În motivare se arată că prin ordinul atacat s-a dispus trecerea în proprietatea privată a pârâtului PM a unei suprafeţe de teren de 0,052 ha, teren situat în intravilanul Municipiului Tîrgu-Mureş. Reclamantul menţionează că terenul în cauză a aparţinut lui PG, PR şi PS fiind transmis mortis causa reclamantului. În consecinţă restituirea acestui teren unei persoane care nu este nici proprietar tabular al imobilului şi nici moştenitor al acestuia constituie o încălcare a pev. Art. 36 alin. 6 din Legea 18/1991. Mai mult, reclamantul arată că deşi a formulat o cerere de restituire în natură a imobilului la data de 12.02.2002, cerere cu privire la care s-a stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă că a fost formulată în termen legal, Primăria Municipiului Tîrgu-Mureş având obligaţia de a o soluţiona şi deşi a depus eforturi pentru clarificarea situaţiei juridice a imobilului, cererea sa nu a fost soluţionată. Prin urmare ordinul prefectului prin care imobilul în cauză a fost restituit unei alte persoane deşi nu se soluţionase încă propria sa notificare, încalcă prev. art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001.
În drept cererea a fost întemeiată pe prev. art. 41 şi 36 din Legea 18/1991 şi art. 21 alin 5 din Legea 10/2001.
Pârâtul PM a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii formulate ca nefondată întrucât prin Dispoziţia nr. 22416/09.07.2008 cererea reclamantului de reconstituire a terenului în cauză a fost respinsă pe motiv că nu şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită. De asemenea se arată că ordinul atacat este în concordanţă cu pev. Art.41 alin 1 şi 2 din Legea 18/1991 precum şi cu prev. art. 24 alin 2 din aceeaşi lege sens în care pârâtul a fost compensat cu o suprafaţă de teren în intravilan, echivalentă celei pentru care a solicitat iniţial reconstituirea dreptului de proprietate.
Pârâtul menţionează că în cauză sunt aplicabile prev. art. III alin. 1 litera c din legea 169/1997 în sensul că nu sunt lovite de nulitate actele de reconstituire prin care s-au atribuit terenuri conform art. 23 (actualmente art. 24) din legea 18/1991. Pârâtul mai menţionează că nu sunt aplicabile prev. Art. 21 alin 5 din legea 10/2001 întrucât nu s-a înstrăinat o suprafaţă de teren ci s-a emis un ordin de trecere în proprietate privată a unor terenuri proprietate de stat.
Pârâta Instituţia Prefectului Mureş a formulat de asemenea întâmpinare – intitulată precizări – prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii faţă de ordinul 20/2007 şi a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată deoarece ordinul a fost legal emis conform art. 1 alin 1 şi 2 din legea 18/1991.
În cursul cercetării judecătoreşti a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar:
Extras CF 955 Tîrgu-Mureş (f. 8), certificat de moştenitor nr. 436/1957 (f. 9), certificat de calitate de moştenitor nr. 7/2003 (f. 10), certificat de moştenitor nr. 1363/1984 (f. 11), certificat de moştenitor nr. 1506/1990(f. 12), certificat de moştenitor nr. 254/1997 (f. 13), extras din anexa la decretul 92/1950 (f. 14), copie sentinţa civilă nr. 722/2003 (f. 16,18 şi f. 133,135), adresa nr. 9606/1007 a Primăriei Tîrgu-Mureş (f. 19), cererea reclamantului înregistrată la Primăria Tîrgu-Mureş sub nr. 9369/06.07.2007 (f. 20), memoriu tehnic (f. 21-25), ordinul nr. 20/2007 (f. 38) documentaţia care a stat la baza emiterii ordinului 20, respectiv cererea pârâtului PM înregistrată la nr. 8950/09.08.2005 (f. 40), declaraţia pârâtului PM (f. 41), răspunsul la cererea formulată de PM (f. 42,43,44), copie fidelă CF 3113 (f. 45-48), copie contract de vânzare-cumpărare nr. 4432/19741 (f. 49), notificarea 2004/15.02.1989 (f. 50), extras CF 800/II (f. 51,52), plan situaţie (f. 53), extras CF 1492 (f. 54), certificat de urbanism (f. 55), HCJ 690/2006 (f. 92-95), adresa reclamantului înregistrată la Primăria Tîrgu-Mureş sub nr. 7622/2006 (f. 136), adresa nr. 61955/2006 a Primăriei Tîrgu-Mureş (f. 147,148), proces-verbal nr. 15 (f. 149-152), referatul 15/2006 (f. 155-157), copie contract de 3995/1991 (f. 158,159), dispoziţia nr. 22416/09.07.2008 (f. 168-169), extras CF 800/II (f. 170), extras CF 90212 (f. 171), contract de vânzare-cumpărare din 10 mai 1928 (f.172), extras CF 954 (f. 173), extras CF 955 (f. 174, 175), adresa emisă de Instituţia prefectului (f. 176) copie fidelă CF 90212 (f. 179-184)
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 16.01.2007, în baza propunerii Primăriei Tîrgu-Mureş nr. 61955/2006 şi a HCJ 690/2006, a fost emis ordinul Prefectului nr. 20 prin care în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea 340/2004 şi având în vedere prev. art. 41 alin. 1 şi 2 din legea 18/1991 s-a dispus trecerea în proprietatea privată a foştilor sau a moştenitorilor acestora, respectiv a numitului PM, a terenului proprietate de stat în suprafaţă totală de 0,0522 ha situat în intravilanul municipiului Tîrgu-Mureş str. Kogălniceanu nr. 16, dovedit cu CF 90212 Tg-Mureş, nr. top 1653 şi 1654.
Faţă de prevederile art. 137 alin. 1 C.pr.civ. instanţa va analiza cu prioritate excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocată de pârâta Instituţia Prefectului Mureş.
Conform art. 54 şi 53 din Legea 18/1991 persoana interesată poate face plângere împotriva ordinului prefectului la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În condiţiile în care potrivit adresei emise de Instituţia prefectului (f. 176) acest act nu a fost comunicat reclamantului motivat de caracterul individual al actului (deşi art. 53 din legea 18/1991 prevede că măsurile luate inclusiv prin ordin al prefectului se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire or reclamantul prin formularea unei cereri de reconstituire cu privire la acelaşi teren, este o persoană interesată ), instanţa reţine că în fapt termenul de 30 de zile prev. de lege nu a început să curgă. Faţă de aceste aspecte instanţa va respinge excepţia tardivităţii invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:
Prin ordinul Prefectului nr. 20/2007 s-a dispus trecerea în proprietatea privată a foştilor proprietari sau a moştenitorilor acestora, respectiv a numitului PM, a terenului proprietate de stat în suprafaţă totală de 0,0522 ha situat în intravilanul municipiului Tîrgu-Mureş str. Kogălniceanu nr. 16, dovedit cu CF 90212 Tg-Mureş, nr. top 1653 şi 1654.
Terenul în cauză, conform memoriului tehnic depus la dosar şi având în vedere cuprinsul CF 90212 a fost transcris din CF 800/II Tîrgu-Mureş (f. 170) unde era menţionat la nr. A +151 ca fiind trecut în proprietatea statului român în baza Decretului 92/1950, cu menţiunea că acest teren este transcris din CF 955. Conform extrasului CF 955 Tîrgu-Mureş (f. 8) terenul în cauză era înscris sub nr. top 1653 şi 1654 având ca proprietari pe numiţii Pal Gustav, PR şi PS.
Conform extrasului din Decretul 92/1950 imobilul situat în str. Cogălniceanu nr. 16; str. Trebely nr. 10 a fost preluat de la numitul PG.
