Prin contestaţia la formulată de contestatorii Municipiul Târgu Mureş şi Consiliul local al municipiului Târgu Mureş şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Mureş în data de 26.4.2010 s-a solicitat în contradictoriu cu intimaţii SC Huropark SRL, în calitate de creditor urmăritor şi Administraţia Finanţelor Publice Târgu Mureş – Trezoreria municipiului Târgu Mureş, în calitate de terţ poprit:
1. anularea popririi înfiinţate de BEJ Szekely Szabolcs prin dispoziţia emisă la data de 20.4.2010 în dosarul execuţional nr. 224/E/2009 asupra sumelor de bani deţinute de aceştia la terţul poprit;
2. anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat de BEJ Szekely Szabolcs la data de 20.4.2010, în dosarul execuţional nr. 224/E/2009;
3. suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.
În motivare contestatorii au arătat că la data de 22.04.2010 BEJ Szekely Szabolcs a comunicat că a înfiinţat poprire asupra disponibilităţilor băneşti deţinute în conturile deschise la terţul poprit până la concurenţa sumei de 1.315.873,56 lei.
Contestatorii au arătat că actele de executare sunt nelegale şi se impune anularea lor, deoarece din modul de redactare a dispoziţiei de poprire şi din înscrisurile anexate rezultă că societatea creditoare urmăreşte executarea silită a obligaţiei de a da o sumă de bani, sumă stabilită prin decizia nr. 189/6.10.2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi nu prin Sentinţa civilă nr. 178/03.02.2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi sau prin Sentinţa civilă nr. 490/20.01.2010 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş. Numai că această hotărâre judecătorească nu a fost învestită cu formulă executorie, nu a făcut obiectul unei cereri de executare şi instanţa nu a încuviinţat executarea sa, iar judecătoresc nu a parcurs cu privire la această hotărâre procedura specială instituită prin dispoziţiile O.G. nr. 22/2002. Contestatorii au mai învederat că actul de executare atacat a fost emis cu toate că executarea silită declanşată în dosarul execuţional nr. 224/E/209 al BEJ Szekely Szabolcs a fost suspendată până la soluţionarea contestaţiei de executare în mod irevocabil, termen de suspendare neîmplinit în condiţiile în care recursul ce face obiectul dosarului nr. 7820/320/2009 este în curs de judecată pe rolul Tribunalului Mureş. Legat de procesul verbal al cheltuielilor de executare, contestatorii au invocat faptul că, deşi li s-a comunicat acest act, fără copii de pe dovezile care justifică calcularea sumelor de bani menţionate în act şi care să ateste avansarea efectivă de către intimată a sumelor pretinse.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 6.7.2010 (f. 28) intimata Administraţia Finanţelor Publice Târgu Mureş – Trezoreria Municipiului Târgu Mureş a solicitat în raport cu motivele invocate de contestatori constatarea lipsei calităţii sale procesuale pasive, deoarece prin dispoziţia de poprire în temeiul art. 453 din Cod procedură civilă s-a dispus poprirea contului de disponibil deschis de contestatori la Trezoreria Târgu Mureş, iar potrivit art. 454 alin.2 Cod procedură civilă prin adresa de poprire s-a pus în vedere terţului poprit interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile incorporale pe care le datorează, declarându-de poprite în măsura necesară realizării obligaţiei de executare silite. Intimata a subliniat că în măsura în care va fi sesizată cu dispoziţie de poprire va proceda la ducerea la îndeplinire a acesteia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 7.9.2010 (f. 70-73) intimata SC HUROPARK SRL a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată. Intimata a arătat că în vara anului 2000, împreună cu SC TRACIA EXIM SRL Târgu Mureş şi Primăria Municipiului Târgu Mureş, în baza HCL nr. 220/25.11.1999 a fost încheiat un contract de colaborare cu aplicabilitate începând cu data de 1.8.2000, pe o perioadă de 8 ani, prin care s-a stabilit să implementeze şi să administreze sistemul Telpark de reglementare şi taxare a staţionării de autoturisme în zona centrală a municipiului Târgu Mureş, sistem ce funcţionează şi în prezent. Intimata a mai arătat că prin procesul verbal nr. 284/27.12.2001, primarul Municipiului Târgu Mureş dispune unilateral şi abuziv reducerea cotei de participare la beneficii a celorlalte părţi şi suspendarea oricăror plăţi către intimată, astfel încât, intimata în anul 2003 a formulat o acţiune în răspundere contractuală în contradictoriu cu ceilalţi asociaţi, pronunţându-se sentinţa civilă nr. 178/3.2.3009 a Tribunalului Mehedinţi prin care s-a dispus obligarea la plata sumei de 1.029.146,14 lei cu titlu de cotă parte în perioada 01.01.2002-31.07.2008, suma de 399.097,93 lei dobânda legală şi 40.369 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Intimata a subliniat că acesta este singurul titlu executoriu investit cu formulă şi poate fi pusă în executare atâta vreme cât nu este casată sau modificată în mod irevocabil.
Intimata subliniat că nu a fost efectuată nicio poprire asupra conturilor celor două contestatoare, fiind întemeiată excepţia invocată de intimata Administraţia Finanţelor Publice Târgu Mureş – Trezoreria Municipiului Târgu Mureş. Intimata a argumentat că la data efectuării actelor de executare contestate executarea silită nu era suspendată de nicio instanţă, sens în care nu pot reţine consideraţiile contestatorilor privind suspendarea pronunţată în dosarul în care s-a dat sentinţa civilă nr. 490/20.1.2010, întrucât suspendarea dispusă anterior prin încheiere în acel dosar nu mai opera odată cu soluţionarea cauzei. Intimata a învederat că nu poate fi anulat un proces verbal prin care s-au stabilit cheltuieli de executare, deoarece numai actele de executare şi executarea poate fi contestată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 3711, 3732, 388, 399-404. 411, 7208 şi 7209 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar în data de 8.10.2010, de către contestatori s-a reiterat argumentele formulate prin cererea introductivă şi susţinute prin concluziile orale, arătându-se că la data emiterii actului de executare contestat, executarea silită în dosarul execuţional nr. 224/E/2009 al BEJ Szekely Szabolcs, a fost suspendată conform Sentinţei nr. 490/20.01.2010, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş, în dosarul nr. 7820/320/2010 şi executarea silită contestată vizează obligaţie ce a fost stabilită prin Decizia nr. 189/06.10.209 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, hotărâre care nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a putea constitui titlu executoriu. Contestatorii au solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 15.743,04 lei reprezentând onorariul avocaţial conform contractului de asistenţă juridică nr. 108/26.04.2010, facturii nr. 937/07.07.2010 şi a extrasului de cont din data de 23.09.2010, anexând concluziilor scrise copiile dovezilor corespunzătoare.
Instanţa a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Prin încheierea de şedinţă din 5.8.2010 (f. 53-54) instanţa a dispus suspendarea executării silite pornite în dosarul execuţional nr. 224/E/2009 al BEJ Szekely Szabolcs până la soluţionarea contestaţiei de executare de faţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că prin sentinţa nr. 178/3.2.2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – secţia comercială şi de administrativ s-a dispus obligarea în solidar a pârâţilor S.C. Tracia Trade Exim S.R.L., Municipiul Târgu Mureş şi Consiliul local Târgu Mureş să plătească în favoarea reclamantei S.C. Huropark S.R.L. suma de 1.029.146,14 lei, cu titlu de cotă parte ce îi revine din beneficiile asocierii în participaţiune cu pârâţii pentru perioada 1.1.2002-31.7.2008, suma de 399.097,93 lei, reprezentând dobândă legală şi 40.369 lei cheltuieli de judecată.
Creditoarea a solicitat în faţa instanţei de executare încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor în baza titlului executoriu arătat, cererea fiind admisă prin încheierea pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în data de 13.7.2009, începându-se urmărirea silită în dosarul execuţional nr. 224/E/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc Szekely Szabolcs.
