-obligarea la demolarea ( înlăturarea ), gardului existent în prezent şi, care desparte proprietăţile învecinate aflate la nr. administrativ 528/A şi 528 de pe str. Gării din Cristeşti.
-Obligarea pârâţilor la plata unor daune cominatorii de 50 leu / zi de întârziere de la data de 15.04.2007 şi până la îndeplinirea obligaţiei, de a permite edificarea unui nou gard care să respecte aliniamentul stabilit în dosarul nr. 6974/2001 al Judecătoriei Tg.Mureş în mod definitiv şi irevocabil, pe cheltuiala comună şi, cu o societate autorizată în domeniu.
-obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 5605/10.11.2003 a fost soluţionată cererea prin care s-a solicitat de către reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii stabilirea liniei de hotar între proprietăţile învecinate.
Apelul formulat împotriva sentinţei sus menţionate, a fost soluţionat prin decizia civilă 533/.24.06.2004, irevocabilă.
În urma acestor două hotărâri a fost tranşată problema grăniţuirii, sens în care s-a încercat executarea silită prin BEJ Asoc- Soos- Pop.
Datorită opoziţiei manifestată de pârâţi, nu s-a putut pune în integral hotărârea judecătorească irevocabilă.
În acest sens, pârâţii nu au permis reclamanţilor construirea gardului amplasând un gard din plasă rabitz, care nu determină o delimitare adecvată a proprietăţilor. În acest sens se impune ca pârâţii să desfiinţeze gardul , în special pe porţiune de la fântână şi până la punctul 57, în vederea edificării unui gard nou care să respecte aliniamentul stabilit irevocabil de instanţa de judecată.
Se învederează instanţei că pârâţii au fost notificaţi în acest sens.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1073 şi 1077 Cod civil.
Pârâţii au formulat întâmpinare solicitând:
-respingerea cererii de obligare la demolarea gardului existent;
-respingerea cererii privind plata de daune cominatorii de 50 lei/ zi de întârziere de la data de 15.04.2007 şi până la data la care se va permite edificarea unui nou gard;
-obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare pârâţii arată că urmare a celor două hotărâri judecătoreşti evocate de către reclamanţi, au construit pe cheltuială proprie gardul între cele două proprietăţi, fără a exista nici o opoziţie din partea reclamanţilor.
Faptul că reclamanţii nu sunt satisfăcuţi de calitatea gardului, nu poate determina obligaţia pârâţilor de al reface , atâta timp cât acesta respectă aliniamentul solicitat de reclamanţi.
În drept au invocat prevederile art. 595 şi 596 Cod civil.
În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: copie a completării raportului la expertiză efectuat în dosar nr. 6974/2002 ( f. 5-13), proces verbal întocmit de judecătoresc la data de 15.03.2007 ( f. 14), somaţia adresată pârâţilor prin ( f. 15), copia deciziei 1352/R/14.09.2006 ( f. 16-18), copie de pe încheierea pronunţată în dosar 1010/2006 ( f. 19), copie de pe decizia civilă nr. 533/A/24.06.2004 ( f. 20-22), copie sentinţă civilă 5605/10.11.2003 ( f. 23-25), copia Notificării adresată pârâţilor ( f. 26-27), copie contract de vânzare cumpărare 2087/2007 ( f. 28-29), extras CF 733 Cristeşti (f. 30), judiciară nr. 35/2008 ( f. 45-47), certificat de deces al numitului OD ( f. 64), Autorizaţia de construire din 25.04.1972 ( f. 110), schiţă de dezmembrare a imobilului ( f. 111).
De asemenea, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice – raport de expertiză efectuat de expert Misăraş Flaviu înregistrat la Biroul Local de Expertize din cadrul Tribunalului Mureş sub nr. 912/2009 ( f. 99-102).
Au fost acvirate dosarele execuţionale 350/2006, dosar nr. 6974/2002 al Judecătoriei Tg.Mureş, dosar 133/2004/C al Curţii de Apel Tg.Mureş, dosar 1206/2005/C al Curţii de Apel Tg.Mureş, dosar 1010/2006 al Curţii de Apel Tg.Mureş.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5605/10.11.2003, în dosar 6974/2002 Judecătoria Tg.Mureş a admis acţiunea formulată de PV şi PI şi a stabilit linia de hotar ce desparte terenul proprietatea acestora evidenţiat în CF 733 Cristeşti nr. top 368/4/3 de terenul proprietatea intervenienţilor OD şi OS înscris în CF 1051 Cristeşti nr. top 368/5/3/1/1, 368/4/1/1, 368/5/3/1/2 şi 368/4/1/2 conform raportului de expertiză tehnică întocmit la dosar pe aliniamentul stabilit în punctele 5 şi 57.
Prin Decizia civilă nr. 533/A/24.06.2004 dată în dosar nr. 133/2004/C al Curţii de Apel Tg.Mureş a fost admis apelul declarat de intervenienţii OD şi OS şi a fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 5605/10.11.2003 în sensul că linia de hotar ce desparte terenul aflat în proprietatea celor două părţi a fost stabilită conform completării de expertiză pe linia de demarcaţie ce uneşte punctul 5 ( margine stâlp de beton), cu punctul 40 A ( mijloc fântână). Recursul împotriva sentinţei sus menţionate a fost respins prin Decizia civilă nr. 1352/ R/14.09.2006.
Instanţa raportat la cuprinsul raportului de expertiză aflat în dosarul nr. 6974/2002 şi completării la raportul de expertiză în dosar 133/2004 /C şi având în vedere dispozitivul deciziei pronunţare în apel, constată că în mod irevocabil linia de demarcaţie între cele două proprietăţi a fost stabilită conform planului de situaţie, completare la raportul de expertiză întocmit de expert Misăraş Flaviu şi aflat la fila 40 din dosar 133/2004, respectiv între punctele 5 şi 40 A, linie de demarcaţie roşie.
În urma contractului de vânzare cumpărare 2087/07.06.2000, Moldovan (Portik) Iolanda a înstrăinat către reclamanţii din prezenta cauză cota de ½ din terenul ce a făcut obiectul litigiului de grăniţuire, sens în care reclamanţii din prezenta cauză astfel cum rezultă şi din extrasul CF depus la dosar au dobândit cota de 1/1 asupra terenului înscris în CF 733 Cristeşti, nr. top 368/4/3 compus din casă de locuit şi teren în suprafaţă de 2990 mp.
Pârâţii, ca urmare a admiterii cererii de intervenţie formulată în dosar 6974/2002 şi a admiterii cererii acestora de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare prin sentinţa civilă nr.5605/2003 – au calitatea de cu privire la imobilul înscris în CF 1051 Cristeşti sub nr. top 368/5/3/1/1, 368/4/1/1, 368/5/3/1/2, 368/4/1/2.
Raportat la cuprinsul Deciziei civile nr. 533/A/24.06.2004 dată în dosar nr. 133/2004/C al Curţii de Apel Tg.Mureş şi având în vedere imobilele cu privire la care se desfăşoară prezentul litigiu precum şi calitatea părţilor de succesori în drepturi a părţilor între care s-a judecat acţiunea în grăniţuire, instanţa reţine că aspectele soluţionate irevocabil prin Decizia civilă nr. 533/A/24.06.2004, legate de limita dintre cele două proprietăţi se opun cu autoritate de lucru judecat părţilor în prezenta cauză.