La data de 12.02.2006 reclamantul a notificat Primăria Tîrgu-Mureş şi a solicitat restituirea în natură a imobilului intravilan situat în Tîrgu-Mureş, str. Kogălniceanu nr. 16 înscris în CF 955, nr. top 1653 şi 1654, notificare soluţionată prin dispoziţia nr. 222/17.02.2003 prin care cererea sa a fost respinsă ca tardiv formulată (conform sentinţei civile nr. 722/2003). Plângerea reclamantului împotriva acestei dispoziţii a fost soluţionată irevocabil (03.10.2005) în sensul anulării Dispoziţiei 222 reţinându-se că în fapt notificarea a fost depusă în termen legal. Urmare a acestei soluţii reclamantul prin cererea înregistrată la Primăria Tîrgu-Mureş sub nr. 7622/2006 (f. 136) a depus în completarea dosarului o serie de acte, reiterând cererea de restituire a imobilului înscris în CF nou 90212 Tg-Mureş sub nr. top 1653 şi 1654. La data de 9 iulie 2008 s-a emis Dispoziţia nr. 22416 a Primarului mun. Tîrgu-Mureş prin care s-a respins cererea reclamantului motivat de faptul că acesta nu a făcut dovada calităţii de moştenitor după PG şi Paal Ileana.
Din cele ce preced instanţa reţine că la data emiterii ordinului prefectului – 16.01.2007, cererea reclamantului, de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la imobilul situat în intravilanul municipiului Tîrgu-Mureş str. Kogălniceanu nr. 16, dovedit cu CF 90212 Tg-Mureş, nr. top 1653 şi 1654, cerere formulată de acesta în calitate de moştenitor al fostului proprietar, nu fusese încă soluţionată sens în care nu exista o certitudine cu privire la existenţa sau nu a unei persoane îndreptăţite la restituirea acelui imobil ca fiind vechiul amplasament al antecesorului menţionat în cartea funciară. În aceste condiţii, atribuirea acestui teren pârâtului PM este de natură să aducă atingere drepturilor reclamantului în sensul imposibilităţii admiterii cererii sale de reconstituire în natură a terenului, pe vechiul amplasament.
Trebuie menţionat faptul că ordinul atacat a fost emis în temeiul art. 41 ali. 1 şi 2 din Legea 18/1991 care la data emiterii actului prevedeau că aceste terenuri se vor restitui foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar (f. 57-65) rezultă cu evidenţă faptul că pârâtul PM nu se prevala de calitatea de moştenitor legal al fostului proprietar al imobilului în cauză ci de calitatea de moştenitor al soţilor Poruţiu, al căror teren înscris în CF 3113 Tg-Mureş a fost de asemenea preluat de stat. În cererea adresată de pârâtul PM Primăriei Tg.-Mureş (f. 54) acesta menţionează expres că terenul fiind ocupat de construcţii solicită atribuirea unui teren în echivalent. Aşadar în condiţiile în care se aflau în curs de soluţionare două cereri având ca obiect restituirea unei suprafeţe de teren, s-a dat prioritate nu persoanei care solicita terenul ca fiind vechiul amplasament ci unui terţ care solicita acest teren ca echivalent al terenului său, menţionându-se în mod eronat calitatea sa de moştenitor al fostului proprietar al imobilului. Această decizie apare cu atât mai puţin justificată cu cât cererea pârâtului PM, formulată în baza legii 1/2000 a fost soluţionată prin înscrierea acestuia la anexa 39 – despăgubiri (adresa nr. 8829/04.08.2005). La data de 09.08.2005 acesta revine cu o cerere prin care menţionează faptul că a fost trecut în anexa 39 cu drept de despăgubiri, cerere soluţionată favorabil în sensul că este menţionat în anexa 46, respectiv anexa 47 (f. 95 dosar), această decizie fiind validată prin HCJ 690/2006 în baza căreia s-a emis ordinul contestat. Trebuie menţionat faptul că potrivit art. 76 din regulamentul de funcţionare al comisiilor pe aceste anexe se vor înscrie foştii proprietari sau moştenitorii acestora cărora li se restituie dreptul de proprietate conform art. 33 şi 34 din legea 1/2001. În condiţiile art. 34 din legea 1/2000 doar dacă terenul solicitat de fostul proprietar nu este ocupat de construcţii este posibilă reconstituirea în natură, acesta nefiind cazul pârâtului PM.