Împotriva actelor de executare iniţiate în dosarul menţionat, contestatorii Municipiul Târgu Mureş şi Consiliul local al municipiului Târgu Mureş au formulat contestaţie la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş sub nr. 7820/320/2009. Cauza a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 490 din 20.1.2010, instanţa, prin hotărârea finală, dispunând suspendarea executării silite pornite în dosarul execuţional nr. 224/E/2009 al BEJ Szekely Szabolcs, iar pe fondul cauzei, admiţând în parte cererea, a dispus îndreptarea somaţiei emise la 24.7.2009 în sensul că suma totală ce face obiectul executării este de 1.337.377,99 lei. Din considerentele sentinţei, se reţine că instanţa s-a oprit la soluţia îndreptării somaţiei de executare, ţinând cont de faptul că după pornirea urmăririi titlul executoriu a fost modificat prin decizia nr. 189/6.10.2009 a Curţii de Apel Craiova, sumele la care contestatorii au fost obligaţi fiind schimbate şi stabilite la cuantumul de 1.337.377,99 lei.
Prin dispoziţia de poprire emisă în data de 20.4.2010 s-a dispus de către executorul judecătoresc Szekely Szabolcs poprirea, până la concurenţa sumei 1.337.377,99 lei, a sumelor aflate la dispoziţia Trezoreriei Târgu Mureş datorate debitorilor urmăriţi. La aceeaşi dată, prin procesul verbal emis, executorul judecătoresc a stabilit în sarcina debitorilor urmăriţi cheltuieli de judecată în cuantum de 23,5 lei.
Faţă de starea de fapt reţinută, având în vedere că prin dispoziţia de poprire atacată s-a pus în vedere intimatei de rând 2 să nu plătească debitorilor sumele de bani pe care le-ar datora faţă de aceştia, instanţa reţine că aceasta a dobândit calitatea de terţ poprit, având astfel legitimare procesuală pasivă într-o cauză în care se contestă legalitatea şi temeinicia măsurii popririi, chiar dacă motivele contestaţiei nu vizează în mod direct existenţa şi conţinutul raporturilor terţului poprit cu debitorii. Pentru acest considerent instanţa apreciază că soluţionarea contestaţiei îndreptate împotriva actului de poprire trebuie soluţionată cu participarea tuturor părţilor raportului tripartit vizat de actul de executare atacat, urmând să respingă astfel excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei de rând 2, invocată de aceasta.
Examinând în drept şi pe fond contestaţia formulată, instanţa reţine că, contestatorii au invocat două motive de nelegalitate care, în opinia lor, viciază actele de executare atacate: primul vizează faptul că s-au emis forme de executare pentru recuperarea unei sume de bani în baza deciziei nr. 189/6.10.2009 a Curţii de Apel Craiova, hotărâre judecătorească care nu a constituit titlul executoriu care a stat la baza încuviinţării urmăririi declanşate în dosarul execuţional nr. 224/E/2009 şi care nu este un titlu apt de executare din cauza neaplicării formulei executorii, neîncuviinţării executării de către instanţa de executare şi nerespectarea procedurii speciale prevăzute de O.G. nr. 22/2002, iar prin al doilea s-a adus în discuţie nelegalitatea actelor de executare, în condiţiile în care s-a dispus suspendarea executării silite prin sentinţa civilă nr. 490/20.1.2010 a Judecătoriei Târgu Mureş.
