Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la data de 10.9.2007, reclamanţii AE şi IA au chemat în judecată pe pârâţii CE, GI şi GG solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:
– să constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 298/18.11.2002 eliberat de Biroul Notarului Public Holbach Ştefan, în cauza care formează obiectul dosarului succesoral nr. 327-8/2002 având ca obiect dezbaterea succesiunii după defuncţii GI (Emeric) şi G Geza;
– să dispună radierea din CF nr. 940/N/Vălureni, nr. top. A116/1, F 116/2, CC116(137) a intabulărilor efectuate sub B. 2-5, în baza certificatului de moştenitor nr. 298/18.11.2002 şi readnotarea dreptului de proprietate asupra poz. B.1;
– să constate că după defunctul GI (Emeric), cu ultimul domiciliu în comuna Cristeşti, sat Vălureni, nr. 116, decedat la data de 16.3.1998 şi nu în anul 2002, cum se menţionează în certificatul de moştenitor, au calitatea de moştenitori legali: CE născută G, în calitatea de fiică, GI, în calitatea de fiu, decedat ulterior, G Geza în calitatea de fiu şi Imreh Elisabeta născută G în calitatea de fiică, decedată ulterior;
– să constate că masa succesorală a bunurilor rămasă după defunctul GI (Emeric) se compune din următoarele: bunuri imobile, constând în casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 1500 mp, situat în comuna Cristeşti, sat Vălureni, nr. 116, înscris în CF nr. 940/N/Vălureni, nr. top. A116/1, F116/2, CC116(137), terenurile cuprinse în Titlul de proprietate nr. 39780, titlu aflat în posesia pârâtei CE, bunurile mobile fiind împărţite de comun acord;
– să stabilească cotele de moştenire pe baza regulilor devoluţiunii legale şi testamentare a moştenirii, după cum urmează: CE, născută G, în calitate de fiică cu o cotă 7/16 parte, GI în calitate de fiu decedat ulterior având o cotă de 3/16 parte, G Geza în calitate de fiu cu cota de 3/16 parte, Imre Elisabeta născută G în calitate de fiică decedată ulterior, cota de 3/16 parte.
– să constate că după defunctul G Geza, cu ultimul domiciliu în comuna Cristeşti, sat Vălureni, decedat la data de 17.3.2002 au calitatea de moştenitori CE, născută G în calitate legatară şi G Gabriela în calitate de fiică.
– a se constata că masa succesorală rămasă după defunctul G Geza se compune din cota de 3/16 parte din bunurile care compun masa succesorală a defunctului GI (Emeric).
– obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii legali, în calitate de fiică, respectiv soţ supravieţuitor ai defunctei Imreh Elisabeta născută G, decedată la data de 4.3.2006, cu ultimul domiciliu în comuna Cristeşti, sat Vălureni. După decesul numitei Imreh Elisabeta reclamanţii au solicitat pârâţilor dezbaterea succesiunii după defunctul GI (Emeric), ocazie cu care pârâta CE le-a comunicat că succesiunea a fost dezbătută şi că reclamanţii nu au niciun drept asupra succesiunii. Reclamanţii au subliniat că prin primirea bunurilor mobile din masa succesorală rămasă după defunctul GI (Emeric) numita Imreh Elisabeta născută G în calitate de fiică a defunctului a acceptat în mod tacit succesiunea.
Legat de certificatul de moştenitor nr. 298/18.11.2002 eliberat de Biroul Notarului Public Holbach Ştefan în cauza care formează obiectul dosarului succesoral nr. 327-8/2002, având ca obiect dezbaterea succesiunii după defuncţii GI (Emeric) şi G Geza, reclamanţii au argumentat că acesta este lovit de nulitate absolută, întrucât cuprinde date nereale cu privire la data decesului defunctului GI (Emeric), moştenitorii acestuia şi cotele din masa succesorală atribuite doar unora din moştenitori şi masa succesorală rămasă după defunctul G Geza. Contrar celor consemnate în certificatul de moştenitor eliberat, GI (Emeric) cu ultimul domiciliu în comuna Cristeşti, sat Vălureni, nr. 116, jud. Mureş, a decedat la data de 16.3.1998 şi nu la data de 16.3.2002. În ceea ce priveşte moştenitorii defunctului GI (Emeric) reclamanţii au menţionat că acesta a avut patru copii, un copil rezultat din prima căsătorie cu numita Troznai Iuliana, respectiv numita G Elisabeta căsătorită Imreh (mama reclamantei AE născută Imreh şi soţia reclamantului IA) şi trei copii rezultaţi din a doua căsătorie cu numita G Eszter sen., respectiv pârâţii CE, GI şi G Geza.
