Decizia civila nr. 156/07.02.2011 pronuntata
de Tribunalul Dâmbovita în dosarul nr.
1994/232/2010
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Gaesti sub nr. 1994/232 din data de 21.06.2010, reclamantul T.I. a chemat în judecata pârâtii M.F., M.V. si M.S., solicitând instantei pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare cumparare pentru suprafata de 1700 mp teren aflat în continuarea celor 800 mp, conform actului de vânzare cumparare, situat în com. D., sat S., jud. Dâmbovita, cu vecini: E – drum comunal, V – izlaz, N – M.G., mostenitoarea lui M.I., S – M.C., mostenitorul lui M.F.
În motivarea cererii de chemare în judecata reclamantul a aratat ca în anul 1974, înaintea aparitiei Legii nr. 58/1974, prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 188/13.03.1974 de Notariatul de Stat Local Titu, a cumparat de la C.G. si M.C.L., suprafata de 800 mp teren intravilan, cu vecinatatile mentionate în contract, pe care erau amplasate câteva constructii.
Mai arata reclamantul ca actul s-a încheiat pentru 800 mp deoarece la acea data legea nu permitea înstrainarea unei suprafete mai mari, dar în fapt el a cumparat 2500 mp teren bine delimitat. Dupa aparitia Legii nr. 18/1991, sustine reclamantul în continuare, M.C.L., desi îi vânduse suprafata de 2500 mp pe care a edificat constructii, a solicitat Judecatoriei Gaesti obligarea lui sa îi lase în deplina proprietate si posesie suprafata de 1500 mp, în fapt 1700 mp, ce reprezinta diferenta dintre 2500 mp si 800 mp înscrisi în act, iar prin sentinta civila nr. 4122/1993 pronuntata în dosarul nr. 1022/1993 Judecatoria Gaesti a respins actiunea ca neîntemeiata. În finalul motivarii reclamantul sustine ca pentru terenul în cauza plateste impozite din anul 1974.
În drept actiunea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 111 Cod procedura civila.
În fata instantei de fond pârâtii nu au formulat întâmpinare, dar au depus înscrisuri. Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 1931/12.11.2010 pronuntata de catre Judecatoria Gaesti în dosarul nr. 1994/232/2010 a fost respinsa actiunea formulata de catre reclamant ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 188/13.03.1974 de fostul Notariat de Stat Local Titu (fila 5), numitii C.G. si M.C.L. au vândut reclamantului T.I. imobilul situat în vatra comunei D., sat S., judetul Dâmbovita, format din suprafata de 800 mp teren camin de casa, împreuna cu un grajd locuibil, cu vecinii din cererea de chemare în judecata. Autorului pârâtilor, numitul M.N., în calitate de mostenitor al defunctei C.L., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 1300 mp, teren arabil extravilan situat pe raza comunei D., sat S., în T 67, P 816/23, cu vecini N – M.G., E – T.I., S – M.F., V – teren administrare primarie, eliberându-se titlul de proprietate nr. 149908/2005 (fila 46).
Mai retine totodata instanta de fond ca prin sentinta civila nr. 1795/04.12.2002 pronuntata de Judecatoria Gaesti în dosarul nr. 1436/2002, irevocabila, a fost admisa în parte cererea principala formulata de M.N., mostenitorul defunctei C.L. si a fost obligata Comisia locala de fond funciar D. sa întocmeasca documentatia necesara emiterii titlului de proprietate pe numele reclamantului, pentru suprafata de 1300 mp teren arabil intravilan potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 52/02.09.1994. Prin aceeasi sentinta a fost constatata nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 12864/21.10.1994 emis pe numele pârâtului din acea cauza, T.I., pentru suprafata de 200 mp teren arabil intravilan.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta a retinut ca în considerentele deciziei nr. 592/2000 a Curtii de Apel Ploiesti s-a aratat ca procesul verbal de punere în posesie nr. 52/1994 emis pe numele C.L. pentru 1300 mp, cu vecini N – M.G., S – M.I., E – T.I., V – CN 816/1, nu afecteaza proprietatea de 800 mp a reclamantului T.I.
A mai apreciat instanta de fond ca T.I. apare ca persoana neîndreptatita la constituirea dreptului de proprietate pentru diferenta 200 mp dintre cei 1000 mp din titlul de proprietate si cei 800 mp cumparati de la C.G. si C.L., acesti 200 mp apartinând numitei C.L., asa cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 592/2000 a Curtii de Apel Ploiesti.
De asemenea, instanta de fond a retinut ca în cauza nu s-a facut dovada existentei unui de vânzare cumparare având ca obiect suprafata de 1700 mp mentionata în cererea de chemare în judecata desi este adevarat ca potrivit art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005, în situatia în care una din parti refuza, ulterior încheierii antecontractului, sa încheie contractul în forma autentica, forma ceruta de lege ad validitatem conform art. 2. alin. 1 din acelasi titlu, partea care si-a îndeplinit obligatiile poate sesiza instanta pentru pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de contract. Dar în cauza nici pârâtii si nici autorii lor nu au încheiat cu reclamantul un antecontract de vânzare cumparare prin care sa se oblige la vânzarea catre acesta a terenului de 1700 mp aflat în continuarea celui de 800 mp din titlul de proprietate al reclamantului.
În lipsa unui antecontract de vânzare cumparare, retine instanta de fond, actiunea reclamantului prin care acesta solicita pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare cumparare, este neîntemeiata si urmeaza a fi respinsa.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen reclamantul. Prin motivele de recurs recurentul reia sustinerile din actiunea initiala cu privire la modul de dobândire a terenului pentru care solicita pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de înstrainare si arata ca instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca plateste impozite si taxe pentru aceasta suprafata din anul 1974, înregistrarea suprafetei în registrul agricol fiind facuta imediat dupa cumpararea terenului.
