În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au arătat că au încheiat cu pârâta, împuternicită legal de proprietarii imobilului, un contract de închiriere pe un termen de 5 ani pentru imobilul din Târgu Mureş, str. R, nr. 19, ap. II. Reclamanţii au precizat că plătesc regulat chiria lunară stabilită prin contract, dar întrucât ulterior semnării contractului pârâta a găsit alte persoane ce îi ofereau o chirie mai mare decât cea convenită, aceasta a încercat prin diferite metode să-i determine să părăsească imobilul, printre altele, invitânu-i la sediul unui jurist care le-a adus la cunoştinţă că va intenta o acţiune în instanţă pentru rezilierea contractului. La data de 10 martie au observat că centrala de încălzire şi aragazul nu mai funcţionează, gazul fiind debranşat, cu toate că au achitat constant contravaloarea utilităţilor către furnizorul E-on Gaz. Reclamanţii au învederat că prin adresa nr. 265036/19.3.2009 a furnizorului de gaze au fost încunoştinţaţi că debranşarea a fost operată la cererea pârâtei. Reclamanţii au argumentat că datorită debranşării nu au căldură, fiica lor în vârstă de 13 ani s-a îmbolnăvit, în lipsa gazului fiind în imposibilitatea de a-şi asigura igiena personală şi de a pregăti alimente calde.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 581 şi urm. Cod procedură civilă.
În susţinerea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri, în fotocopie: de administrare nr. 1307/25.5.2005 (f. 4), contractul de închiriere autentificat sub nr. 997/4.4.2008 de BNP Asociaţi Gurghian-Ispas (f. 5), adresa din data de 19.3.2009 emisă de S.C. E-on Gaz România S.A. (f. 6), adeverinţă medicală (f. 7).
Cererea a fost legala timbrată.
Instanţa, faţă de caracterul urgent al obiectului cererii, pentru motivele consemnate în încheierea de şedinţă din data de 23.3.2009 a dispus judecarea cauzei fără citarea părţilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin contractul de închiriere autentificat sub nr. 997/4.4.2008 de BNP Asociaţi Gurghian-Ispas, reclamanţii au luat în chirie de la pârâta KG-V, care a participat la încheierea contractului în calitate de mandatară împuternicită de proprietarul Kolumban Tibor prin procura de administrare nr. 1307/25.8.2005, imobilul din Târgu Mureş, str. R, nr. 19, ap. II. Potrivit înţelegerii părţilor, durata raportului contractual a fost fixată la o perioadă de cinci ani, începând cu data de 1.5.2008. În temeiul clauzei prevăzute la pct. 17-18 din contract, părţile vor putea să rezilieze de comun acord contractul, iar în caz de neexecutare a obligaţiilor contractuale de către chiriaş, proprietarul va putea cere rezilierea contractului şi trece la evacuarea chiriaşului fără somaţie.
După cum reiese din adresa eliberată de furnizorul de gaze S.C. E-on Gaz România S.A., la cererea nr. 22644/9.3.2009 a pârâtei KG-V s-a realizat debranşarea de la reţeaua de gaze naturale a imobilului închiriat de reclamanţi, situat în Târgu Mureş, str. R, nr. 19, ap.II.
Reglementând prin dispoziţiile art. 581–582 Cod procedură civilă procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, legiuitorul a stabilit condiţiile de admisibilitate ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la această cale rapidă. Astfel, stabilind că „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice”, art. 581 Cod procedură civilă fixează două din condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei: urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii care se cere a fi luata pe această cale. Din această ultimă condiţie decurge şi o a treia cerinţă, şi anume aceea ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul cauzei.
Referitor la condiţia generală de admisibilitate a oricărei acţiuni civile – afirmarea unui drept – instanţa reţine că, în această materie specială, nu se poate vorbi de cerinţa dreptului, întrucât cercetarea fondului este incompatibilă cu natura şi caracterul procedurii reglementate în art. 581-582 Cod procedură civilă, instanţa având doar posibilitatea de a cerceta doar de partea cui este aparenţa dreptului.