Referitor la cotele care se cuvin moştenitorilor, reclamanţii au opinat că potrivit regulilor privind devoluţiunea legală şi testamentară a moştenirii acestea sunt cele menţionate în petitul cererii, fiind determinate după cum urmează: în cazul în care defunctul a lăsat 4 descendenţi rezerva descendenţilor este de 3/4 parte din masa succesorală, iar cotitatea disponibilă este de 1/4 parte din masa succesorală. Rezerva descendenţilor de 3/4 parte din masa succesorală se împarte la 4 descendenţi, prin urmare fiecăruia dintre descendenţi i se cuvine o cotă de 3/16 parte din masa succesorală. Reclamanţii au mai precizat că, întrucât în certificatul de moştenitor rezultă că defunctul GI ar fi lăsat un în favoarea pârâtei CE, aceasta este îndreptăţită a primi din masa succesorală şi partea care reprezintă cotitatea disponibilă, adică cota de 1/4 parte (4/16). Reclamanţii au arătat că masa succesorală a defunctului GI (Emeric) se compune doar din cota de 3/16 parte din casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 1500 mp, situat în comuna Cristeşti, sat Vălureni şi terenurile cuprinse în Titlul de proprietate nr. 39780.
În drept, reclamanţii şi-au sprijinit cererea pe dispoziţiile art. 650 şi urm., art. 659 şi urm. şi 685 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată în data de 3.12.2007 (f. 28), pârâţii au invocat pe cale de excepţie lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor faţă de defunctul G Geza şi defunctul G Emeric şi lipsa de obiect a petitului 3 din acţiune, eroarea materială strecurată cu privire la data decesului antecesorului pârâţilor fiind rectificată printr-o încheiere ulterioară, efectuându-se şi formalităţile de publicitate imobiliară necesare. Pe fondul cauzei pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâţii au arătat că nu cunosc existenţa relaţiei de rudenie a antecesorului reclamanţilor cu pârâţii, de altfel, în afara pârâţilor nicio altă persoană cu vocaţie succesorală după defuncţii GI (Emeric) şi G Geza nu s-a prezentat la dezbaterea succesorală după aceştia. Pârâţii au menţionat că din actele de stare civilă ar rezulta că Imreh Elisabeta a fost fiica tatălui lor, dar nu au convingerea că identitatea de nume nu este doar o coincidenţă, în condiţiile în care Imreh Elisabeta nu a crescut cu ei. Chiar în situaţia în care relaţia de rudenie este reală, defuncta Imreh Elisabeta avea la dispoziţie 8 ani până la moartea sa să facă acte de acceptare a succesiunii, însă din probele depuse de reclamanţi se pare că nu a făcut niciun demers în acest sens, operând termenul de prescripţie a opţiunii succesorale prevăzut de art. 701 Cod civil. Nu exista niciun motiv care să o fi împiedicat să accepte succesiunea în termenul legal, prin urmare nici reclamanţii nu ar putea fi repuşi în termenul legal.
Reclamanţii au formulat oral o precizare a cererii în şedinţa publică din 16.2.2009 (f. 98), arătând că nu mai înţeleg să invoce nulitatea certificatului de moştenitor nr. 298/18.11.2002 pentru eroarea materială legată de data decesului GI.
