Prin cererea înregistrata la aceasta instanta, reclamantele Societatea Agricolă Muntenia, reprezentată prin preşedinte BE şi persoanele fizice BE şi CS au solicitat obligarea pârâţilor RP şi SC… SRL în solidar plata sumei de 25.000 lei, a câte 12.500 lei pentru fiecare dintre reclamantele BE şi CŞ, reprezentând despăgubiri morale ca urmare a prejudiciului suferit în urma publicării, în ziarul „ S…” a articolului „ Şefele de la Muntenia au pus de un mare tun imobiliar” , obligarea pârâţilor la publicarea în ziarul „S… „ în acelaşi format şi aceeaşi pagină , a sursei folosite în obţinerea informaţiilor publicate în ziar, a dezvăluirilor referitoare la tunul imobiliar săvârşit de reclamante, sumele obţinute prin afacerea imobiliară ilegală, precizarea locului şi a terenului obţinut de reclamante în mod ilegal, obligarea pârâţilor de a prezenta scuze publice faţă de Societatea Muntenia şi de reclamantele BE şi CŞ, în acelaşi ziar „ s…”, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare reclamantele au arătat că, în ziarul local independent „ S… 2, pe prima pagină a apărut cu litere majuscule titlul unui articol, respectiv „ Şefele de la Muntenia au pus de un mare tun imobiliar”, titlul fiind fără semne de ortografie, pe fundalul unui teren agricol lăsat în paragină. La pagina 7, din acelaşi ziar, autorul RP inserează următoarele fapte: „ femeile de la Muntenia se dau în stambă şi vor să tragă partea leului printr-o afacere imobiliară de proporţii”, Conducerea societăţii în speţă reclamantele „ şi-au tras partea leului prin lăsarea în paragină a suprafeţei de teren de sute de hectare”, În articol sunt acuzate reclamantele că şi-au luat fiecare câte o „halcă de teren” şi „ au lichidat la preţ de nimic şi comisioane grase toate activele societăţii, transformate acum în depozite cu mare vad „ în articolul respectiv au fost acuzate cele două persoane fizice care ocupă funcţii de conducere, în speţă BE – preşedinte, şi CŞ – contabilă, fără a avea studii de specialitate. Autorul articolului face referire la un afacerist care profitând de naivitatea celor două persoane , le manipulează în scopul obţinerii de venituri băneşti. Consideră că prin articolul publicat, autorul acestuia RP, prin faptele neadevărate publicate, a adus atingere prestigiului Societăţii Muntenia, care de la data înfiinţării şi până în prezent , desfăşoară activităţi agricole în sprijinul proprietarilor de terenuri agricole de pe lângă municipiul Buzău. Societatea a înţeles să îi sprijine pe oameni în amenajarea, întreţinerea, cultivarea recoltarea suprafeţelor de teren deţinute şi atribuirea recoltelor proporţional pentru fiecare proprietar de teren . de la înfiinţarea societăţi şi până în prezent nu a fost reclamată niciunui organ administrativ sau judiciar pentru existenţa unor eventuale abateri de la obiectul de la obiectul de activitate şi în special pentru cele sesizate de autorul articolului. De asemenea autorul articolului prin folosirea următoarelor expresii „ femeile de la Muntenia vor să-şi tragă partea leului dintr-o afacere imobiliară de proporţie” este vorba de două „ aşa zise specialiste în agricultură” , „ lăsarea suprafeţei de teren avută în administrare în paragină”, „halcă de teren”, „tragerea de comisioane grase”, , accederea celor două reclamante la funcţii de conducere fără a avea studii de specialitate, punerea afacerii pe tapet de către un mare afacerist şi manipularea acestora din urmă pentru câţiva bănuţi, afirmaţia că „ cele două matroane” au exploatat terenul numai în interesul lor aduc atingere onoarei, reputaţiei personalităţii reclamantelor, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane. Ca urmare a apariţiei articolului , la nivelul societăţii au existat perturbări ale activităţii, prin prezenţa mai multor de terenuri care au cerut să li se restituie terenurile. Consiliul de administraţie a cerut reclamantelor să dea explicaţii cu privire la acest articol şi să arate dacă faptele indicate le vizează sau nu. De asemenea s-au sesizat organele de poliţie din oficiu faţă de faptele indicate în articol , fiind chemată la sediul IPF numita BE care a dat explicaţii şi declaraţii. Articolul publicat în ziarul … a avut un impact negativ în rândul opiniei publice, unităţilor administrativ teritoriale, al angajaţilor societăţii cât şi al cunoştinţelor apropiate a reclamantelor care prin diferite moduri au cerut explicaţii. Solicită conducerii ziarului strada cât şi autorului articolului să facă dovada tunului imobiliar dat de cele două reclamante, că nu au pregătire de specialitate în agricultură, că sute de hectare de teren au rămas în paragină, unde se află acestea şi dacă aparţin societăţii, să explice dacă terenul din fundalul articolului aparţine societăţii, indicarea suprafeţei de teren luate de cele două reclamante, să indice dacă aceste terenuri au fost luate din terenurile Societăţii Muntenia, dacă cele două reclamante au falimentat Societatea Muntenia, să explice mecanismul, cine este afaceristul din spatele celor două matroane, care le manipulează pentru ceva bănuţi.
