Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.2.2009, reclamanţii SD, GK şi BG au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ernei, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sângeorgiu de Mureş, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, TJ, GI, SI, GK, GI au solicitat:
– obligarea pârâtelor Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ernei, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sângeorgiu de Mureş şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş la rectificarea parţială a titlurilor de proprietate nr. 102925 din 3.5.1995 emis la propunerea pârâtei Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sângeorgiu de Mureş, respectiv rectificarea parţială a titlului de proprietate nr. 47370 din 5.4.2002 emis la propunerea pârâtei Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ernei, în sensul eliminării suprafeţei de 1733 mp din titlul de proprietate nr. 102295 (parcela 53, nr. cad. 1051/1) şi adăugării acestei suprafeţe în titlul de proprietate nr. 47370 (parcela 26, nr. cad. 969/5 şi 969/8), cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt reclamanţii au arătat că titlurile de proprietate în cauză au fost emise pe numele celor 4 moştenitori ai defunctului Csernatoni Arpad, respectiv GI, Vasarhely Ileana, Toth Geza şi Gorog Maria, fiind vorba de reconstituirea în baza Legii nr. 18/1991 a dreptului de proprietate asupra unor terenuri situate în perimetrul localităţilor Sângeorgiu de Mureş şi Ernei.
Reclamanţii au învederat că pe fondul lipsei de colaborare dintre Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ernei şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sângeorgiu de Mureş cu privire la întinderea unor suprafeţe limitrofe despărţite de limita naturală (pârâul Sos) dintre cele două unităţi administrativ teritoriale, în titlul de proprietate nr. 102295 din 3.5.1995 emis la propunerea Comisiei locale Sângeorgiu de Mureş apare un plus de 1733 mp care însă se regăseşte faptic în terenul vizat de titlul în cauză, fiind în posesia reclamantei. Starea de fapt este atestă de concluziile expertizei extrajudiciare efectuate în urma măsurătorilor din teren la data de 6.7.2008 de către expertul tehnic judiciar Meruţiu Florian, rezultând că suprafaţa lipsă din titlul emis la propunerea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ernei se regăseşte faptic în cadrul celor două parcele aflate pe raza localităţii Ernei, deşi scriptic apare în titlul eliberat la propunerea Comisiei locale Sângeorgiu de Mureş. Terenurile cu privire la care a intervenit eroarea sunt limitrofe, fiind despărţite de pârâul Sos, acesta constituind şi limita naturală dintre localităţile Ernei şi Sângeorgiu de Mureş.
În ceea ce priveşte efectele pe care rectificarea le-ar avea supra drepturilor comoştenitorilor pârâţi, reclamantele au menţionat că parcelele cu nr. cad. 1051 şi 1051/1 din titlul de proprietate nr. 102925 în care apare surplusul de teren au fost atribuite în totalitate autoarei reclamanţilor prin procesul de partaj succesoral, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 4458/03.11.2006 completată şi îndreptată în dosarul nr. 849/2000 al Judecătoriei Târgu Mureş. Prin eliminarea suprafeţei din titlul de proprietate nr. 102295 nu se aduce nicio atingere a drepturilor consacrate celorlalţi pârâţi în cadrul procesului de partaj, aceştia fiind chemaţi în prezenta cauză pentru considerente ce ţin exclusiv de opozabilitatea hotărârii ce se va pronunţa. Aspectele arătate au fost semnalate de expertul consultant, acelaşi cu cel desemnat de instanţă în cadrul procesului de partaj să realizeze măsurătorile şi să întemeieze propunerile de partajare. Astfel, acesta la punctul 4 din concluziile expertizei extrajudiciare menţionează că prin această rectificare de suprafaţă nu este afectat dreptului nici uneia din părţile dosarului nr. 849/2000, acestora nemodificându-li-se mărimile de teren atribuite prin sentinţa civilă nr. 4458/2006.
În drept, reclamanţii şi-au sprijinit cererea pe dispoziţiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 raportat la art.6 lit. c, art. 36 alin. 1 şi art. 37 din H.G. nr. 131/1993, respectiv art. 5 lit. c, art. 32 alin. 1 şi art. 33 din H.G. nr. 1172/2001 – norme din care reiese necesitatea corelării suprafeţelor cu privire la care se reconstituie dreptul de proprietate cu măsurătorile şi delimitările din teren.
Pârâta SI a formulat întâmpinare la 27.3.2009 (f. 21-23), solicitând respingerea cererii reclamanţilor, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. Pârâţii TJ, GK şi GI au depus la dosarul cauzei întâmpinare în data de 31.3.2009 (f. 25-27) cu un conţinut identic cu cea formulată de pârâta SI.