Instanţa a încuviinţat în cauză şi a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind audiaţi martorii Agyagasi Sandor (f. 89, 142), Osvath Rozalia (f. 111), Szasz Sara (f. 123), Puti Laszlo (f. 143), Cotoară Gheorghe (f. 153) şi interogatoriul reciproc al părţilor (f. 108-110).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că la termenul de judecată din 16.2.2009 (f. 98-99) a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârâţi. În ceea ce priveşte excepţia invocată, instanţa observă mai întâi că capătul principal de cerere din acţiunea reclamanţilor vizează constatarea calităţii de moştenitor după GI (Emeric) a antecesorului lor, Imreh Elisabeta şi odată cu această stabilire a vocaţiei succesorale concrete reclamanţii au solicitat să se dispună şi anularea sau radierea actelor emise cu ocazia sau în urma dezbaterii succesiunii după defunctul GI (Emeric). Aşadar, excepţia invocată vizează toate capetele cererii de chemare în judecată – pârâţii, pornind de la lipsa calităţii de moştenitor a defunctei Imreh Elisabeta contestă legitimarea reclamanţilor de a provoca rediscutarea devoluţiunii succesiunii după GI şi G Geza, anularea certificatului de moştenitor nr. 298/18.11.2002 şi a înscrierilor operate în CF nr. 940/N/Vălureni.
Stabilind situaţia de fapt relevantă soluţionării excepţiei, instanţa reţine că după defuncţii GI (Emeric), decedat la 16.3.1998, cu ultimul domiciliul în comuna Cristeşti, sat Vălureni (f. 6) şi G Geza, decedat la data de 17.3.2002 (f. 120), cu ultimul domiciliu în comuna Cristeşti, sat Vălureni a fost dezbătută moştenirea la Biroul Notarului Public Holbach Ştefan în dosarul succesoral nr. 327-8/2002. Procedura succesorală a fost finalizată prin eliberarea certificatului de moştenitor nr. 298/18.11.2002 (f. 5), rectificată prin încheierea din 26.11.2007 (f. 29), prin care s-a stabilit că moştenitorii defunctului GI (Emeric) sunt CE, în calitate de fiică şi legatară cu o cotă de 2/4 parte, GI, în calitate de fiu, revenindu-i o cotă de 1/4 parte şi G Geză, în calitate de fiu cu o cotă de 1/4 parte din masa succesorală. Prin acelaşi certificat de moştenitor s-a declarat deschisă şi succesiunea după G Geza, stabilindu-se că moştenitorii acestuia sunt CE, în calitate de legatară universală cu o cotă de 1/2 parte din moştenire şi GG, în calitate de fiică, obţinând cota de 1/2 parte din masa succesorală.
Din actele de stare civilă depuse la fila 7 din dosar reiese că Imreh Elisabeta se află în relaţie de rudenie colaterală cu pârâţii, fiind sora acestora. Din înscrisurile menţionate rezultă că Imreh Elisabeta s-a născut în data de 9.10.1936 din relaţia defunctului GI (Emeric) cu numita Troznai Iuliana. Imreh Elisabeta, născută G, a decedat în data de 4.3.2006, având ultimul domiciliu în comuna Cristeşti, sat Vălureni nr. 256. Instanţa reţine că starea civilă a unei persoane se dovedeşte cu actele de stare civilă corespunzătoare, însă faţă de poziţia procesuală iniţială a pârâţilor, trebuie constatat că în cauză toţi martorii audiaţi şi în final, cu ocazia interogatorului luat (pct. 2 din răspunsuri, f. 110), şi pârâta CE au arătat că Imreh Elisabeta, născută G, era fiica defunctului GI (Emeric).
Reclamanta AE este fiica reclamantului IA şi a defunctei Imreh Elisabeta.
Calitatea procesuală activă este traducerea procesuală a calităţii reclamantului de a fi titular al unui drept material, puterea în virtutea căreia reclamantul exercită acţiunea în justiţie. Aşadar, cel care acţionează în justiţie o face în considerarea unui drept subiectiv propriu, calitatea procesuală a acestuia derivând în mod necesar din calitatea de titular al respectivului drept. Întrucât reclamantul este acela care declanşează procedura judiciară, acestuia îi revine obligaţia de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât şi calitatea procesuală a pârâtului. Această obligaţie îşi are temeiul în dispoziţiile art. 112 Cod procedură civilă, care prevăd că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia reclamantului. Prin indicarea pretenţiei sale, precum şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează această pretenţie reclamantul justifică îndreptăţirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În cauza dedusă judecăţii, întrucât obiectul acţiunii îl reprezintă constatarea calităţii de moştenitor legal al defunctei Imreh Elisabeta de pe urma defunctului său tată, GI (Emeric), pentru analiza temeiniciei excepţiei invocate şi puterea reclamanţilor de a acţiona în justiţie, instanţa va analiza dacă dreptul subiectiv invocat de reclamanţi, respectiv calitatea de moştenitor legal exista în persoana defunctei Imreh Elisabeta.
