Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 6.02.2008 sub nr. 988/320/2008, reclamantul KRD a solicitat în contradictoriu cu pârâtul BIG, obligarea acestuia la finalizarea lucrărilor de construcţii la imobilul (cabană) situat în Ideci, compus din parter şi mansardă, conform contractului şi actului adiţional intervenit , cu cheltuieli de judecată în caz de opoziţie.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că între părţi la 28.04.2005 a intervenit un contract de execuţie lucrări construcţii, cu termen de execuţie pentru 10 august 2005. Ulterior, la 2.08.2006 la acest contract s-a încheiat şi un act adiţional care prevedea prelungirea termenului de execuţie până în noiembrie 2006.
Având în vedere că executantul pârât nici până în prezent nu a executat lucrările la care s-a angajat, mai exact lucrări interioare cum ar fi montarea de parchet, gresie, faianţă şi cum acesta nu a răspuns nici invitaţiilor verbale ale reclamantului, reclamantul s-a văzut obligat să solicite obligarea pârâtului să respecte întocmai clauzele contractului intervenit şi să finalizeze lucrarea de execuţie a cabanei de la băile Ideci, jud. Mureş.
În drept au fost invocate prevederile art. 969 şi următoarele Cod civil, art. 1073 şi urm. Cod civil.
Acţiunea a fost timbrată cu taxă de timbru de 8 lei şi timbru judiciar de
Pârâtul, în întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii arătând că în cadrul unei convenţii, obligaţia de a face este bilaterală. Convenţia a fost încheiată la o valoare de 40.000 lei, ce reprezintă executarea unei construcţii pe o fundaţie existentă, cu o suprafaţă de living de 100 mp, la parter şi un semietaj care cuprinde două camere şi o baie, în suprafaţă de aproximativ 45 mp, cu un acoperiş într-o singură apă de aproximativ 130 mp, proiect iniţial când s-a încheiat convenţia. Pârâtul a construit parterul conform proiectului iniţial ce face obiectul convenţiei, până la semietaj, când a fost oprit verbal, fiind înştiinţat că se modifică proiectul de construcţie urmând să se facă un etaj complet, cu patru camere, hol şi patru băi la etaj, plus o baie la parter cu o suprafaţă totală de aproximativ 100 mp, peste care se face alt tip de acoperiş în două ape pentru a se putea cu timpul mansarda, ceea ce înseamnă o suprafaţă de 180 mp.
Pârâtul a fost de acord cu noul proiect, dar cu suplimentarea aferentă de preţ. Reclamantul a trebuit să plece din ţară şi a solicitat continuarea lucrării după noul proiect din bugetul propriu cu condiţia ca telefonic să discute bugetul necesar pentru respectivele lucrări, urmând ca reclamantul să vireze banii prin bancă iar atunci când revine în ţară să stabilească împreună finanţarea suplimentară necesară şi să se încheie un act adiţional prin care să se ajungă de comun acord asupra valorii noului proiect.
Pârâtul a ridicat etajul şi l-a acoperit, a început finisările exterioare, care sunt gata în proporţie de 80%, s-au început şi lucrările pentru finisările interioare, respectiv izolaţiile care s-au executat în totalitate, iar lucrarea cu rigips este efectuată în proporţie de 90%. Au mai fost executate binalele, respectiv şapte uşi şi şase geamuri în plus faţă de proiectul iniţial şi bineînţeles material lemnos mai mult cu 50% cu manopera aferentă faţă de proiectul iniţial. La sosirea reclamantului acesta nu a mai fost de acord cu renegocierea preţului în funcţie de lucrările efectuate suplimentar.
În aceste condiţii lucrarea a fost sistată fiindcă deja depăşise valoarea de 40.000 lei din care reclamantul achitase doar 24.600 lei.
Astfel fiind, pârâtul a considerat că obligaţia de a face este în primul rând datoria reclamantului, cu privire la diferenţa valorică, care poate fi stabilită concret printr-o expertiză de specialitate.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 115-118 Cod pr. civilă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: contract execuţie lucrări (f 8-10), act adiţional (f 11), înţelegere (f 12), proiect tehnic de construcţie (f 28-32), plan construcţie (f 40-42), declaraţie (f 57).
