Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19.06.2009, sub nr. de mai sus, reclamanta Universitatea de Medicină şi din Târgu-Mureş a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Blaga Petru Eugen, Blaga Adriana şi Blaga Adina-Ramona pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună evacuarea pârâţilor din locuinţă, plata în continuare de către pârâţi, în solidar, a chiriei şi a utilităţilor până la data părăsirii locuinţei, plata de către pârâţi, în solidar, a dobânzii legale în cazul neplăţii la termen a sumelor solicitate până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul Blaga Petru Eugen, care este angajat al Universităţii pe post de muncitor III, contracte succesive de închiriere a locuinţei de serviciu, ultimul dintre acestea fiind contractul nr. 4728/6.06.2007, în baza acestui contract dobândind drept locativ şi Blaga Adriana şi fiica acestuia, Blaga Adina-Ramona în vârstă de 16 ani. Reclamanta a mai arătat că în baza acestui contract pârâtului îi revenea obligaţia de a achita chiria calculată conform OUG nr. 40/1999 şi HG nr. 310/30.03.2007 şi utilităţile calculate conform notelor de calcul prezentate de către Biroul tehnic al locatarului. Reclamanta a învederat că acest contract a expirat la data de 31.05.2008 iar la datele de 14.09.2007, respectiv 25.03.2008 au transmis, prin intermediul executorului judecătoresc, notificările nr. 7836 şi nr. 2554 prin care i se reamintea locatarului data expirării contractului. Reclamanta a mai arătat că după data de 31.05.2008 locatarul a rămas în spaţiu, fără a mai avea vreun contract de închiriere valabil sau vreun alt temei legal pentru a ocupa locuinţa. Reclamanta a precizat că la data de 19.09.2008 prin adresa nr. 8790 locatarul a fost somat să părăsească locuinţa, iar la data de 9.12.2008 pârâtul a depus o cerere prin care solicita amânarea trimiterii în judecată, obligându-se să elibereze locuinţa până la data de 27.02.2009, fapt care însă nu s-a realizat până acum, deşi a mai fost somat încă o dată prin adresa nr. 1816/3.03.2009.
În drept s-au invocat prevederile art. 112 Cod procedură civilă, art. 23, art. 25, art. 51-53 din Legea locuinţei nr. 114/1996, art. 14 alin. 5 din OUG nr. 40/1999 şi art. 17 din Legea nr. 146/1997.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. reclamanta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
În cadrul concluziilor orale de la termenul de judecată din data de 3.03.2010 reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâţilor la plata chiriei şi a utilităţilor începând cu luna decembrie 2009 şi până la data părăsirii efective de către pârâţi a apartamentului.
Pârâţii nu a formulat întâmpinare.
În cauză instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâţilor, răspunsurile pârâţilor Blaga Petru Eugen şi Blaga Adriana fiind consemnate în cuprinsul interogatoriilor aflate la filele 34 şi 35 din dosar. În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar: contractul de închiriere nr. 3208/6.06.2007 (f. 4-5), notificarea nr. 7836/14.09.2007 (f. 6), notificarea nr. 2554/25.03.2008 (f. 7), notificarea nr. 8790/19.09.2008 (f. 8), notificarea nr. 6432A/11.11.2008 (f. 9), notificarea nr. 1816/3.03.2009 (f. 11), cererea nr. 12413/9.12.2008 (f. 10), extras de carte funciară pentru informare nr. 121982 (f. 12-17), carte de identitate (f. 18) şi situaţie cuprinzând restanţele la chirie şi utilităţi precum şi penalităţile de întârziere calculate inclusiv până la data de 24.11.2009 (f. 33).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
După cum rezultă din contractul depus la fila 4 din dosar, între pârâtul Blaga Petru Eugen, în calitate de locatar şi reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş, în calitate de locator, a fost încheiat contractul nr. 4728/6.06.2007, având ca obiect închirierea imobilului situat în Târgu-Mureş, str. Gheorghe Marinescu, nr. 38, clădirea nr. 26, ap. 6. Potrivit art. 3 lit. a din contractul părţilor, chiria datorată de pârât a fost fixată la suma de 42 lei, plătibilă până în ultima zi a lunii în curs, iar termenul de închiriere a fost stabilit până în data de 31.05.2008, la expirarea acestui termen contractul neputând fi reînnoit.