Analizând întrunirea cerinţelor de admisibilitate menţionate, instanţa reţine mai întâi că, condiţia urgenţei se verifică în cauză, deoarece prin sistarea gazului natural în locuinţa închiriată de reclamanţi, aceştia sunt privaţi de folosirea apei calde menajere şi nu au nici căldură, utilităţi elementare şi indispensabile pentru un trai decent cotidian, mai mult, lipsa căldurii în locuinţa închiriată le periclitează chiar sănătatea. În acelaşi timp, dreptul chiriaşului de a folosi utilităţile locuinţei închiriate este unul dintre elementele esenţiale ale contractului de închiriere. Nesocotirea acestui drept duce la păgubirea sa în mod ireversibil, eventualele despăgubiri, acordate ulterior, reprezintă doar o reparare indirectă a prejudiciului produs.
În ceea ce priveşte vremelnicia măsurii solicitate pe această cale de către reclamanţi, instanţa arată că o asemenea măsură, respectiv rebranşarea locuinţei în cauză la reţeaua de gaze naturale îşi va produce efectele până la soluţionarea eventualului diferend născut între părţi. Din acest caracter al măsurii rezultă că instanţa prin încuviinţarea solicitării reclamanţilor nu prejudecă fondul raporturilor juridice dintre părţi, restabilind doar echilibrul care trebuie să caracterizeze orice raport contractual până la rezolvarea pe cale amiabilă sau într-o judecată de drept comun a problemelor ivite între părţi în executarea contractul de închiriere autentificat sub nr. 997/4.4.2008 de BNP Asociaţi Gurghian-Ispas.
Este adevărat că prin obligarea pârâtei la îndeplinirea formalităţilor necesare pentru rebranşarea la sistemul de gaze naturale instanţa stabileşte o obligaţie de a face în sarcina pârâtei, însă impunerea unei asemenea îndatoriri este admisibilă când se tinde la curmarea unor acte abuzive. Or, în cauză, debranşarea reclamanţilor de la sistemul de gaze naturale este o conduită neautorizată de contractul părţilor şi prin urmare ilicită, reprezentând un act de forţă străin de ideea executării cu bună-credinţă a contractelor. Indiferent de natura neînţelegerilor dintre părţi, probleme care pot fi analizate şi soluţionate doar într-o procedură judiciară de drept comun, debranşarea locuinţei de la sistemul de gaze naturale este un act abuziv, care trebuie sancţionată prin obligarea pârâtei la restabilirea situaţiei de normalitate.
În procedura de faţă instanţa nu analizează fondul raportului juridic dintre părţi, rezumându-se la un examen sumar al raporturilor locative pentru a stabili care dintre părţile litigioase are în favoarea sa aparenţa unei situaţii juridice legale care s-o legitimeze la menţinerea unei stări de fapt. Faţă de aparenţa existenţei unor raporturi locative între părţi, instanţa reţine că în cazul în care s-a ivit un diferend în executarea contractului pârâta nu este îndreptăţită să-şi facă singur dreptate, având obligaţia de a apela la calea judiciară dacă neînţelegerile dintre părţi nu pot fi soluţionate de comun acord.
Pentru toate aceste considerente instanţa urmează să admită cererea şi să dispună obligarea pârâtei să încheie contractul de furnizare a gazelor naturale pentru rebranşarea la reţeaua de gaze naturale a imobilului situat în Târgu Mureş, str. R, nr. 19, ap. II, în caz contrar urmând ca hotărârea să ţină loc de acordul pârâtei pentru încheierea contratului şi rebranşarea la reţeaua de gaze naturale.
Văzând condiţia urgenţei, astfel cum a fost reţinută mai sus, în temeiul art. 581 alin. ultim Cod procedură civilă, instanţa apreciază că se impune executarea măsurilor dispuse fără somaţie sau trecerea vreunui termen.
Având în vedere că debranşarea de la reţeaua de gaze naturale reprezintă nesocotirea unei obligaţii de a nu face nimic contrar contractului de închiriere încheiat între părţi, instanţa reţine că pârâta este de drept întârziere, împrejurare din care decurge şi culpa sa procesuală în ivirea prezentului litigiu, motiv pentru care, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă aceasta va fi obligată şi la suportarea cheltuielilor de judecată în sumă de 10,3 lei.
