Prin încheierea civilă nr.1143 din 01.06.2010 a Tribunalului Mureş, din dosar nr.241/102/2010, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii reclamantului în favoarea Judecătoriei Tg. Mureş, unde a fost înregistrată la data de 28.01.2010 sub nr. 241/102/2010.
Prin cererea introductivă reclamantul PC-D a solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război – Filiala Mureş, anularea măsurii de reziliere a contractului de prestări servicii nr.262 din 22.12.2008 (anexat la dosar), prin care a fost angajat pe perioadă nedeterminată în funcţia de secretar al ANVR subfiliala Luduş şi reîncadrarea sa pe post, plata sumelor de bani datorate de către filiala ca ajutoare băneşti şi prime de plan pentru serviciile prestate şi neplătite pentru luna octombrie, 14 zile (perioada 8-22 octombrie) respectiv planul pe 6 luni (perioada mai-octombrie) în sumă totală de 135 lei, până la încetarea, efectivă prestaţiilor, plata daunelor materiale produse prin reziliere cuvenite pentru perioada 22 octombrie 2009 – 31 ianuarie 2010 în sumă de 452 lei şi în continuare până la pronunţarea sentinţei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a fost angajat pe perioadă nedeterminată în funcţia de secretar al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război – Subfiliala Luduş în baza contractului de prestări servicii nr. 262/22.12.2008, că avea ca obligaţii întocmirea unor situaţii privind evidenţa veteranilor de război de la subfiliala Luduş.
Susţine că nu a semnat şi nu a primit fişa postului, că şi-a îndeplinit toate obligaţiile prevăzute în contract, că acest contract nu putea fi denunţat unilateral.
În luna septembrie 2009 i-a fost reziliat contractul de prestări servicii prin notificarea nr. 489/31.08.2009. A contestat la Filiala Mureş această măsură, dar contestaţia i-a fost respinsă. În 22 octombrie 2010 a predat efectiv funcţia de secretar nefiind întâmpinate lipsuri, conform procesului-verbal de predare primire încheiat.
Rezilierea unilaterală a contractului de prestări servicii este abuzivă, obligaţiile asumate au fost îndeplinite corespunzător, nefiindu-i notificat anterior rezilierii îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor.
Cererea nu a fost fundamentată în drept.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, acuzând comportamentul reclamantului în exercitarea obligaţiilor, încasarea cotizaţiilor şi nedepunerea sumelor în contul filialei, sesizări cu informări mincinoase şi insultătoare la adresa ANVR Filiala Mureş, instigarea separării de Filiala Mureş, manifestări de nemulţumire în privinţa ajutorul financiar, neplata primelor de plan, nerespectarea angajamentului luat în faţa Biroului Executiv al Filialei ANVR Mureş de a nu mai comite abateri.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare. În motivare a arătat că acuzaţiile care i se fac nu au legătura cu prevederile contractului de prestări servicii.
A mai arătat că relaţia sa cu filiala Mureş a ANVR nu este un contract de muncă care să se supună prevederilor legii muncii.
Prin completarea cererii introductive (f.30), reclamantul a solicitat recalcularea despăgubirilor materiale astfel 130 lei lunar salariu conform bugetului aprobat pe judeţ; 100 lei prima pe luna mai conform bugetului aprobat pe judeţ; sumele de bani pentru anul 2009 adică 110 lei lunar salariu conform bugetului aprobat pe judeţ; 90 lei primele pe lunile octombrie si decembrie conform bugetului aprobat pe judeţ.
Instanţa a solicitat precizări cu privire la natura raporturilor stabilite între reclamant şi pârâtă, oferite de reclamant prin intermediul precizărilor depuse în 01.06.2010 (f.35)
În probaţiune, la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: contract de prestări servicii nr. 262/22.12.2008 (f.3), notificarea nr. 489/31.08.2009 (f. 4), contestaţie la notificare (f. 5-6), răspunsul la contestaţie prin adresa nr. 514/06.10.2009 (f. 7), proces-verbal de predare primire (f. 8, 21, 22-23), adresa nr. 15/08.04.2009 (f. 19), precizări nr. 834/19.03.2002 (f. 28-29), note privind cheltuielile de judecată şi bilete de călătorie (f. 31, 40), calcule şi evidenţe contabile (f. 32, 36-38), extras statut ANVR (f. 39), fişa postului (f. 41), adresa nr. 32/11.01.2005 (f. 42), extras stat de plată (f. 43-51), statutul Asociaţiei Naţionale a veteranilor de război (f.67-77).
