de cauzalitate dintre fapta pârâtului şi prejudiciu, a vinovăţiei pârâtului, precum şi a calităţii de administrator al drumului public, conform dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulaţia pe drumurile publice.
În cauză, în ceea ce priveşte calitatea cerută de lege pârâtului – administrator al drumului public, instanţa observă că drumul din perimetrul străzii unde s-a produs accidentul face parte din domeniul public al municipiului, aşa încât pârâtul poate fi tras la răspundere în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta.
În ce priveşte prejudiciu, acesta are un caracter cert, atât în privinţa existenţei sale, cât şi a posibilităţilor de evaluare, acesta constând în avarierea scutului motot şi a băii de ulei, astfel cum rezultă din declaraţia conducătorului auto şi constatările reprezentantului reclamantei, realizate prin înştiinţare – declaraţie de eveniment (f. 8). În ceea ce priveşte contravaloarea reparaţiilor necesare, aceasta corespunde suma plătită de asigurător şi a fost stabilită de către unitatea service la suma de 1.431,11 lei.
În ce priveşte fapta ilicită a pârâtului, care, în opinia reclamantei, a constat într-o inacţiune, respectiv în lipsa de întreţinere a drumului public şi a nesemnalizării corespunzătoare a gropilor din carosabil, instanţa constată însă că nu poate fi reţinută, la fel cum nu se poate reţine nici vinovăţia pârâtului pentru producerea prejudiciului. Astfel, instanţa reţine că, în executarea lucrărilor de amenajare şi canalizare a străzii unde s-a produs accidentul, au fost respectate obligaţiile administratorului drumului, prin intermediul executantului de lucrări, S.C. Swietelsky Epito Kft Ungaria, în sensul că sectorul de drum vizat şi care a făcut obiectul contractului încheiat cu chemata în garanţie, a fost corect semnalizată temporar pe toată durata efectuării lucrărilor, astfel cum rezultă din documentaţia tehnică depusă de chemata în garanţie (f. 119-132) şi din declaraţia martorului Kiss Ladislau (f. 140), aşa încât nu se poate reţine că accidentul s-a produs datorită nesemnalizării sau semnalizării defectuoase a sectorului de drum public unde acesta a avut loc.
În concluzie, în lipsa altor mijloace de probă cu care să se coroboreze declaraţia persoanei păgubite, instanţa apreciază că nu se poate naşte un raport de răspundere civilă delictuală faţă de administratorul drumului, în aplicarea principiului că acela care face o afirmaţie în judecată este ţinut să o dovedească (actori incumbit brobatio), consacrat de art. 129 alin. (1) Cod procedură civilă, astfel că, în consecinţă va respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă ca fiind neîntemeiată.
În ce priveşte cererile de chemare în garanţie, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (1) Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanţie este cererea formulată într-un proces deja început, de una din părţi în contradictoriu cu o altă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenţiuni, cu o cerere în garanţie sau în despăgubire. Aşadar, cererea de chemare în garanţie este o cerere accesorie formulată în cadrul unui proces şi soluţia care se dă asupra acesteia depinde de soluţia ce se va pronunţa cu privire la cererea principală. Astfel, dacă cererea principală este respinsă, înseamnă că pârâtul nu a pierdut procesul, aşa încât cererea prin care acesta a chemat un terţ în garanţie se respinge ca fiind lipsită de obiect; în mod analogic, dacă cererea de chemare în garanţei se respinge, se respinge şi cererea de chemare în garanţie subsecventă formulată de primul chemat în garanţie. În consecinţă, ţinând seama de faptul că cererea principală a fost respinsă, aşa cum s-a reţinut anterior, instanţa va respinge cererile de chemare în garanţie ca fiind rămasă fără obiect.
Instanţa, deoarece nu au fost dovedite cheltuielile de judecată efectuate de chemata în garanţie S.C. Swietelsky Epito Kft Ungaria, va respinge cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată.