Sedinta publica din data de 02 februarie 2012
Prin cererea înregistrata la Judecatoria Tulcea sub nr. …/327/2010 din 26 iulie 2010, reclamantul … … a solicitat, în contradictoriu cu … … , ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei încheiate la data de 22.04.1988, precum si revenirea acesteia la numele avut anterior casatoriei, acela de ” … “.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca este casatorit cu pârâta din anul 1988, din aceasta casatorie rezultând … … , în prezent majora si care este bolnava, având un cod de 7.
A mai aratat ca, din câte stie, pârâta locuieste în Italia, unde îsi are propria viata.
Solutionând cauza, Judecatoria Tulcea, prin Sentinta civila nr. 2836 din 20 septembrie 2011 a admis actiunea si a dispus desfacerea casatoriei încheiata la data de 22 aprilie 1988 si înregistrata sub nr. 70 din 22 aprilie 1988 în Registrul de stare civila al Primariei Orasului Borsa, din culpa comuna.
S-a dispus ca pârâta sa revina la numele avut anterior casatoriei, acela de ” … “.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul … … si pârâta … … s-au casatorit la data de 22.04.1988, fapt consemnat de certificatul de casatorie emis de primaria Orasului Borsa (seria CE nr. 143242). In timpul casatoriei a rezultat un copil, actualmente major.
Din analiza probelor administrate în cursul cercetarii judecatoresti a rezultat ca relatiile de casatorie dintre cele doua parti au fost grav si iremediabil vatamate.
Instanta a mai apreciat ca vina destramarii ar fi apartinut în egala masura ambilor soti. Cei doi soti au fost despartiti în fapt de mai bine de 5 ani, timp în care fiecare a trait alaturi de alta persoana, conform declaratiei martorei … Iordana (f. 36). Sustragerea îndelungata si nejustificata a ambilor soti de la obligatia de a convietui împreuna a dus la concluzia ca despartirea faptica era definitiva nefiind cu putinta reluarea vietii conjugale. O eventuala respingere a cererii nu ar fi avut ca efect reluarea normala a vietii de familie, ci numai perpetuarea starii de fapt, lucru demonstra si de împrejurarea ca ulterior respingerii anterioarei cereri de divort, relatiile dintre cei doi nu au cunoscut nicio schimbare în bine.
Impotriva acestei sentinte civile a formulat apel pârâta … … criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica, solicitând admiterea apelului, anularea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, instanta pe rolul careia se afla înregistrat dosarul nr. 29624/299/2010, urmare declinarii de competenta a cauzei prin Sentinta civila nr.3 64/03.09.2009 pronuntata de Judecatoria Tulcea în dosarul nr. 4528/327/2008 în temeiul art. 163 Cod proc. civ.
S-a sustinut astfel ca procesul de fata se poarta între doua persoane cu domiciliul în strainatate (reclamantul domiciliind în Italia, fiind reprezentat prin procura speciala iar pârâta a fost citata permanent în Italia), partile sunt cetateni români iar procesul se refera la un act de stare civila înregistrat în România astfel ca teritorial competenta este determinata de dispozitiile art. 155 din Legea nr. 105/1992.
Edificatoare în acest sens este declaratia mamei reclamantului … Iordana care a aratat ca initial partile au plecat împreuna în Italia.
Motivatia primei instante, în sensul ca dosarul nr. 29624/299/2010 ce era declinat la Judecatoria Sectorului 1, dosar dintre aceleasi parti si cu acelasi obiect era suspendat în temeiul art. 155 Cod proc. civ., iar pentru a fi admisa aceasta exceptie, trebuia ca ambele dosare sa fie în stare de judecata nu putea fi primita, deoarece la acel moment dosarul nr. 29624/299/2010 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti avea termen la data de 25.01.2012.
Cu privire la fondul cauzei, apelanta a aratat ca în cauza de fata, reclamantul intimat si-a întemeiat cererea pe aceleasi motive pe care le-a invocat si în dosarul nr. 531/327/2009, aceasta din urma actiune fiind respinsa în mod irevocabil prin Decizia Curtii de Apel Constanta.