Din anexa la contract instanţa reţine că, alături de locatar, au beneficiat de spaţiul locativ arătat şi membrii de familie ai acestuia, respectiv pârâtele Blaga Adriana şi Blaga Adina.
Din situaţia cuprinzând restanţele la chirie precum şi penalităţile de întârziere depusă la dosar reiese că reclamanta a calculat pentru perioada august 2009-octombrie 2009 chirie în sumă de 126 lei, cheltuieli în cuantum de 462,17 lei şi penalităţi în sumă de 120,59 lei. La termenul de judecată din data de 3.03.2010 reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâţilor la plata chiriei şi utilităţilor începând cu luna decembrie 2009 şi până la data părăsirii efective de către pârâţi a apartamentului şi dobânda legală aferentă.
Faţă de starea de fapt reţinută, instanţa apreciază că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtului Blaga Petru Eugen. Astfel, după cum rezultă din dispoziţiile Legii nr. 114/1996 obligaţia prevăzută în sarcina persoanei care a semnat contractul de închiriere în calitate de chiriaş, de a plăti chirie pentru folosinţa locuinţei este o obligaţie de rezultat. Faţă de prevederile art. 1082 Cod civil, care fixează sarcina probei în materia obligaţiilor de rezultat, în măsura în care creditorul face dovada creanţei sale, culpa debitorului se prezumă. Văzând că în cauza de faţă reclamanta şi-a probat creanţa prin contractul semnat de către pârât şi faţă de nerăsturnarea prezumţiei de culpă de către acesta din urmă, care nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere în cauză şi având în vedere şi atitudinea procesuală a pârâtului, care, în cadrul răspunsurilor la interogatoriu nu a contestat existenţa sau cuantumul debitului, precizând că a achitat chiria şi utilităţile până în luna noiembrie 2009, instanţa urmează să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 126 lei, reprezentând chirie aferentă lunilor decembrie 2009 – februarie 2010.
In ceea ce priveşte pretenţia accesorie – privind obligarea pârâtului şi la plata dobânzii legale aferente sumei datorate, întrucât temeiul convenţional al penalităţilor de întârziere stabilit de către părţi a încetat la data de 31.05.2008 şi ţinând cont de natura civilă a contractului de închiriere în speţă, instanţa va face aplicarea în cauză a disp. art.3 alin.3 din O.G. nr.9/2000 raportat la dispozitiile art. 1088 Cod civ. urmand a dispune obligarea paratului la plata catre reclamantă si a dobanzii legale aferente chiriei neachitate, calculata de la data introducerii cererii respectiv 19.06.2009 si pana la achitarea efectivă a debitului. Cu referire la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumelor reprezentând chirie, în continuare până la data până la data părăsirii efective a locuinţei, instanţa constată că această cerere nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 112 Cod procedură civilă pentru introducerea unei cereri de chemare în judecată, în sensul că obiectul şi valoarea cererii nu sunt suficient determinate. În ce priveşte obiectul acestei cereri ar rezulta că este vorba de obligarea pârâtului la plata chiriei pentru viitor, un drept de creanţă al reclamantei care nu este încă actual. În lipsa dezvoltării şi precizării acestei cereri, instanţa nu poate din oficiu reţine incidenţa nici uneia din ipotezele de excepţie care reglementează acţiunile preventive, prevăzute de art. 110 Cod procedură civilă şi care vizează situaţiile în care, deşi lipseşte caracterul actual al dreptului subiectiv dedus judecăţii, acţiunea civilă poate fi exercitată, pentru a preîntâmpina un prejudiciu creditorului. Prin urmare, în lipsa unei precizări a cererii de chemare în judecată instanţa apreciază că acest petit nu îndeplineşte cerinţele legale pentru învestirea instanţei de judecată cu soluţionarea sa.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata utilităţilor începând cu luna decembrie 2009 şi până la data părăsirii locuinţei, instanţa o apreciază ca neîntemeiată având în vedere că reclamanta nu a indicat un cuantum determinat al acestora conform art. 112 Cod proc. civ. şi nu a depus înscrisuri justificative în dovedirea acestora.