Aşadar în pofida faptului că din înscrisurile depuse de către pârâtul PM rezultă că acesta solicită restituirea unui teren în echivalent, actele în baza cărora s-a emis ordinul prefectului precum şi ordinul a cărui anulare se solicită fac referire la PM ca fiind moştenitor legal al fostului proprietar al terenului care se restituie.
Conform art. 3 alin. 1 litera c din legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege. Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că nulitatea poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim.
Raportat la aceste prevederi instanţa reţine că la data emiterii ordinului prefectului nr. 20/2007 terenul restituit pârâtului PM fiind solicitat de o persoană care se prevala de calitatea de moştenitor al fostului proprietar se impunea soluţionarea cu prioritate a acestei cereri având în vedere totodată principiul general al reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente. Atât timp cât solicitarea reclamantului nu fusese soluţionată ordinul emis este lovit de nulitate absolută. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 (actualmente art. 24) din legea fondului funciar la care face referire pârâtul PM prin întâmpinare, instanţa reţine că acestea nu sunt incidente în cauză întrucât acestea se referă la situaţia persoanelor care au primit terenuri în intravilanul localităţilor pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, terenuri care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie şi care prin excepţie expres prevăzută de legiuitor rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari. Or nu este situaţia terenului care a fost atribuit pârâtului PM conform prevederilor art. 41 şi nu ale art. 23 din legea 18/1991.
În ceea ce priveşte susţinerile pârâtului PM legate de faptul că cererea reclamantului de reconstituire a imobilului în litigiu a fost respinsă pe motiv că acesta nu şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită, trebuie menţionat în primul rând faptul că Decizia 22 416/2008 nu tranşează cu autoritate de lucru judecat aspectul legat de restituirea în natură a bunului fiind cenzurabilă în justiţie, sens în care de altfel reclamantul a şi formulat o cerere aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti. Mai mult, ceea ce interesează în prezenta cauză, dat fiind obiectul acesteia este pe de o parte calitatea reclamantului de persoană interesată – calitate dovedită cu prisosinţă având în vedere cererile repetate ale acestuia de restituire în natură a bunului – şi condiţiile în care a fost emis ordinul atacat, respectiv dacă au fost respectate prevederile legale în vigoare la data emiterii acestuia. Or din analiza anterioară instanţa a reţinut că în condiţiile în care reclamantul formulase o cerere de restituire în natură a bunului, cerere nesoluţionată la momentul emiterii ordinului, o decizie prin care acelaşi teren este atribuit unui terţ ca despăgubire prin echivalent este lovită de nulitate conform art. 3 din Legea 169/1997.
Aspectul legat de calitatea reclamantului de moştenitor al fostului proprietar nu a fost avut în vedere la data emiterii ordinului fiind invocat într-o decizie ulterioară a Primarului mun. Tg-Mureş. Mai mult în condiţiile în care această decizie a fost atacată în instanţă la acest moment calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită face obiectul unei alte cauze de competenţa tribunalului sens în care se impune soluţionarea cu prioritate şi prin raportare strict la prev. art. 3 din legea 169/1997 a acţiunii în constatarea nulităţii absolute a ordinului prefectului.
Faţă de cele ce preced instanţa reţine că ordinul 20 din data de 16.01.2007 a fost dat cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii în sensul că nu s-a avut în vedere existenţa unei notificări a reclamantului care se prevala de calitatea de moştenitor al fostului proprietar al terenului în cauză, sens în care se impune anularea acestuia.
În ceea ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa o va respinge ca neîntemeiată reţinând faptul că nu s-a făcut dovada suportării acestor cheltuieli de către reclamant.