Instanţa nu poate primi primul motiv de nelegalitate invocat de contestatori, din moment ce, aşa cum precizează şi intimata prin întâmpinare şi după cum reiese în mod neechivoc şi din conţinutul actelor de executare atacate, în urma soluţionării contestaţiei la executare ce a format obiectul dosarului nr. 7820/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mureş, executarea a fost continuată împotriva contestatorilor în dosarul execuţional nr. 224/E/2009 al BEJ Szekely Szabolcs. Urmărirea pornită în dosarul execuţional arătat, încuviinţată de instanţa de executare, are ca temei titlul executoriu constând în sentinţa nr. 178/3.2.2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – secţia comercială şi de contencios administrativ investită cu formulă executorie. Executarea silită, în urma soluţionării contestaţiei la executare formulată de contestatori, şi-a urmat cursul în limitele stabilite prin sentinţa civilă nr. 490 din 20.1.2010 a Judecătoriei Târgu Mureş, adică prin îndreptarea somaţiei prin care s-a stabilit cuantumul sumelor urmărite. În concluzie, apărările la care contestatorii au făcut referire pentru a dovedi inaptitudinea deciziei nr. 189/6.10.2009 a Curţii de apel Craiova de a constitui temei al executării silite nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care executarea îndreptată împotriva lor are ca fundament titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 178/3.2.2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, pusă în executare şi continuată în condiţiile stabilite prin dispoziţiile executorii ale sentinţei civile nr. 490 din 20.1.2010 al Judecătoriei Târgu Mureş.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv evocat de contestatori, instanţa reaminteşte mai întâi că suspendarea executării silite dispuse în temeiul art. 403 alin. 1-3 Cod procedură civilă reprezintă un mijloc procesual pus la dispoziţia debitorului prin care acesta poate solicita oprirea cursului executării începute împotriva sa până la soluţionarea contestaţiei la executare pe care a formulat-o împotriva actelor de executare silită. Astfel cum reiese din procedura soluţionării cererii de suspendare (instanţa se pronunţă prin încheiere care poate fi atacată cu recurs separat) aceasta nu constituie un obiect al contestaţiei la executare, ci o problemă incidentală care este gândită a fi soluţionată înaintea rezolvării cererii principale, tocmai pentru a împiedica continuarea executării silite afectată de diverse vicii de legalitate. De regulă, în momentul pronunţării hotărârii de primă instanţă asupra contestaţiei la executare problema suspendării executării este rezolvată de efectul executoriu al hotărârii judecătoreşti, având în vedere că potrivit 401 alin. 2 Cod procedură civilă, hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia se dă fără drept de apel. Aşadar, cererea de suspendare trebuie să primească o rezolvare până la data soluţionării contestaţiei la executare care este marcată de momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti, deoarece după darea soluţiei de primă instanţă, dispoziţiile executorii ale acesteia vor rezolva soarta actelor de executare, suspendarea fiind lipsită de sens. Dacă s-a admis contestaţia la executare, executarea trebuie oprită ori actele de executare nelegale refăcute, iar dacă s-a respins cererea, constatându-se astfel legalitatea urmăririi, în mod evident, suspendarea executării nu şi-ar mai găsi justificare.
Intimata SC Huropark SRL a subliniat că nu poate fi primit argumentul contestatorilor, întrucât „la data efectuării actelor de executare contestate executarea silită în acest dosar nu era suspendată (…); prima contestaţie fiind soluţionată definitiv la 20.1.2010, suspendarea executării dispusă anterior prin încheiere în acel dosar nu mai opera odată cu soluţionarea cauzei”. În logica normală a cererilor de suspendare intimata are dreptate, numai că în dosarul nr. 7820/320/2010 instanţa investită nu s-a pronunţat asupra suspendării în cursul judecării contestaţiei la executare, până la soluţionarea cererii principale, ci odată cu darea hotărârii, dispunând suspendarea executării „până la soluţionarea contestaţiei la executare ce face obiectul prezentului dosar”. Soluţia instanţei, fiind pronunţată prin sentinţa dată asupra fondului este executorie şi produce efecte obligatorii până la rezolvarea irevocabilă a dosarului în care a fost pronunţat. Nu este rolul acestei instanţe să stabilească concordanţa soluţiei date cererii de suspendare a executării cu normele citate mai sus şi chiar cu dezlegarea dată contestaţiei la executare, această competenţă aparţinând exclusiv instanţei de control judiciar. Indiferent de corectitudinea soluţiei, cât timp sentinţa în discuţie este executorie obligă creditoarea, executorul judecătoresc instrumentator şi acest complet de judecată deopotrivă, la respectarea dispoziţiilor date. Faţă de acestea considerente, în condiţiile în care începând cu 20.1.2010 s-a dispus suspendarea executării silite şi cum la data emiterii celor două acte de executare atacate recursul promovat împotriva sentinţei civile nr. 490 din 20.1.2010 nu a fost soluţionată, instanţa reţine nelegalitatea dispoziţiei de poprire şi a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare. Legat de acest ultim act, contrar celor susţinute de intimata de rând 1, instanţa apreciază că şi acesta are caracter de act de executare, din moment ce prin procesul verbal emis de executorul judecătoresc s-au stabilit obligaţii de plată exigibile în sarcina contestatorilor.