Totodată instanţa reţine că, faţă de prev. art. 2 alin. 1 din contractul încheiat între părţi – înregistrat sub nr. 4728/6.6.2007 la data de 31.05.2008 s-a împlinit termenul de închiriere a locuinţei situată în Tg-Mureş, str. Gheorghe Marinescu, nr. 38, clădirea nr. 26, ap. 6 şi faţă de împrejurarea că nu s-a făcut dovada prelungirii acestui contract, începând cu data de 01.06.2008, pârâtul nu mai deţine vreun titlu locativ, drept locativ pentru folosirea acestei locuinţe.
În ceea ce priveşte cererea de evacuare formulată de reclamantă, instanţa reţine următoarele:
Prin expirarea termenului de închiriere a locuinţei situată în Tg-Mureş, str. Gheorghe Marinescu, nr. 38, clădirea nr. 26 (nr. 13 în prezent), ap. 6, începând cu data de 31.05.2008, pârâtul Blaga Petru Eugen, nu mai deţine vreun titlu locativ pentru folosirea acestei locuinţe.
Potrivit extrasului de carte funciară cu nr. 121982/Tg-Mureş, reclamanta este proprietara locuinţei situată în Tg-Mureş, str. Gheorghe Marinescu, nr. 38, clădirea nr. 13, ap. 6.
Instanţa reţine că, potrivit prevederilor art. 480 C.civ. dreptul de proprietate asupra unui bun îndreptăţeşte titularul de a se bucura şi dispune de acesta în mod exclusiv şi absolut în limitele determinate de lege.
De asemenea, conform prevederilor art. 44 alin. 2 din României, art. 1 Paragraf 1 din Primul Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular şi orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Totodată, dreptul de proprietate conferă titularului său atributele posesia, folosinţa şi dispoziţia pe care titularul poate să le exercite independent de orice puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv şi ca efect al caracterului absolut şi inviolabil al acestui drept toţi ceilalţi sunt obligaţi să nu facă nimic de natură a-l încălca, fiind opozabil erga omnes.
Instanţa mai constată că, aşa cum rezultă din răspunsurile pârâtului la interogatoriu, în prezenta cauză pârâtul împiedică exercitarea paşnică şi liniştită a folosinţei materiale a locuinţei situată în Tg-Mureş, str. Gheorghe Marinescu, nr. 38, clădirea nr. 13, ap. 6 prin refuzul acesteia de a părăsi imobilul proprietatea reclamantei, deşi acesta a fost somat de către reclamantă în acest sens, motivat de inexistenţa posibilităţilor materiale de închiriere a unui alt spaţiu.
Faţă de cele arătate mai sus, instanţa reţine că, în condiţiile în care pârâtul deşi nu are titlu locativ, locuieşte în continuare în imobil, este împiedicată exercitarea de către reclamantă a atributelor dreptului de proprietate asupra imobilului şi pe cale de consecinţă va dispune evacuarea pârâtului Blaga Petru Eugen din imobilul situat în Tg-Mureş, str. Gheorghe Marinescu, nr. 38, clădirea nr. 13, ap. 6.
Cu privire la cererea reclamantei de evacuare a pârâtelor Blaga Adriana şi Blaga Adina-Ramona, care potrivit declaraţiei scrise a pârâtului Blaga Petru Eugen au beneficiat de spaţiul locativ arătat în calitate de membri de familie, faţă de răspunsul pârâtei Blaga Adriana la interogatoriu în sensul că s-a mutat din imobilul menţionat împreună cu fetiţa din luna noiembrie 2009 şi având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada faptului pozitiv contrar, instanţa apreciază această cerere ca neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
Având în vedere aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiat şi capătul de cerere privind obligarea în solidar a pârâtelor Blaga Adriana şi Blaga Adina-Ramona asistată de ocrotitorii legali Blaga Adriana şi Blaga Petru Eugen la plata chiriei şi utilităţilor începând cu luna decembrie 2009 şi până la data părăsirii locuinţei şi a dobânzii legale aferente acestora până la data plăţii efective.
Instanţa va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat, având în vedere că nu poate fi reţinută culpa procesuală a pârâtelor iar în ceea ce priveşte pe pârâtul Blaga Petru Eugen, deşi se constată culpa sa procesuală, solicitarea reclamantei în acest sens nu a fost dovedită.
