Civil – anulare act – anulare testament Acte ale autorităţilor publice


Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş la data de 25.03.2010 sub nr. 4344/320/2010 reclamanţii BB, BA şi PL- Z, născ. B au chemat în judecată pe pârâţii B A-A şi B B solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

– anularea testamentului dat de B S-A, decedată la 01.10.2009, cu ultimul domiciliu în Târgu Mureş, Aleea Cornişa nr. 18, ap. 29, autentificat sub nr. 1919 din 28.09.2009 de Biroul Notarului Public Nagy Gabriella întrucât la data întrocmirii testatoarea nu avea discernământ.

– cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acţiunii, reclamanţii susţin că la momentul întocmirii testamentului testatoarea era lipsită de discernământ, că au fost în legătură permanentă cu testatoarea şi că au cunoscut foarte bine starea mentală a acesteia din perioada anterioară decesului care a intervenit la mai puţin de 30 de ore după întocmirea testamentului.

De asemenea, se arată faptul că anterior întocmirii testamentului, testatoarea a fost internată în spital, a avut un comportament confuz în timpul spitalizării şi dată fiind boala de care suferea ( cancer), medicamentaţia prescrisă şi hipoxia prelungită a creierului a intervenit lipsa discernământului numitei B S-A.

In drept, au invocat art. 948 Cod civil, art. 55 şi urm. din Legea nr. 36/12.05.1995 republicată, art. 1171 Cod civil.

Pârâţii B A A şi B B au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare au arătat că au fost singurii nepoţi care au îngrijit-o pe defuncta B S. De asemenea, au mai arătat că reclamantul o vizita pe defunctă odată la 2-3 săptămâni, în timpul anului universitar când dormea la aceasta acasă, reclamantul fiind din Timişoara.

Susţin că reclamantul, cu ocazia ultimei vizite făcute la testatoare, s-a arătat mulţumit de îngrijirea acordată, afirmând chiar că nu va accepta nici o moştenire din partea defunctei.

În ceea ce-l priveşte pe reclamantul BA, au arătat că ultima vizită pe care acesta i-a făcut-o defunctei, a fost în urmă cu 10 ani.

De asemenea, au mai arătat că reclamanta PL-Z a vizitat-o pe defunctă în urmă cu aprox. 3 ani când a din Arad unde îşi are domiciliul, pentru a-şi rezolva unele probleme personale.

Au mai arătat reclamanţii că în ziua semnării testamentului de către defunctă s-au adresat Dr-ului Racz Attila, specialist în psihiatrie, care a consultat-o pe bolnavă şi a stabilit că este lucidă.

La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: copie ( f. 4), copie scrisoare ( f. 5), copie proces verbal din 24.03.2010 ( f. 6), copie certificat de deces ( f. 7), copie certificat de naştere ( f. 8-9).

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.11.2010, instanţa a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă.

La data de 09.11.2010 s-a depus la dosar de către reclamanţi o cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere care prin încheierea de şedinţă din data de 14.02.2011 a fost admisă, constatându-se că reclamanţii s-au conformat dispoziţiilor date de instanţă, în sensul că au depus la dosar actele medicale privind starea de sănătate a testatoarei, acte necesare pentru administrarea probei cu expertiza psihiatrică solicitată.

De asemenea, a fost administrată proba cu expertiza medico legală ( f. 58-59).

Deşi reclamanţii au solicitat administrarea probei testimoniale pentru a dovedi starea defunctei- testatoare pe perioada spitalizării, precum şi medicamentaţia administrată acesteia, atât în timpul spitalizării, cât şi ulterior externării, aceasta probă a fost respinsă de către instanţa întrucât aspectele ce se doreau a fi dovedite reieşeau din înscrisurile medicale întocmite în timpul spitalizării sau puteau fi dovedite cu înscrisuri care să provină de la medicii care au prescris medicamentaţia bolnavei, însă, deşi a fost acordat un termen pentru ca reclamanţii să depună la dosarul cauzei înscrisuri în aceste sens, acestea nu au fost prezentate.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin Testamentul autentificat sub nr. 1919/28.09.2009 ( semnat de testatoare la data de 29.09.2009) testatoarea B S cuprinse mai multe legate prin care testatoarea stabilea modul în care se va împărţi averea sa după data decesului său.