Potrivit condiţiilor stabilite în art. 655 şi 655 pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să întrunească două condiţii: una pozitivă, aceea de a exista la data deschiderii succesiunii, adică de a avea capacitate succesorală şi una negativă, respectiv de a nu fi nedemnă. La aceste condiţii expres cerute de lege, doctrina a mai adăugat una, şi anume aceea a existenţei vocaţiei la moştenire. Dreptul succesoral român conferă vocaţie succesorală generală la moştenirea ab intestat rudelor defunctului, respectiv persoanelor care se află într-o legătură de descendenţă sau ascendenţă în linie dreaptă sau colaterală cu de cuius. Pârâţii, în susţinerea excepţiei calităţii procesuale active a reclamanţilor iniţial au invocat tocmai neîndeplinirea condiţiei vocaţiei succesorale generale, susţinând inexistenţa relaţiei de rudenie a antecesorului reclamanţilor cu defunctul GI (Emeric).
Astfel cum am reţinut însă mai sus, din probele administrate rezultă concluzia că Imreh Elisabeta a fost fiica defunctului GI (Emeric), legătură de rudenie privită ca atare şi de consăteni şi recunoscută şi de pârâta CE. Imreh Elisabeta fiind în viaţă la data decesului tatălui său şi în privinţa sa nefiind operantă vreuna din cauzele de nedemnitate, îndeplinea toate condiţiile stipulate de art. 655 şi 655 Cod civil pentru a putea moşteni după defunctul GI (Emeric). Însă, pentru a veni efectiv la moştenirea lui de cuius, cel cu vocaţie succesorală trebuie să accepte succesiunea înăuntrul termenului de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1 Cod civil. Expirarea termenului de prescripţie, fără ca succesibilul să fi făcut acte de acceptare expresă sau tacită a moştenirii are drept consecinţă pierderea dreptului de a accepta moştenirea, iar odată cu acesta şi a vocaţiei succesorale, fiind considerat străin de moştenire.
Analizând în continuare excepţia invocată sub aspectul neacceptării succesiunii de către antecesorul reclamanţilor, trebuie văzut dacă Imreh Elisabeta şi-a însuşit în interiorul termenului de prescripţie de 6 luni de la data deschiderii succesiunii calitatea de erede pe care o avea încă de la acest moment, consolidând, astfel, transmisiunea succesorală care a operat prin simplul fapt al morţii defunctului. Potrivit art. 689 Cod civil, însuşirea, consolidarea necondiţionată a calităţii de moştenitor se realizează prin acceptare expresă, prin acte de acceptare tacită a moştenirii sau prin acceptarea forţată a moştenirii. Potrivit art. 689 teza a II-a Cod civil, acceptarea este expresă atunci când succesibilul îşi însuşeşte calitatea de erede printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, voinţa de a accepta succesiunea trebuind, aşadar, să fie manifestată în formă scrisă. Potrivit aceluiaşi text legal, acceptarea tacită constă în săvârşirea de către succesibil a unui act sau fapt, pe care nu-l putea săvârşi decât în calitatea sa de erede şi din care rezultă neîndoielnic intenţia sa de acceptare a moştenirii. Acceptarea pură şi simplă forţată este impusă de lege, în condiţiile art. 703 şi 712 Cod civil, atunci când succesibilul a dat la o parte sau a ascuns bunuri ale moştenirii, cu intenţia frauduloasă de a le însuşi în exclusivitate şi de a păgubi pe comoştenitori.
