Prin cererea formulată şi înregistrată la aceasta instanţă la data de 26.04.2007 sub nr.3476/320/2007, reclamanţii – pârâţi PA şi PK, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâta – reclamantă BM să se dispună:
– obligarea paratei-reclamante să încheie în forma autentica contractul de vânzare-cumpărare din data de 10.11.2003 cu privire la cota de ½ parte din imobilul reprezentând apartament cu 1 camera şi antreu, în suprafaţă de 19,82 mp situat în Tg-Mures, str.22 Decembrie 1989, nr.32, ap.27 înscris în CF nr.92058/XXVII Tg-Mureş, nr.cad.2492/2/5/2/1/1/3/XXVII proprietatea paratei-reclamante, în caz contrar pronunţarea unei hotărâri care să tină loc de act autentic;
– intabularea dreptului de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilul mai sus menţionat, în favoarea reclamanţilor-pârâţi, în evidenţele de carte funciară;
– cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanţii-paraţii au arătat ca prin antecontractul sub semnătura privată denumit ,,declaraţie,, din data de 10.11.2003, reclamanţii-paraţi, în calitate de compărători au dobândit de la parata-reclamanta, în calitate de vânzătoare, dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilul reprezentând apartament cu1 camera si antreu, în suprafaţa de 19,82 mp situat în Tg-Mures, str. 22 Decembrie 1989, nr. 32, ap. 27 înscris în CF nr. 92058/XXVII Tg-Mures, nr.cad.2492/2/5/2/1/1/3/XXVII., la preţul de 23.000.000 lei vechi, sumă ce a fost achitata integral de compărători la data încheierii actului sub semnătura privată.
Reclamanţii-pârâţi au învederat faptul că prin convenţia menţionată s-a stabilit că, în termen de 3 ani de la data încheierii acesteia, se va proceda la vânzarea garsonierei în litigiu, urmând ca jumătate să le revină lor.
De asemenea, reclamanţii-pârâţi au mai arătat că de la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare imobilul se află în folosinţa pârâtei-reclamante, dar că prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă doar de la data împlinirii termenului suspensiv de 3 ani, în speţă de la data de 10.11.2006.
S-a mai invocat ca pârâta-reclamantă a fost notificată la data de 11.12.2006 pentru a se soluţiona litigiul pe cale amiabila însa nu a dat curs acesteia.
In drept, reclamanţii-pârâţi au invocat prev. art. 969, 970, 1020, 1073, 1077 şi art.112 si 242 pct. C. pr.civ.
In probaţiune, reclamanţii-paraţi au depus la dosar următoarele înscrisuri: de vânzare-cumpărare, extras CF nr.92058/XXVII Tg-Mureş, notificare, (f.4-7).
Parata-reclamanta a formulat întâmpinare si acţiune reconvenţionala precizata(f.24-26, 51-52).
Prin întâmpinare parata-reclamanta a arătat că prin înscrisul denumit,,declaraţie,, nu a promis vânzarea a ½ parte din apartamentul proprietatea sa ci s-a împrumutat de la reclamanţii-paraţi cu suma de 23.00.000lei vechi pentru a achita restul de preţ al apartamentului cumpărat cu preţul total de 19.056.848 lei vechi, voinţa reala a acesteia fiind de a se împrumuta si nu de a vinde.
A mai arătat că a restituit reclamanţilor-pârâţii suma împrumutata cu mandat poştal dar aceştia au refuzat sa o ridice.
Prin cererea – reconveţională pârâta-reclamanta a solicitat, în principal, să se constate nulitatea absoluta a convenţiei civile intervenita la 10.11.2003 având cauza ilicita şi preţ neserios, cu repunerea părţilor în situaţia anterioara;
In subsidiar, a solicitat:
– a se constata nulitatea relativa a acestei convenţii, apreciind ca prin manopere dolosive si profitând de instabilitatea sănătăţii mintale a paratei-reclamante, reclamaţii-paraţi i-au cerut sa semneze convenţia civila care pretind a fi o promisiune de vânzare-cumpărare.
– a se constata ca pârâta-reclamantă a efectuat investiţii în valoare de 3000 lei constând în debranşarea instalaţiilor de apă, canalizare şi curent electric şi montarea contoarelor individuale;
– cu cheltuieli de judecata.
In probaţiune a depus contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2861/10.11.2003 la BNP Balgradean E.Stela(f.37) şi a solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamanţilor-pârâţi, instanţa a încuviinţat proba însă pârâta-reclamantă nu a depus la dosar punctele de interogatoriu, aşa încât instanţa a decăzut parata din administrarea acestei probe.