Părţile au depus al dosar concluzii scrise, fiecare reiterând susţinerile din acţiunile depuse la dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie:
Prin hotărârea de declinare, Tribunalul Mureş a apreciat că între părţi nu s-au stabilit raporturi de muncă, activitatea prestată de reclamant constituind obiectul unui contract de prestări servicii, raporturile juridice având natură civilă.
Analizând convenţia părţilor, din această perspectivă, instanţa apreciază că cererea reclamantului de anulare a măsurii de reziliere, urmată de reîncadrarea sa în postul deţinut şi plata sumelor de bani, cu titlul de prestaţii datorate în temeiul convenţiei este neîntemeiată.
Potrivit reglementărilor în vigoare la momentul încheierii convenţiei de prestări servicii o persoană fizică putea realiza venituri prin intermediul raporturilor de muncă în temeiul unui contract de muncă, în cazul prestării unor lucrări pentru care se beneficia de drepturi de autor, sau, în mod independent, din servicii economice, sub incidenţa prevederilor O.U.G nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale(act normativ care a abrogat Legea nr. 300/2004).
În mod cert reclamantul nu desfăşura o profesie liberală, sau una supusă regimului creaţiei intelectuale, nici un raport de muncă (pe care atât părţile, cât şi Tribunalul l-au respins). În concluzie, activitatea prestată în temeiul convenţiei de prestări civile invocată, nu putea să fie circumscrisă legal decât prevederilor O.U.G.nr. 44/2004,
Însă, din actele dosarului rezultă că părţile nu au acţionat de o asemenea manieră. Potrivit art. 2 lit. i, „persoană fizică autorizată” este definită ca persoana fizică autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă.
Potrivit art. 4. al O.U.G. persoanele fizice prevăzute pot desfăşura activităţile economice, individual şi independent, ca persoane fizice autorizate; ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; ca membri ai unei întreprinderi familiale. Activităţile trebuie autorizate şi înregistrate conform actului normativ incident.
Persoana fizică autorizată trebuie să prezinte societăţii beneficiare, anterior încheierii contractului de prestări servicii, autorizaţia pentru desfăşurarea de activităţi economice în mod independent şi certificatul de înregistrare la O.R.C.
Aceasta este asigurată în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege, fiind plătitoare de impozit pe în condiţiile prevăzute de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte încheierea altor tipuri de convenţii civile, acestea sunt permise de regulă numai pentru activităţi prevăzute expres de legi speciale (exemplu, pentru angajarea administratorilor de bloc de către asociaţiile de proprietari-art. 17 din Hotărârea nr. 1588/2007).
Odată cu abrogarea prevederilor art. 3 din Legea nr. 130/1999, privind reglementarea convenţiilor civile pentru desfăşurarea cu regularitate a unor activităţi care nu depăşeau în medie 3 ore pe zi în raport cu programul lunar de lucru, singura posibilitate rămasă de încheiere a unui contract civil de prestări servicii este dată de Codul civil, însa nu pentru activităţi regulate, (cu tipicul convenţiilor civile mai sus reţinute) ci de regulă, pentru o prestaţie unică, determinată.
În concluzie, raportul stabilit între reclamant şi pârâtă, izvorât din convenţia de prestări servicii nu îşi găseşte suport în legislaţia în vigoare la momentul încheierii sale. Nu poate fi apreciat nici ca un contract nenumit al cărui regim să fie determinat potrivit regulilor generale aplicabile tuturor contractelor, căci potrivit prevederilor art. 5 C civil, nimeni nu poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare de la legile care interesează ordinea publică. Libertatea contractuală apare ca fiind limitată de dispoziţiile imperative de ordine publică.
Reglementarea de către legiuitor a condiţiilor în care o persoană prestează activitate în scopul obţinerii de venituri vine atât în scopuri fiscale, cât şi tehnice, care interesează protecţia celor care intră în contact cu o persoană care pretinde o anumită competenţă într-un anumit domeniu, competenţă recunoscută conform unor statute sau norme. În aceste condiţii, instanţa reţine că reclamantul nu invocă drepturi recunoscute de lege care să se bucure de ocrotire.