Pârâţii au arătat că terenurile invocate de reclamanţi au făcut obiectul unei acţiuni de ieşire în indiviziune, unde au fost parte în proces, care s-a soluţionat printr-o hotărâre judecătorească neatacată. Reclamanţii au participat la punerea în aplicare a sentinţei civile nr. 4458/2006 când împreună cu toţi coindivizarii s-au delimitat terenurile obţinute în urm partajului, limitele fiind marcate cu ţăruşi, lucrare întocmită împreună cu dl. expert Meruţiu Florian. Terenul pentru care se solicită rectificarea a fost introdus în circuitul civil, făcând obiectul unei documentaţii cadastrale, acesta fiind înscris în CF nr. 2110/N Ernei, înscriindu-se dreptul de proprietate inclusiv a antecesoarei reclamanţilor, iar la încheierea din 28.6.2006 prin care s-a dispus înscrierea nu s-a făcut nicio plângere.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 21.9.2009 (f. 84-86), pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş a solicitat constatarea lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea petitului privind cheltuielile de judecată.
În motivare, s-a arătat că în temeiul art. 27 din Legea nr. 18/1991 şi a prevederilor H.G. nr. 890/2005 punerea în posesie revine în competenţa comisiilor locale, prin urmare pârâta neavând atribuţii legate de întocmirea fişelor de punere în posesie nu poate figura ca parte pasivă în prezenta cauză. Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinută nicio culpă în sarcina pârâtei, titlurile de proprietate fiind emise la propunerea celor două comisii locale.
Instanţa a administrat în cauză proba cu înscrisuri şi a dispus ataşarea dosarului nr. 849/2000 al Judecătoriei Târgu Mureş.
Examinând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, în condiţiile în care prin cererea promovată reclamanţii urmăresc modificarea a două titluri de proprietate şi cum potrivit procedurii de eliberare a titlurilor acestea se emit de comisia judeţeană la propunerea comisiilor locale, procedură aplicabilă şi în cazul modificării titlurilor de proprietate, instanţa apreciază că pârâta comisia judeţeană trebuie să figureze în proces ca parte pasivă, urmând să respingă excepţia invocată ca neîntemeiată.
Analizând pe fondul cauzei materialul probator administrat, instanţa reţine că reclamanţii sunt succesorii defunctei Gorog Maria căreia, alături de pârâţii GI şi Toth Geza şi Vasarhelyi Ileana, antecesoarea pârâţilor SI, GK, GI i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlurile de proprietate nr. 102925/3.5.1995 emis de Comisia locală de fond funciar Sângeorgiu de Mureş şi nr. 47370/5.4.2002 emis de Comisia locală Ernei.
Terenurile înscrise în titlurile de proprietate arătate au făcut obiectul unui partaj judiciar soluţionat irevocabil prin sentinţa civilă nr. 4458/3.11.2006 a Judecătoriei Târgu Mureş, îndreptată şi completată prin încheierea civilă din 13.9.2007, pronunţate în dosarul nr. 849/2000. În urma ieşirii din indiviziune, antecesorul reclamanţilor a dobândit în proprietate parcela A 1051, 1051/1 în suprafaţă de 10579 mp şi parcela F 8720/24/2 în suprafaţă de 2500 mp cuprinse în titlul de proprietate nr. 102925/1995 şi o porţiune din parcela A969/5, 969/8 în suprafaţă de 1032 mp cuprinsă în titlul de proprietate nr. 47370/2002.
Terenurile din titlul de proprietate nr. 47370/2002 au fost intabulate în CF nr. 2110/N Ernei prin încheierea din 28.6.2005 (f. 28). În baza hotărârii de ieşire din indiviziune, pârâta SI a solicitat dezmembrarea suprafeţei de teren de 11411 mp, teren care a fost înscris în CF nr. 3046/N Ernei (f. 24).
Reclamanţii solicită rectificarea parţială a titlurilor de proprietate nr. 102925/1995 şi nr. 47370/2002 în sensul eliminării suprafeţei de 1733 mp din parcela 53, nr. cad. 1051/1 înscris în titlul de proprietate nr. 102295 şi a adăugării acestei suprafeţe în titlul de proprietate nr. 47370 în parcela 26, nr. cad. 969/5 şi 969/8, argumentând că, probabil din lipsa de colaborare dintre cele două comisii de fond funciar, respectiv al comunelor Sângeorgiu de Mureş şi Ernei s-a făcut o greşită reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât suprafaţa de 1733 mp lipseşte faptic din parcela 53, însă apare în parcela 26.