Prin precizarea cererii reconvenţionale pârâta-reclamantă arată că:
– înscrisul sub semnătura privată denumit ,,declaraţie,, nu poarta semnătura pârâtei-reclamante, la rubrica ,,vânzător,, fiind scris numele acesteia de către aceeaşi persoană care a redactat înscrisul;
– nu a existat înţelegere de vânzare-cumpărare ci doar de împrumut.
– faţă de cele mai sus arătate s-a arătat că ,,ilicitatea,, cauzei rezultă din caracterul sau deghizat aspect care rezulta în mod evident din însăşi afirmaţiile reclamanţilor, aceştia urmărind doar să participe la vânzarea imobilului prilej cu care să îşi recupereze o suma superioara celei investite, activitate care poate fi caracterizata ca o activitate ilicita speculativa, care poate intra în sfera dreptului penal, fiind un act de camatarie exercitata în scopul exclusiv profitabil lor, în condiţiile în care pârâta-reclamantă este grav bolnavă, fiind pensionată întrucât suferă de afecţiuni psihice.
Paraţii-reclamanţi au formulat întâmpinare la cererea reconvenţionala(f.31-32) prin care au solicitat respingere a acesteia motivând ca parata-reclamanta si-a asumat obligaţia de transfer a dreptului de proprietate asupra cotei de ½ parte din apartament altfel cum rezultă din cuprinsul contractului ,,Jumătate din garsoniera este data lor pentru suma de doua zeci şi trei milioane lei .Nu sub forma de împrumut ci ca la jumătate din garsoniera.
In privinţa preţului neserios, reclamanţii-pârâţi au arătat că din cele arătate de pârâta-reclamantă în cuprinsul acţiunii reconvenţionale rezultă că acest înscris îndeplinea la data încheierii convenţiei toate exigentele legii în ceea ce priveşte condiţiile de validitate, chiar parata –reclamanta arătând că a dobândit întregul drept de proprietate asupra imobilului din litigiu la un preţ inferior celui la care s-a obligat sa înstrăineze cota de 1/2 parte din imobil, realizând un profit.
In ceea ce priveşte afirmaţiile referitoare la starea de sănătate a pârâtei-reclamante, reclamanţii-pârâţi au precizat că sunt nefondate, neexistând nici o dovada cu privire la existenta vreunei afecţiuni în acea perioadă.
In privinţa petitului de constatare investiţii, reclamanţii-pârâţi au arătat că, acesta este inadmisibil în condiţiile art.111 C. proc. civ parata-reclamantă având la dispoziţie acţiunea în realizare.
Acţiunea formulată de reclamanţii-pârâţi şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă au fost legal timbrate cu taxele de timbru şi timbrele judiciare aferente.
Prin sentinţa civilă nr. 3220/12.06.2008 pronunţată în dosarul nr. 3476/320/2007 s-a admis cererea principală formulată de reclamanţii – pârâţi PA şi PK.
Împotriva sentinţei civile nr. 3220/12.06.2008 pârâta-reclamantă a formulat recurs la Tribunalul Mureş, acesta fiind înregistrată în data de 22.08.2008 sub nr. 3476/320/2007.
Tribunalul Mureş, prin decizia nr.55/30.01.2009 pronunţată în dosarul nr. 3476/320/2007 a admis recursul formulat, a casat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, constatând că, în cauză, se impune administrarea de probe, în special audierea martorilor care au fost prezenţi la întocmirea înscrisului intitulat „Declaraţie“, pentru stabilirea situaţiei reale la data întocmirii înscrisului menţionat precum şi efectuarea în cauză a unui raport de expertiză psihiatrică în vederea stabilirii dacă recurenta BM a avut sau nu discernământ la data de 10.11.2003.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Mureş la data de 16.03.2009 sub nr. 3476./320/2007. Ca urmare a admiterii excepţiei incompatibilităţii prevăzute de art. 24 C. proc. civ., prin încheierea din camera de consiliu din data de 02.07.2009 pronunţată în dosarul nr. 3476./320/2007 s-a dispus repartizarea aleatorie a cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Mureş la data de 06.07.2009 sub nr. 3476..01/320/2007.
La data de 27.10.2009, reclamanţii-pârâţi au depus la dosar un memoriu solicitând respingerea cererii în probaţiune cu martori întrucât audierea de probe cu martori în contra sau peste ceea ce cuprinde înscrisul intitulat„Declaraţie“ este inadmisibilă având în vedere dispoziţiile art. 1191 C. civ. .