A fost încuviinţată proba cu interogatoriul pârâtului (f 26-27), proba cu efectuarea unei expertize tehnice în construcţii (f 101-125) şi proba cu martorii Oprean Ioan, Barabas Martin, Bako Maria Magdalena.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
La data de 28.04.2005 între părţi a intervenit un contract de execuţie lucrări ( fila 8-10) având ca obiect construirea unei cabane de vacanţă situată în com Ideciu, jud. Mureş, fiind indicate atât detaliile tehnice ale lucrării, pe scurt, cât şi preţul contractului, stabilit la suma de 400 milioane lei. Contractul a fost încheiat în baza Înţelegerii din data de 21.02.2005 ( fila 12), semnată de ambele părţi.
La data de 2.08.2006 între părţi a fost încheiat un act adiţional, anexă la contractul din 8.04.2005, prin care se prelungeşte termenul de recepţie a lucrării de la 10.08.2005 la 30.11.2006.
În actul adiţional se modifică şi unele detalii tehnice ale lucrării, respectiv faptul că la etaj partea convenită a fi executată din lemn, căptuşită cu lambriuri să fie căptuşită cu rigips, iar diferenţa valorică să fie acoperită prin executarea altor lucrări suplimentare.
Din analiza contractelor şi actelor adiţionale încheiate între părţi, instanţa califică convenţia părţilor ca reprezentând un contract de antrepriză de construcţii, raporturile juridice dintre părţi urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile normative care guvernează contractul de antrepriză ( art 1470-1490 Cod civil).
Contractul de antrepriză presupune obligaţii corelative ale părţilor, respectiv obligaţia beneficiarului lucrării de a achita contravaloarea lucrării corelativ cu obligaţia constructorului de a edifica construcţia contractată, această din urmă obligaţie făcând obiectul prezentei acţiuni.
Pârâtul a început edificarea imobilului compus din parter + mansardă potrivit unui proiect neautorizat, întocmit de martora Bako Maria Magdalena ( după cum se specifica şi în art 2.2. din contract) potrivit planului aflat la filele 28 -32 din dosar.
Ulterior proiectul iniţial a fost modificat potrivit înţelegerii verbale dintre părţi, construcţia fiind edificată în regim parter + etaj, cu pod mansardabil, potrivit proiectului fază PAC întocmit de arh Ban Onoriu Ştefan ( filele 121-122 dosar).
După cum reiese din probele administrate şi potrivit susţinerilor părţilor, la momentul în care s-a stabilit modificarea proiectului iniţial a fost doar o înţelegere verbală, urmând ca, după cum susţine pârâtul, aceasta să fie perfectată în scris la momentul la care reclamantul urma să vină în ţară.
Ulterior, această înţelegere nu a mai fost perfectată în scris potrivit refuzului reclamantului, după cum susţine pârâtul. Însă, această susţinere a pârâtului nu a fost dovedită prin probatoriul administrat în cauză.
Având în vedere faptul că părţile au stabilit preţul construcţiei per ansamblu pentru întregul imobil şi că a intervenit o modificare a proiectului construcţiei, instanţa reţine faptul că în cauză sunt incidente prevederile art 1484 Cod civil, potrivit căruia Întreprinzătorul sau arhitectul care s-a însărcinat a da gata un edificiu, după un plan statornicit şi dezbătut cu comitentul, nu poate cere nici o sporire de plată, nici sub pretext de scumpire a muncii manuale ori a materialelor, nici sub pretext că s-a făcut la planul zis schimbări şi adăugiri, dacă aceste adăugiri şi schimbări n-au fost în scris aprobate şi preţul lor defipt cu comitentul.
Faţă de faptul că modificarea proiectului nu a fost autorizată în scris şi perfectată în aceeaşi manieră şi modificarea de preţ, instanţa constată că pârâtul-constructor nu poate justifica majorarea preţului construcţiei raportat la materialele suplimentare, asumându-şi în acest mod riscul suportării eventualelor cheltuieli suplimentare.
În cazul în care modificările proiectului şi diferenţele de preţ presupuse de această schimbare ar fi fost constatate în scris, constructorul – pârât nu ar mai fi suportat acest risc şi ar fi putut solicita reclamantului – beneficiar orice cheltuială suplimentară cauzată de materialele necesare în plus.
În aceste condiţii, instanţa reţine faptul că preţul de 400 milioane stabilit iniţial nu poate fi majorat, pârâtul neputând opune reclamantului – beneficiar al lucrării faptul că a executat până în prezent lucrări care acoperă preţul achitat din lucrare.
Faţă de dispoziţia legală sus menţionată, acţiunea reclamantului apare ca fiind întemeiată, instanţa urmând a dispune admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului la finalizarea lucrărilor de construcţii la imobilul – cabană situat în localitatea Ideciul de Jos, jud. Mureş
Având în vedere dispoziţiile art 274 Cod proc civ, instanţa va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 2112.3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