Văzând că în cauză Imreh Elisabeta nu şi-a manifestat dreptul de opţiune succesorală prin acte de acceptare expresă şi că în cauză nu se poate reţine acceptarea forţată a moştenirii de către aceasta, instanţa va aprecia semnificaţia juridică a actului de acceptare tacită invocat de reclamanţi, constând în preluarea unor bunuri mobile din moştenirea defunctului. Faţă de prevederile art. 690 Cod civil care fac referire la actele de acceptare tacită şi ţinând cont caracterul indivizibil al actului de opţiune succesorală, respectiv de faptul că acceptarea anumitor bunuri din în mod necesar duce la reţinerea acceptării întregii moşteniri ce i se cuvine acceptantului, trebuie reţinut că preluarea unor bunuri are ca efect definitivarea calităţii de moştenitor.
Cercetând însă actul invocat de reclamanţi, instanţa apreciază că din probele administrate rezultă că acesta a intervenit după împlinirea termenului de prescripţie de 6 luni a dreptului de opţiune succesorală. Astfel, după cum am stabilit mai sus, GI (Emeric) a decedat la data de 16.3.1998. Potrivit răspunsului dat la pct. 2 din interogatoriul reclamantului IA (f. 108), la o săptămână sau două după decesului lui GI, reclamantul, împreună cu soţia sa, Imreh Elisabeta, a luat de la locuinţa defunctului câteva bunuri mobile, respectiv o canapea, un set de mobilă cu vitrină, şifonier, masă şi patru scaune. Toate aceste bunuri au fost „luate în urma înţelegerii noastre cu CE, care ne-a zis că vom mai primi şi alte bunuri”. În acelaşi sens a răspuns la interogatoriul (f. 109) formulat de pârâţi şi reclamanta AE , arătând că la maxim două luni de la decesul lui GI (Emeric), în urma înţelegerii cu CE, de la domiciliul defunctului au fost transportate cu căruţa mai multe piese de mobilier.
Susţinerea reclamanţilor nu se coroborează însă cu celelalte probe administrate în privinţa datei sau a titlului cu care a avut loc preluarea mobilierului în discuţie. Numai martora Osvath Rozalia (f. 111) a precizat că Imreh Elisabeta, la câteva luni după decesul lui GI, în iunie sau iulie 1998, a primit de la CE 6 piese de mobilier, bunuri care au fost transportate de Agyagasi Sandor. Martora însă nu a asistat la efectuarea transportului, luând cunoştinţă de toate aceste împrejurări de fapt în mod indirect, din spusele defunctei Imreh Elisabeta.
Pârâta CE, la pct. 4 din interogatoriu (f. 110), a recunoscut că reclamanţii au primit câteva bunuri ale defunctului GI (Emeric), precizând însă că nu cu titlu de moştenire, ci le-au fost vândute la o sumă modică, iar tranzacţia respectivă nu a avut loc după moartea lui GI (Emeric), ci după decesul fratelui G Geza.
Pentru a stabili data preluării bunurilor în discuţie, instanţa a audiat persoana care a efectuat transportul mobilierului de la ultimul domiciliu al defunctului la locuinţa lui Imreh Elisabeta. Agyagasi Sandor (f. 89), în prima declaraţie dată în faţa instanţei, a menţionat că a fost vecin cu defunctul GI (Emeric) şi a transportat cu căruţa de la CE la Imreh Elisabeta mobilierul care a aparţinut defunctului, însă nu ţine minte la cât timp după decesul acestuia a făcut serviciul în cauză. Martorul a mai relatat că, după decesul lui GI, casa a fost dată în chirie de către CE, iar transportul a avut loc înainte să se mute chiriaşii.
Întrucât prima declaraţie a martorului Agyagasi Sandor a fost administrată de un alt judecător şi pentru a lămuri câteva aspecte neclare din declaraţia acestuia, instanţa a dispus reaudierea martorului. Potrivit declaraţiei martorului Agyagasi Sandor de la fila 142, transportul a avut loc în luna iulie 2002, în momentul în care în casă s-a mutat un chiriaş, pe numele Ghiţă, iar până la mutarea acestui chiriaş martorul nu cunoaşte că ar fi locuit cineva în locuinţă. Martorul a mai arătat că transportul a fost efectuat până la locuinţa lui Imreh Elisabeta, nu ştie însă cu ce titlu.