La termenul de judecată din data de 28.10.2009, având în vedere dispoziţiile instanţei de control judiciar, şi anume decizia nr. 55/30.01.2009, instanţa din oficiu a dispus audierea martorilor Pop Eugenie şi Pop Darius, ce au fost prezenţi la întocmirea înscrisului intitulat „Declaraţie“ precum şi efectuarea unei expertize psihiatrice având ca obiectiv stabilirea dacă pârâta-reclamantă a avut discernământ la data de 10.11.2003, când a semnat înscrisul intitulat „Declaraţie“.
La termenul de judecată din data de 13.01.2010, s-a încuviinţat proba cu interogatoriul reclamanţilor-pârâţi.
La termenul de judecată din data de 17.03.2010, s-a administrat proba cu interogatoriul adresat reclamanţilor-pârâţi PA(filele 36-37) şi PK (fila 38), răspunsurile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 17.03.2010, au fost audiaţi martorii Pop Eugenia-Carola(fila 34) şi Pop Darius-Ion(fila 35), declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
În probaţiune, s-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: raport de expertiză medico-legală psihiatrică(filele24-26), înscrisul intitulat Contract(Convenţie de vânzare-cumpărare) din data de 10.11.2003(fila 39).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Pârâta-reclamantă BM a avut calitatea de locatară a apartamentului de serviciu situat în Tg. Mureş, str.22 Decembrie 1989, nr.32, ap.27 ce a aparţinut S.C. Seracom S.A. Tg. Mureş.
Prin Hotărârea Adunării Extraordinare a Acţionarilor societăţii anterior menţionate din data de 09.12.2002 s-a decis vânzarea apartamentelor din imobilul situat în Tg. Mureş, str. 22 Decembrie 1989, nr. 32, stabilindu-se preţul de 19.056.848 Rol.
Pârâta-reclamantă a cumpărat apartamentul de serviciu situat în Tg. Mureş, str.22 Decembrie 1989, nr.32, ap.27, judeţul Mureş. Pentru achitarea unei părţi din preţul acestuia şi a taxelor notariale aferente a obţinut suma de 23.000.000 lei de la reclamanţii-pârâţi încheind în acest sens înscrisului intitulat „Declaraţie“ la data de 10.11.2003.
Faţă de clauzele neclare, confuze şi contradictorii ale înscrisului intitulat „Declaraţie“ şi având în vedere susţinerea reclamanţilor-pârâţi potrivit cărora acest înscris reprezintă un antecontract de vânzare-cumpărare, dar şi susţinerea pârâtei-reclamante potrivit căreia înscrisul menţionat reprezintă un contract de împrumut, instanţa apreciază necesar interpretarea înscrisului intitulat „Declaraţie“ în vederea stabilirii naturii juridice a actului juridic încheiat de părţi.
Conform dispoziţiilor art.977 C.civ., cercetarea manifestării de voinţă a părţilor trebuie să se facă în strânsă corelaţie cu voinţa reală a acestora la data încheierii înscrisului, voinţa reală ce se va stabili în funcţie de elementele intrinseci înscrisului, precum şi în funcţie de elementele extrinseci acestuia: împrejurările în care a fost încheiat înscrisul, tratativele şi discuţiile care au fost purtate, etc.
Analizând înscrisului intitulat „Declaraţie“, încheiat de părţi la data de 10.11.2003 prin prisma criteriilor enunţate, instanţa constată că reclamanţii-părâţi au încheiat cu pârâta reclamantă un contract de împrumut.
Astfel, clauza din cuprinsul înscrisului intitulat „Declaraţie“, încheiat de părţi la data de 10.11.2003, potrivit căreia pârâta-reclamantă declară că „ am luat suma de la familia PA şi Katalina împrumut de 23 milioane lei“ se coroborează cu răspunsurile reclamanţilor-pârâţi la interogatoriul care la întrebarea nr. 9(filele 36, 38) arată că înţelegerea părţilor era fie că pârâta-reclamantă să restituie reclamanţilor-pârâţi banii în următorii ani, fie să vândă apartamentul şi să împartă banii.
La întrebarea nr.13 din interogatoriu(fila 38), reclamanta –pârâtă PK arată că reclamanţii-pârâţi s-au înţeles cu pârâta-reclamantă ca aceasta să stea 3 ani în apartament, iar apoi părţile să împartă valoarea apartamentului: jumătate din valoare să le revină reclamanţilor-pârâţi iar jumătate din valoarea apartamentului să revină pârâtei-reclamante.