Instanţa apreciază că cererea reclamanţilor este neîntemeiată pentru motivele ce urmează. Astfel, instanţa observă că cererea este fundamentată pe dispoziţiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptăţiţi nu poate avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăţilor pe temeiul schiţei, amplasamentului stabilit şi întocmirea documentelor constatatoare prealabile. Reclamanţii au subliniat că dispoziţiile legale pe care îşi sprijină cererea impun necesitatea corelării suprafeţelor cu privire la care se reconstituie dreptul de proprietate cu măsurătorile şi delimitările din teren.
Instanţa apreciază că reclamanţii au dreptate când susţin cele de mai sus, însă după cum rezultă din fişele de punere în posesie depuse la dosar, în cauză s-a respectat procedura prevăzută de prevederile art. 27 din Legea nr. 18/1991, părţile fiind puse în proprietate asupra terenurilor cuprinse în titlurile de proprietate nr. 102925/1995 şi nr. 47370/2002. Dacă antecesorul reclamanţilor era nemulţumit de modul de realizare a punerii în posesie putea să uzeze de calea plângerii reglementate de art. 64 din Legea nr. 18/1991. Din actele dosarului nu rezultă ca antecesorul reclamanţilor sau pârâţii să fi formulat plângere împotriva modului de delimitare a terenurilor în cauză şi a procedurii de punere în posesie, mai mult, terenurile a fost ulterior supuse unei împărţelii judiciare. În cadrul procesului de partaj suprafeţele au fost măsurate de către un expert tehnic, pornindu-se de la delimitările realizate cu ocazia punerii în posesie.
Acelaşi expert care a realizat expertiza care a stat la baza partajului judiciar, a întocmit la solicitarea reclamanţilor o expertiză extrajudiciară prin care a arătat că, în urma măsurătorilor efectuate în data de 6.7.2008 a constatat că parcela 53, nr. cad. 1051 şi 1051/1 din titlul de proprietate nr. 102295 are o mărime de 8967 mp şi nu de 10700 mp cum eronat s-a menţionat în titlul de proprietate, iar terenul atribuit reclamanţilor în urma partajului din parcela 26, nr. cad. 969/5 şi 969/8 cuprins în Titlul de Proprietate nr. 47370 are întinderea de 2644 mp faţă de 1032 cât i s-a atribuit prin sentinţa menţionată.
Pentru a lămuri concluziile diferite la care a ajuns expertul în urma efectuării celor două lucrări realizate cu privire la aceleaşi suprafeţe de teren, acesta a fost citat în faţa instanţei pentru termenul de judecată din 30.11.2009 (f. 147-148).
În legătură cu terenul situat în localitatea Sângeorgiu de Mureş, nr. cad. 1051 şi 1051/1, expertul a învederat că „părţile nu au avut pretenţia să se facă o măsurare corectă, întrucât acel teren revenea oricum persoanei care locuia pe teren”, menţionând că diferenţa de suprafaţă se poate datora faptului că nu s-au efectuat măsurătorile în funcţie de limitele reale şi că terenul identificat sub nr. 1050/1, aflat în vecinătatea parcelelor nr. 1051 şi 1051/1 nu făcea obiectul dosarului nr. 849/2000, astfel încât nu s-a stabilit cu exactitate linia de hotar dintre cele două terenuri. Expertul a subliniat că linia de hotar marcat cu punctele E-F în planul de situaţie de la fila 11 din dosar nu se mai află pe acelaşi aliniament pe care era la momentul în care a stabilit limitele parcelelor nr. 1051 şi 1051/1 în dosarul nr. 849/2000 cu ocazia efectuării primei expertize. Între punctele marcate cu C-D era un gard care nu mai există, iar între punctele 2-20 din expertiza de la fila 243 din dosarul de partaj era cultură şi nu era nicio limită vizibilă între terenul identificat sub nr. 1050/1 şi parcela nr. 1051/1, iar stabilirea suprafeţei s-a făcut în funcţie de cele indicate de părţi.