Declaraţia martorului Agyagasi Sandor se coroborează cu cele arătate de martorul Cotoară Gheorghe (f. 153), care a precizat că în 2003 sau 2004 s-a mutat în locuinţa defunctului GI, înţelegându-se cu CE să cumpere casa, plătind un avans şi procedând la renovarea locuinţei. Din notificarea nr. 1037/25.11.2002, decizia civilă nr. 923/A din 9.11.2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi contractul sub semnătură privată de vânzare-cumpărare din 31.5.2002 (f. 154-159), rezultă data precisă de la care martorul a locuit în imobilul din satul Vălureni nr. 116, respectiv cu 31.5.2002. Legat de mobilierul aparţinând defunctului, acesta a precizat că elementele de mobilier care „numai mobilă nu se puteau numi” au fost transportate cu o căruţă în momentul mutării sale în casă. Martorul a mai arătat că a cunoscut-o pe Imreh Elisabeta, dar nu a discutat cu ea.
Instanţa nu poate primi obiecţiunile reclamanţilor cu privire la sinceritatea martorului Agyagasi Sandor, fundamentate pe nesiguranţa acestuia cu privire la animalele pe care defunctul le avea la data decesului („ştiu că bătrânul GI ţinea bovine, dar nu ştiu cu ce s-a întâmplat cu animalele pe care le-a avut defunctul”), deoarece aceste aspecte nu reprezintă împrejurări de fapt directe şi în strânsă legătură cu viaţa martorului, cum este de exemplu serviciul pe care l-a făcut prin efectuarea transportului. Desigur, fiind vecin, martorul a observat faptul că defunctul GI (Emeric) ţinea bovine, dar nefiind direct interesat, nu a urmărit soarta animalelor în perioada decesului defunctului. Necunoaşterea unor aspecte de fapt pe care martorul nici nu este chemat să le ştie în mod precis, fiind împrejurări de care a putut sau nu lua cunoştinţă, nu sunt de natură să pună la îndoială sinceritatea acestuia în răspunsurile date la întrebările legate de fapte în care a fost implicat personal.
În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor Szasz Sara (f. 123), martoră în cadrul dezbaterii succesorale şi Puti Laszlo (f. 143), vecinul defunctului GI, instanţa reţine că acestea nu pot contribui la aflarea datei la care a avut loc transportul de mobilier, deoarece martorii nu au cunoştinţă de actul de acceptare tacită a moştenirii discutat.
În concluzie, faţă de probele administrate instanţa reţine că preluarea de către Imreh Elisabeta a unor piese de mobilier rămase după defunctul GI (Emeric) a avut loc în anul 2002, în perioada mutării chiriaşului Cotoară Gheorghe în locuinţa din satul Vălureni nr. 116, deci cu mult timp după expirarea termenului de prescripţie de 6 luni. Cum reclamanţii nu au dovedit că antecesorul lor ar fi acceptat într-un alt mod succesiunea lăsată de GI (Emeric), faţă de prevederile art. 129 alin. 1 Cod procedură, instanţa reţine că în cauză nu s-a făcut dovada pozitivă a exercitării opţiunii succesorale de către Imreh Elisabeta în termenul legal, motiv pentru care constată că aceasta a devenit străin de moştenirea tatălui său.
Ţinând cont de aceste considerente, instanţa apreciază că excepţia invocată de pârâţi este întemeiată, deoarece în condiţiile lipsei dreptului material al antecesorului lor, nici reclamanţii nu au legitimarea de a deduce judecăţii probleme legate de transmisia lăsământului succesoral după defunctul GI (Emeric). Aşa cum am constatat mai sus, întrucât anularea certificatului de moştenitor şi radierea înscrierilor de carte funciară s-au solicitat ca o consecinţă a constatării calităţii de moştenitor a numitei Imreh Elisabeta, soluţia de respingere pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor vizează toate capetele cererii promovate de aceştia.
Legat de cheltuielile de judecată, instanţa observă că pârâţii au solicitat obligarea reclamanţilor, ca părţi căzute în pretenţii, la suportarea cheltuielilor efectuate, fără ca la dosar să depună în susţinerea acestei solicitări vreun mijloc de probă. Cum orice cerere trebuie probată potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, inclusiv pretenţiile privitoare la cheltuieli de judecată, instanţa va respinge ca neîntemeiată solicitarea analizată.