De asemenea, martora Pop Eugenia-Carola(fila 34) arată că înţelegerea părţilor era ca după trecerea unei perioade de timp urma a fi vândut apartamentul şi împărţiţi banii între reclamanţii-pârâţi şi pârâta-reclamantă. Martora reiterează pe parcursul declaraţiei sale acest aspect arătând că ideea părţilor era ca respectivul apartament să fie îmbunătăţit, ulterior vândut iar preţul obţinut să fie împărţit în părţi egale pe de o parte reclamanţilor-pârâţi, iar pe de altă parte pârâtei-reclamante. Faţă de cele învederate în mod repetat de către martora Pop Eugenia-Carola, respectiv că în schimbul unei sume de bani, reclamanţii-pârâţi urmau a primi de la pârâta-reclamantă tot o sumă de bani, instanţa înlătură aprecierea acesteia potrivit căreia contractul încheiat de părţi ar fi un contract de vânzare-cumpărare.
Instanţa acordă eficienţă probatorie declaraţiei martorului Pop Darius-Ion(fila 35) care arată că reclamanţii-pârâţi au dat o sumă de bani, cca 20.000.000 rol pârâtei-reclamante, în vederea cumpărării de către pârâta-reclamantă a apartamentului situat în Tg. Mureş, str.22 Decembrie 1989, nr.32, judeţul Mureş. De asemenea, martorul arată că pârâta-reclamantă s-a obligat să restituie o suma de bani reclamanţilor-pârâţi, precum şi că era vorba despre încheierea unui contract de împrumut încheiat între părţile cauzei.
Mai are în vedere instanţa că folosirea în cuprinsul înscrisurilor încheiate de părţi la data de 10.11.2003 a noţiunilor de contract de vânzare-cumpărare, vânzător respectiv cumpărători nu corespunde voinţei reale a părţilor, întrucât nici în susţinerea reclamanţilor-pârâţi contractul încheiat nu este un contract de vânzare-cumpărare, ci un antecontract de vânzare-cumpărare, or, un astfel de contract nu produce efecte translative, care să justifice o astfel de calificare a contractului, părţile neavând calitatea de vânzător, respectiv cumpărători.
Instanţa reţine că voinţa reală a reclamanţilor-pârâţi la data de 10.11.2003 a fost aceea de a transmite în proprietatea pârâtei-reclamante suma de 23 milioane rol, cu obligaţia pentru pârâta-reclamantă de a restitui reclamanţilor-pârâţi în termen de 3 ani tot o sumă de bani, respectiv ½ din preţul apartamentului situat în Tg. Mureş, str.22 Decembrie 1989, nr.32, ap.27 , judeţul Mureş. Or, un astfel de contract îmbracă trăsăturile juridice ale contractului de împrumut de consumaţie, iar nu ale antecontractului de vânzare-cumpărare.
Faţă de cele expuse, instanţa urmează să respingă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii-pârâţi PA şi PK prin care aceştia au solicitat în contradictoriu cu pârâta-reclamantă BM pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Cu privire la petitul din cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi prin care s-a solicitat anularea convenţiei părţilor din 10.11.2003 invocându-se lipsa discernământului, instanţa reţine că potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică(filele 24-26), pârâta-reclamantă a avut capacitatea psihică contractuală păstrată şi şi-a putut exprima valabil consimţământul la momentul redactării şi semnării înscrisului intitulat „Declaraţie“ din 10.11.2003. În consecinţă, va respinge ca nefondat acest petit.
În ceea ce priveşte petitul din cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a convenţiei părţilor din 10.11.200, ca pretins act translativ de proprietate, având o cauză ilicită şi imorală, instanţa, având în vedere modul de soluţionare a cererii de chemare în judecată, va respinge acest petit ca rămas fără obiect.
Asupra petitului din cererea reconvenţională de constatare a efectuării investiţiilor în cuantum de 3000 lei, instanţa, faţă de natura contractului încheiat de părţi stabilită prin prezenta hotărâre, va respinge acest petit ca fiind lipsit de interes.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C.proc.civ., faptul că reclamanţii-pârâţi sunt în culpă procesuală, iar pârâta-reclamantă a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens la dosarul cauzei un înscris justificativ(chitanţă onorariu avocaţial în cuantum de 3000 lei-fila 45), instanţa va obliga reclamanţii-pârâţi la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