În consecinţă, instanţa urmează să admită contestaţia formulată şi faţă de cererea în acest sens a contestatorilor, formulată prin concluziile orale, în temeiul art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997, va dispune restituirea către aceştia, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, a sumei de 194 lei, plătită cu titlu de taxă judiciară de timbru prin chitanţa 152056 din 7.7.2010 (f. 36).
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa reţine că părţile contestatoare au învederat prin cererea introductivă şi prin concluziile orale că solicită obligarea intimatei de rând 1 la plata cheltuielilor de judecată, nedepunând dovada efectuării acestora decât odată cu concluziile scrise. Instanţa nu poate avea în vedere la deliberare înscrisurile depuse (contract de asistenţă juridică, factură emisă pentru suma de 15.743,04 lei şi extras de cont), deoarece dovada plăţii onorariului a fost depusă după reţinerea cauzei spre soluţionare, care nu a fost astfel administrată în cursul procesului în depline condiţii de contradictorialitate.
Trebuie ţinut cont de faptul că, ca orice cerere în procesul civil, solicitarea de obligare a părţii căzute în pretenţii la cheltuielile de judecată este supusă principiilor aplicabile procesului civil (contradictorialitate, drept la apărare – partea adversă având dreptul să se apere şi cu privire la această solicitare, putând contesta realitatea, necesitatea sau caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată solicitate) şi regulilor de probaţiune fixate în art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, partea având obligaţia procesuală de a furniza dovezi concludente pentru susţinerea cererii sale înainte de reţinerea cauzei spre soluţionare. Primirea acestui înscris ar fi încălcat flagrant principiul contradictorialităţii şi exigenţele uni proces echitabil, astfel cum a statuat într-o situaţie asemănătoare într-o cauză împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Grozescu c. României), precum şi dreptul la apărare al adversarului reprezentând de fapt o sustragere a dovezii de la dreptul părţii oponente de a examina înscrisul în cauză şi a formula apărări faţă de acesta. Instanţa apreciază că situaţia de faţă nu impunea repunerea cauzei pe rol, din moment ce la nedepunerea înscrisului stă culpa părţii care nu a furnizat la dosar extrasul de cont (din care reiese că plata onorariului s-a realizat înaintea înfăţişării de la ultimul termen, neexistând astfel o imposibilitate de a face dovada cheltuielilor) în condiţii procesuale.
Totodată, trebuie reţinut că în măsura în care partea renunţă la garanţiile procesuale arătate mai sus, fiind de acord cu depunerea după dezbateri a dovezilor legate de cheltuieli, având în vedere că normele şi principiile citate sunt instituite pentru asigurarea egalităţii părţilor în proces, instanţa ar fi ţinută să ia act de această renunţare la mijloacele de apărare şi să se pronunţe asupra dovezilor depuse după rămânerea în pronunţare. În speţă însă, în cadrul concluziilor orale reprezentantul intimatei a subliniat că se opune probării cheltuielilor după reţinerea cauzei spre soluţionare, în condiţiile în care contestatorii au dispus de suficient timp pentru a proba efectuarea de cheltuieli în legătură cu procesul deschis de aceştia.