Având în vedere obiectul acţiunii – obligaţie de a face în sensul desfiinţării gardului ce desparte cele două proprietăţi – raportat la cuprinsul deciziei irevocabile care a tranşat litigiul având ca obiect grăniţuire în sensul că a stabilit că linia de hotar ce desparte terenul aflat în proprietatea celor două părţi este situată pe linia de demarcaţie ce uneşte punctul 5 ( margine stâlp de beton), cu punctul 40 A ( mijloc fântână) conform completării la raportul de expertiză efectuat în cauză, instanţa constată parţial întemeiate pretenţiile reclamanţilor în prezenta cauză. În acest sens se constată din cuprinsul raportului de expertiză efectuat de expert Misăraş Flaviu, aflat la filele 100-102 dosar şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre că în fapt gardul construit de către pârâţi – culoare verde anexa 1 la raport, nu respectă întrutotul linia de demarcaţie stabilită până la punctul 40 a prin decizia civilă nr. 533/A/24.06.2004 – culoare roşie anexa 1 la raport, existând în punctele 1-10 din anexa 1 o deplasare a gardului pe o suprafaţă de 3 până la 10 centimetri.
Având în vedere aceste aspecte instanţa reţine că în vederea respectării întocmai a dispoziţiilor deciziei civile nr. 533/A/24.06.2004, pe acest aliniament (punctul 5 – margine stâlp de beton şi cu punctul 40 A – mijloc fântână ) se impune desfiinţarea gardului existent în prezent şi edificarea unuia nou, pe cheltuiala comună a părţilor. Susţinerile pârâţilor din întâmpinare – referitoare la faptul că reclamanţii au fost de acord cu amplasarea acestui gard pe aliniamentul actual nu pot fi reţinute în cauză în condiţiile în care conform procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc, părţile s-au obligat să edifice gardul pe aliniamentele 5-40 a, astfel cum au fost stabilite de instanţă. De asemenea instanţa va respinge ca neîntemeiate susţinerile pârâţilor referitoare la faptul că se respectă întrutotul aliniamentul stabilit de instanţă singurul aspect disputat fiind calitatea gardului, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză precum şi cererea de chemare în judecată în care se menţionează expres faptul că amplasamentul actual al gardului nu respectă aliniamentul.
În ceea ce priveşte situaţia gardului pe porţiunea de teren din punctele 40 a – 57, cu privire la care de asemenea se solicită de către reclamanţi demolarea gardului existent şi edificarea unui nou gard conform aliniamentului stabilit de decizia civilă nr. 533/A/24.06.2004, instanţa constată neîntemeiată această cerere având în vedere dispozitivul deciziei sus menţionate precum şi principiul disponibilităţii. În condiţiile în care instanţa de apel a schimbat sentinţa civilă nr. 5605/10.11.2003 în ceea ce priveşte soluţia dată petitului de grăniţuire şi a stabilit o nouă linie de hotar între cele două proprietăţi, strict pe aliniamentul stabilit conform completării la raportul de expertiză efectuat de ing. Misăraş Flavius (punctul 5 – margine stâlp de beton şi cu punctul 40 A – mijloc fântână ) fără a face referire la restul suprafeţelor de teren, cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor de a demola gardul dintre punctele 40 a- 57 pe motiv că nu respectă aliniamentul stabilit anterior de instanţe şi în condiţiile în care nu s-a solicitat anterior delimitarea proprietăţilor şi cu privire la această porţiune apare ca neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare.
În ceea ce priveşte cererea reclamanţilor de stabilire a unor daune cominatorii de 50 lei/zi până la îndeplinirea obligaţiei de a le permite edificarea unui nou gard, va fi respinsă de asemenea ca neîntemeiată având în vedere prev. art.1075 şi 1077 C.civ. În condiţiile în care activitatea de demolare a gardului respectiv de construire a unui nou gard nu reprezintă o obligaţie intuitu personae a pârâţilor, îndeplinirea acestei obligaţii putând fi realizată prin executarea silită în natură, inclusiv prin efectuarea lucrărilor de reclamanţi pe seama pârâţilor, nu se impune aplicarea de daune cominatorii, având în vedere caracterul subsidiar al acestui mijloc de constrângere.
Având in vedere dispoziţiile art. 274 al. 1 C.p.c. potrivit căruia partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa va obliga pârâţii la plata către reclamanţi a sumei de 887,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 39 lei reprezentând taxa de timbru şi 848,8 lei taxa de timbru judiciar.