Mai arata recurentul ca stapâneste suprafata de 1700 m.p. din anul 1974 sub nume de proprietar, ca suprafata este bine delimitata si nu a fost tulburat de nimeni în stapânirea terenului. Mai arata recurentul ca nu mai detine chitanta sub semnatura privata prin care a cumparat terenul, ca ea a fost depusa la fostul Consiliu Popular al comunei D., dar a disparut sau a fost distrusa, reconstituirea ei fiind imposibila deoarece atât vânzatorii cât si martorii care au participat la încheierea ei au decedat. Se mai sustine în motivarea recursului ca, din moment ce suprafata de teren a fost înscrisa în registrul agricol iar intimatii nu au invocat lipsa unui antecontract de vânzare cumparare nu exista impediment pentru realizarea unui drept în temeiul art. 111 Cod procedura civila si art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
În calea de atac a recursului nu au fost depuse înscrisuri noi iar intimatii nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate tribunalul retine ca prin sentinta civila nr. 1931/12.11.2010 pronuntata de catre Judecatoria Gaesti în dosarul nr. 1994/232/2010 a fost respinsa actiunea formulata de catre reclamant ca neîntemeiata.
Cu privire la situatia de fapt tribunalul retine ca aceasta a fost corect stabilita de catre instanta de fond. Astfel, prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 188/13.03.1974 de fostul Notariat de Stat Local Titu (fila 5 dosar de fond), numitii C.G. si M.C.L. au vândut reclamantului T.I. imobilul situat în vatra comunei D., sat S., judetul Dâmbovita, format din suprafata de 800 mp teren camin de casa, împreuna cu un grajd locuibil, cu vecini E – drum comunal, V – lot ajutator, S – M.C., N – M.I. Dupa anul 1991, autorului pârâtilor, numitul M.N., în calitate de mostenitor al defunctei C.L., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 1300 mp, teren arabil extravilan situat pe raza comunei D., sat S., în T 67, P 816/23, cu vecini N – M.G., E – T.I., S – M.F., V – teren administrare primarie, eliberându-se titlul de proprietate nr. 149908/2005 (fila 46 dosar fond).
De asemenea, retine tribunalul ca prin sentinta civila nr. 1795/04.12.2002 pronuntata de Judecatoria Gaesti în dosarul nr. 1436/2002, irevocabila, a fost admisa în parte cererea principala formulata de M.N., mostenitorul defunctei C.L. si a fost obligata Comisia locala de fond funciar D. sa întocmeasca documentatia necesara emiterii titlului de proprietate pe numele lui M.N., pentru suprafata de 1300 mp teren arabil intravilan potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 52/02.09.1994. Prin aceeasi sentinta a fost constatata nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 12864/21.10.1994 emis pe numele lui T.I. pentru suprafata de 200 mp teren arabil intravilan.
De asemenea, în mod corect a retinut instanta de fond ca în lipsa unui antecontract de vânzare cumparare având ca obiect suprafata de 1700 mp mentionata în cererea de chemare în judecata nu se poate face aplicarea art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005 în conformitate cu care în situatia în care una din parti refuza, ulterior încheierii antecontractului, sa încheie contractul în forma autentica, partea care si-a îndeplinit obligatiile poate sesiza instanta pentru pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de contract. Cum în cauza nici pârâtii si nici autorii lor nu au încheiat cu reclamantul un antecontract de vânzare cumparare prin care sa se oblige la vânzarea catre acesta a terenului de 1700 mp aflat în continuarea celui de 800 mp din titlul de proprietate al reclamantului, în mod evident ca nu se poate obtine nici pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de înstrainare.
Tribunalul constata ca motivele de recurs aratate de reclamant sunt total neîntemeiate fata de situatia de fapt existenta în speta dedusa judecatii. Astfel, nu prezinta relevanta din punctul de vedere al pronuntarii unei hotarâri care sa tina loc de act autentic faptul ca reclamantul figureaza în registrul agricol cu suprafata respectiva din anul 1974. Registrul agricol are rol de evidenta pentru plata impozitelor si nu face dovada proprietatii.
Cu privire la sustinerea ca terenul respectiv este stapânit de catre reclamant înca din anul 1974 netulburat de nimeni si sub nume de proprietar tribunalul constata ca este o sustinere nereala infirmata chiar de procesele purtate între parti începând cu anul 1993 când M.C.L. a formulat prima actiune în revendicare ce a fost respinsa, dar nu pe fond, ci doar pentru lipsa punerii în posesie asupra terenului. Este de remarcat ca în momentul de fata terenul în litigiu figureaza în titlul de proprietate al autorului pârâtilor, iar între autorul pârâtilor si reclamant nu exista nici o promisiune de vânzare cumparare pentru a se putea face aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005. Sustinerea reclamantului ca un astfel de înscris a existat, dar s-a pierdut sau distrus si nu poate fi reconstituit, nu tine loc de înscris si nu poate fi luata în seama de catre instanta de judecata.
Sustinerea ca instanta de judecata nu trebuia sa invoce din oficiu lipsa antecontractului de vânzare cumparare nu poate fi primita deoarece de esenta unei astfel de actiuni este existenta antecontractului, iar în lipsa acestuia nu exista practic actiune la îndemâna pretinsului cumparator.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila, tribunalul urmeaza a respinge recursul si a mentine sentinta instantei de fond ca fiind legala si temeinica.
??
??
??
??
1