Aşadar, instanţa observă că expertul însărcinat cu efectuarea expertizei topografice în dosarul nr. 849/2000 în care a formulat propuneri de lotizare a făcut măsurătorile ţinând cont de limitele aproximative indicate de părţi, care „nu au avut pretenţia să se facă o măsurare corectă”, întrucât acel teren revenea oricum reclamanţilor. Cu alte cuvinte, cu ocazia partajului, în privinţa acestui teren, nu s-au respectat limitele avute în vedere cu ocazia punerii în posesie. Obligaţia de a se îngriji de hotarul dintre terenuri revine proprietarilor fondurilor limitrofe, modificarea limitelor proprietăţilor, după reconstituirea dreptului de proprietate, nu naşte nicio obligaţie în sarcina comisiilor de fond funciar dacă acestea au realizat punerea în posesie. Cea de-a doua expertiză a aceluiaşi expert nu respectă forma parcelelor nr. 1051 şi 1051/1 astfel cum rezultă aceasta din schiţa de pe procesul verbal de punere în posesie şi nici delimitarea de care s-a ţinut cont în cadrul dosarului de partaj, astfel că nu este surprinzător rezultatul diferit obţinut şi „dispariţia” unei suprafeţe de teren.
Cu privire la terenul situat în Ernei expertul a învederat că la întocmirea raportului de expertiză nu s-a depus de către părţi un extras de carte funciară la dosar, cu toate că terenurile erau intabulate, şi a ţinut cont de datele din titlul de proprietate nr. 47370. A efectuat măsurătorile din care a rezultat că parcela 969/5 şi parcela 969/8 însumează suprafaţa de 35435 mp. S-a observat că mai exista o suprafaţă de teren pe care nu avea cum să o includă pentru că s-a raportat la titlu şi nu a luat în considerare această suprafaţă, dar în urma efectuării partajului i s-a adus la cunoştinţă că acesta suprafaţă făcea obiectul partajului.
După terminarea procesului de partaj, când s-a procedat la punerea în posesie, a văzut că există un surplus de 2000 mp, surplus ce nu a apărut în schiţă, a procedat la identificarea terenului la unde i s-a comunicat că terenul este intabulat şi din punct de vedere administrativ terenul nu se regăseşte pe raza comunei Ernei, ci pe raza comunei Sângeorgiu de Mureş.
Faţă de explicaţiile expertului instanţa apreciază că nu se poate reţine în cauză o greşită reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeţelor din titlurile de proprietate nr. 102295 şi nr. 47370 în ceea ce priveşte întinderea acestor terenuri, deoarece suprafeţele în cauză au fost delimitate prin procesul de punere în posesie şi măsurate ulterior în cadrul procesului de partaj, neconstatându-se vreo neconcordanţă între întinderea terenului înscris în titlu şi găsită în fapt. Realizarea unor noi măsurători la mulţi ani după punerea în posesie poate duce la date diferite decât cele existente la momentul la care părţile au intrat în folosinţa terenului: linia de hotar cu proprietăţile vecinătate s-a putut modifica, concluzie care rezultă din lămuririle expertului, ceea ce determină o altă configuraţie în teren a suprafeţei în discuţie şi explică lipsa în fapt a terenului care există „în scripte”. În condiţiile în care punerea în posesie s-a realizat pe o suprafaţă de teren, reclamanţii nu pot obţine ulterior remedierea eventualelor modificări survenite pe parcursul timpului prin rectificarea titlului de proprietate, având la dispoziţie alte mijloace juridice pentru corelarea situaţie de fapt cu situaţia de drept sau cea care rezultă din scripte (acţiunea în rectificarea cărţii funciar în privinţa terenurilor intabulate, acţiunea în revendicare etc.).
Instanţa apreciază că ipoteza de lucru a reclamanţilor, în sensul că terenul menţionat scriptic în titlul de proprietate nr. 102295 se regăseşte în fapt în titlul de proprietate nr. 47370, iar cauza acestei situaţii este lipsa de colaborare dintre cele două comisii, nu este dovedită, neputând fi nici măcar prezumată o asemenea stare de fapt. În condiţiile în care cele două comisii nu trebuia să lucreze în comun, nu poate fi vorba de o defectuoasă colaborare, acestea reconstituind dreptul de proprietate asupra terenurilor situate efectiv pe teritoriul lor administrativ, în funcţie de temeinicia cererilor de reconstituire şi independent de comisiile localităţilor învecinate. Expertiza efectuată nu dovedeşte decât folosinţa actuală de către reclamanţi a terenurilor primite de antecesorul lor şi nu greşita eliberare a titlurilor de proprietate sub aspectul întinderii terenurilor dobândite.
Faţă de existenţa fişelor de punere în posesie şi a expertizei iniţiale concordantă cu suprafeţele consemnate în titlul de proprietate, instanţa apreciază că ultima expertiză realizată de acelaşi expert nu poate pune la îndoială corectitudinea titlurilor de proprietate şi a procedurii de punere în posesie, relevând doar situaţia actuală a terenului.
Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că cererea dedusă judecăţii este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