În perioada 10.09.2009 – 17.09.2009 testatoarea a fost internată în Clinica de pneumologie I Târgu Mureş, după cum reiese din Biletul de externare aflat la dosarul cauzei ( f 35 dosar).

În acest act medical sunt menţionate toate datele medicale ale testatoarei, investigaţiile la care a fost supusă, precum şi tratamentul medicamentos aplicat. La externare, pacienta a fost îndrumată spre dispensarizare, inclusiv la cabinetul medical de neurologie.

La data de 25.09.2009 testatoarea a fost consultată de medicul specialist psihiatru Racz Attila, după cum reiese din Adeverinţa aflată la fila 14 dosar.

Dat fiind comportamentul bolnavei-testatoare pe parcursul spitalizării, reclamanţii au invocat faptul că aceasta era lipsită de discernământ la momentul întocmirii Testamentului, astfel încât lipseşte consimţământul acesteia la încheierea Testamentului a cărui anulare se cere.

Pentru verificarea stării de fapt care vizează existenţa sau lipsa temporară a discernământului testatoarei la momentul întocmirii Testamentului autentificat, având în vedere actele medicale existente, instanţa a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice ( filele 58-59 dosar), concluziile comisiei medico-legale fiind în sensul că: în timpul spitalizării pacientei B S A i s-a stabilit diagnosticul ,,Demenţă senilă” fără ca acesta să fie susţinut prin consemnarea unor semne sau simptome specifice în documentul medical şi nici printr-un consult interclinic de specialitate psihiatrie. La consultul de specialitate realizat de medicul specialist psihiatru la o săptămână de la momentul externării din spital nu a fost confirmat diagnosticul de demenţă; mai mult decât atât, medicul psihiatru care a consultat-o a precizat faptul că pacienta nu prezintă sindrom demenţial şi nici tulburări de percepţie sau gândire.

Comisia medicală a avut în vedere şi medicamentaţia prescrisă pacientei la ieşirea din spital, medicamentaţie care, potrivit susţinerilor reclamanţilor, era de natură a diminua, chiar înlătura, discernământul bolnavei-testatoare. În urma analizării tratamentului prescris, concluziile comisiei au fost în sensul că unele dintre medicamente au avut un efect psihostimulant, trofic cerebral, au favorizat circulaţia cerebrală, astfel încât nu au fost de natură să conducă la o diminuare a discernământului, ci, dimpotrivă, au stimulat activitatea cerebrală a pacientei.

În concluzie, expertiza administrată în cauză a opinat în sensul că B S A a avut discernământul păstrat la data semnării Testamentului autentificat sub nr. 1919.

Susţinerile reclamanţilor în sensul că pacientei i s-a administrat şi o altă medicamentaţie, prescrisă de medicul de familie, care ar fi influenţat discernământul testatoarei nu a fost dovedită cu actele medicale specifice ( menţiuni în evidenţele medicului de familie, reţete eliberate de medicul de familie sau orice alt înscris din care să reiasă prescrierea acestei medicamentaţii) deşi reclamanţilor li s-a acordat un termen în acest sens.

Concluziile raportului de expertiză nu au fost contestate de reclamanţi prin formularea de obiecţiuni, iar cererea de efectuare a unei noi expertize în cauză a fost condiţionată de administrarea de către instanţă a probei cu declaraţiile de martori, probă respinsă de instanţă la termenul din 23.05.2011.

Având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada lipsei discernământului testatoarei B S A la momentul semnării Testamentului autentificat sub nr. 1919/28.09.2009 ( semnat de testatoare la data de 29.09.2009), instanţa urmează a respinge acţiunea introductivă ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că aceştia nu sunt părţi căzute în pretenţii în accepţiunea art 274 Cod proc civ, instanţa urmează a respinge şi acest capăt de cerere ca neîntemeiat.