În drept a invocat dispoziţiile art. 998-999, 1000 alin.3 Codului civil, art. 274 Cod procedură civilă, art. 15 lit. o din Legea 146/1997.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1500 lei taxă judiciară de timbru şi 2 lei timbru judiciar.
Pârâţii nu au depus întâmpinare, şi nici nu s-au prezentat în instanţă pentru a-şi face vreo apărare.
În cauză instanţa a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele înscrisuri: încheierea de acordare a personalităţii juridice a Judecătoriei Buzău , act adiţional la contratul şi statutul societăţii agricole Muntenia încheierea a Judecătoriei Buzău, act adiţional , act adiţional la contractul de asociere în participaţiune, invitaţie la topul naţional al firmelor private „ Top 2005 „, act adiţional la contractul, contract de asociere în participaţiune, proces verbal,proces verbal, adresa a Judecătoriei Buzău, proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiaţi martorii PFC şi GG, propuşi de reclamante, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.
A fost ataşat la dosarul cauzei dosarul al Judecătoriei Buzău, în care se află originalul ziarului … în care s-a publicat articolul. ,
Analizând actele si lucrările dosarului instanta reţine următoarele:
La data de ….,a fost publicat în ziarul „ ….” un articol intitulat „ Şefele de la Muntenia au pus de un mare tun imobiliar”, titlul apărând pe prima pagină a ziarului, pe fundalul unui teren agricol lăsat în paragină. La pagina …, din acelaşi ziar, se află articolul având ca pe RP, în care se menţionează printre altele: „ Femeile de la Muntenia se dau în stambă şi vor să tragă partea leului printr-o afacere imobiliară de proporţii. Este vorba de cele două „aşa zise specialiste ”, în agricultură care şi-au consolidat serios poziţia la cârma celui mai mare colhoz rămas de pe vremea împuşcatului. Societatea pe care o conduc se numeşte Muntenia SA şi are în administrare sute de hectare de teren amplasate strategic… Suprafaţa de teren a fost lăsată în paragină iar cei care s-au perindat pe la conducere şi-au tras partea leului. Mai bine zis şi-au luat fiecare câte o halcă de teren şi s-au tras la fund după ce în prealabil au lichidat la preţuri de nimic şi comisioane grase toate activele societăţii transformate acum în depozite cu mare vad… cele două şefe, foste respectiv tehnician au ajuns director. Una economist, şi alta chiar dacă are studii medii a fost aleasă de nu se ştie de către cine preşedintă… Afacerea imobiliară a fost pusă pe tapet de către un mare afacerist care profitând de naivitatea celor două doamne şi de ce nu de lăcomia acestora le manipulează din umbră pe ceva bănuţi…”
Reclamantele se consideră lezate de către afirmaţiile făcute în acest articol şi solicită despăgubiri morale.
Pentru a se verifica temeinicia acestei cereri instanţa trebuie să aprecieze în ce măsură afirmaţiile făcute în acest articol încalcă reputaţia reclamantelor şi în ce măsură sancţionarea pârâţilor pentru publicarea acestui articol aduce atingere dreptului pârâţilor la libertatea de exprimare, garantat de art. 10 din CEDO, dacă sancţionarea pârâţilor este necesară într-o societate democratică, dacă corespundea unei nevoi sociale imperioase, dacă era proporţională cu scopul legitim urmărit.