Prin Sentinta atacata, prima instanta a retinut în mod gresit ca relatiile de casatorie dintre parti erau grav si iremediabil vatamate apreciind ca vina destramarii ar fi apartinut în egala masura ambilor soti, în conditiile în care s-a dovedit cu certitudine prin depozitia celor doi martori audiati în cauza (din care unul din ei era chiar mama reclamantului) ca reclamantul întretinea la acel moment o relatie cu o alta femeie, traind în concubinaj cu aceasta la domiciliul comun.
Acesta este motivul, considera apelanta, care l-a determinat pe reclamantul intimat sa introduca actiunea de divort.
A mai aratat apelanta ca în anul 2006 a trebuit sa plece în Italia, însa a facut acest lucru cu acordul reclamantului si chiar daca a fost plecata, a trimis bani în tara la mama reclamantului, care avea grija de fiica partilor, reclamantul fiind si el plecat în strainatate.
Cum din vina reclamantului cererea de nu putea fi admisa, si nici nu se putea formula o noua cerere pe aceleasi motive, ci pe motive survenite ulterior ramânerii definitive a deciziei curtii de apel, decizie prin care s-a respins actiunea reclamantului, considera apelanta ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala.
Cu privire la exceptia de litispendenta invocata, tribunalul retine ca ea a fost respinsa în mod corect de prima instanta prin Incheierea din 13 septembrie 2011.
Se constata astfel ca la data de 22.09.2008 s-a înregistrat pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr. 4528/327/2008, cererea prin care reclamantul … … a solicitat sa se dispuna desfacerea casatoriei încheiata cu pârâta … … .
Prin Sentinta civila nr. 3645 din 3 februarie 2009, Judecatoria Tulcea a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti unde cauza a fost înregistrata sub nr. 29624/299/2010, instanta care prin Incheierea din 23 februarie 2011 a dispus suspendarea judecarii cauzei în temeiul art. 155 1) Cod proc. civ.
Potrivit art. 163 Cod proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecata pentru aceeasi cauza, acelasi obiect si de aceeasi parte înaintea mai multor instante.
Aceasta exceptie se va putea ridica de parti sau de judecator în orice stare a pricinii în fata instantelor de fond.
Daca exceptia este primita, dosarul se va trimite instantei care a fost mai întâi învestita, iar în cazul când pricinile se afla în judecata unor instante de grade deosebite, la instanta cu grad mai înalt.
Pentru a opera litispendenta, trebuie sa existe doua cereri în curs de judecata.
Ori, cauza înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, fiind suspendata, în mod corect prima instanta a apreciat ca din acest punct de vedere nu opereaza litispendenta.
Deasemeni, pentru a opera litispendenta, ambele instante trebuie sa fie competente sa solutioneze cauza, iar când cealalta instanta nu a statuat înca asupra competentei sale, exceptia de litispendenta va putea fi ridicata numai dupa ce aceasta din urma va respinge exceptia de necompetenta.
Ori, în speta, Judecatoria Tulcea s-a declarat în mod corect competenta sa solutioneze cauza de fata, retinând ca nu sunt incidente dispozitiile Legii Nr. 105/1992, ci cele ale art. 607 Cod proc. civ., Judecatoria Tulcea fiind instanta ultimului domiciliu comun, iar Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti nu s-a pronuntat asupra competentei sale în dosarul nr. 29624/299/2010.
Din aceleasi considerente, si având în vedere ca prezenta cauza se afla în calea de atac a apelului, tribunalul retine ca nici în prezent nu opereaza litispendenta.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul retine ca prima instanta a apreciat în mod corect ca exista motive temeinice de divort generate de ambii soti.
Partile sunt despartite în fapt de mai mult de 5 ani, fiecare întretinând relatii cu o alta persoana, demonstrându-se astfel ca despartirea în fapt este definitiva nefiind cu putinta reluarea vietii conjugale.
Pe cale de consecinta, fata de aceste considerente, exceptia de litispendenta si apelul au fost respinse ca nefondate.
3