Instanţa constată că articolul incriminat trata un subiect de interes public: administrarea de către o asociaţie agricolă a terenurilor aduse de proprietari în asociaţie. Totodată instanţa reţine că în astfel de cauze Curtea europeană a drepturilor omunlui a arătat că trebuie să ţină seama de un element deosebit de important: rolul esenţial jucat de presă într-o societate democratică. Dacă presa nu trebuie să depăşească anumite limite, îndeosebi în ceea ce priveşte reputaţia şi drepturile celorlalţi, precum şi necesitatea de a împiedica divulgarea unor informaţii confidenţiale, sarcina sa este totuşi comunicarea, cu respectarea datoriilor şi responsabilităţilor proprii, a informaţiilor şi ideilor referitoare la orice problemă de interes general. CEDO a arătat că libertatea în domeniul presei scrise include, de asemenea, şi recurgerea la o anume doză de exagerare, chiar de provocare. În cauze asemănătoare celei de faţă marja de apreciere a autorităţilor naţionale în a limita dreptul la libertate de exprimare se circumscrie interesului unei societăţi democratice de a permite presei să îşi joace rolul indispensabil de “câine de pază” şi să îşi exercite aptitudinea de a da informaţii cu privire la problemele de interes general (Hotărârea în cauza Tromso şi Stensaas împotriva Norvegiei,). Într-adevăr, este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăţi critice de valoare decât sub condiţia demonstrării veridicităţii (Hotărârea Lingens împotriva Austriei din 8 iulie 1986).
În acest caz instanţa constată că articolul nu se referă la o anumită faptă concretă, ci cuprinde afirmaţii cu caracter general precum “ afacere imobiliară de mari proporţii” , “ cei care s-au perindat la conducerea societăţii şi-au tras partea leului…şi-au luat fiecare câte o halcă de teren şi s-au tras la fund după ce în prealabil au lichidat la preţuri de nimic şi comisioane grase toate activele societăţii transformate acum în depozite cu mare vad”, precum şi valori de opinii cu privire la cele două persoane din conducerea societăţii, respectiv preşedintele societăţii şi contabila, constând în expresii de genul “femeile de la Muntenia” , „ cele două şefe, foste contabil respectiv tehnician au ajuns director. Una economist, şi alta chiar dacă are studii medii a fost aleasă de nu se ştie de către cine preşedintă… un mare afacerist care profitând de naivitatea celor două doamne şi de ce nu de lăcomia acestora le manipulează din umbră pe ceva bănuţi…” . Acest articol nu se referă la aspecte ale vieţii particulare ale celor două persoane din conducerea societăţii, respectiv preşedintele societăţii şi contabila, nici nu le menţionează numele, ci la activitatea lor în calitate de preşedintele al societăţii agricole şi contabila. Articolul respectiv nu a fost scris cu intenţia de a aduce atingere reputaţiei reclamantelor , ci în scopul de a aduce la cunoştinţa publicului a unor probleme de interes general, respectiv modalitatea în care sunt administrate terenurile proprietarilor aduse în societatea agricolă. Ca urmare a acestui articol instanţa apreciază că nu a fost afectată activitatea reclamantelor ele continuând să funcţioneze la aceeaşi societate agricolă, iar reputaţia acestora nu a fost ştirbită din moment ce nu au fost publicate în ziar numele acestor persoane, iar colegii din societate, care cunosc activitatea reclamantelor din societate, despre care martorii audiaţi în cauză au arătat că acestea au o activitate bună şi pe perioada cât acestea s-au aflat şi se află la conducerea societăţii nu au avut loc ilegalităţi, nu îşi pot schimba părerea faţă de acestea doar ca urmării a publicării acestui articol din ziar.
În consecinţă instanţa apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 cod civil, fapta pârâtului de a publica acel articol în ziar nu este ilicită ci reprezintă dreptul presei de a furniza informaţii cu privire la problemele de interes general, drept garantat de art. 10 din CEDO. Aşadar instanţa urmează să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată în ceea ce priveşte toate capetele de cerere, apreciind totodată că obligarea pârâţilor la deconspirarea surselor de informaţie, precum şi obligarea pârâţilor de a mai publica alt articol în care să explice despre ce afaceri imobiliare este vorba în articolul sus menţionat aduce atingere dreptului ziaristului de a-şi exercita profesia.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, reclamantele fiind în culpă procesuală urmează să suporte propriile cheltuieli de judecată.
