În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 24.08.2011 a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg. Mureş, dosarul nr. 10946/320/2011, având ca obiect încredinţare a minorului ADM, spre creştere şi educare în favoarea acesteia, dosarul având termen de judecată la data de 23.02.2012.
De asemenea, a arătat că de la data introducerii cererii au intervenit evenimente care duc la concluzia că interesul primordial al minorului şi drepturile acestuia s-ar prejudicia prin judecarea acestei cereri la acest termen şi la termene ulterioare.
Reclamanta a mai arătat că minorul este rezultat dintr-o relaţie nematerializată prin căsătorie cu pârâtul, însă acesta este recunoscut de tată, şi se află în grija mamei sale, respectiv a reclamantei care îi asigură toate cerinţele cu privire la îngrijire, întreţinere educaţie, dezvoltare fizică şi echilibru moral.
Reclamanta a mai menţionat că împreună cu minorul are domiciliul stabil la părinţii săi, însă uneori copilul este sechestrat zile la rând de către tatăl minorului şi de bunicii paterni, exercitând o influenţă nefastă asupra minorului, schimbându-i obiceiurile alimentare şi tentându-l cu diverse lucruri neconforme cu vârsta de 5 ani a copilului.
Reclamanta a mai învederat faptul că tatăl pârât al minorului îşi îndeamnă copilul să nu meargă la şcoală, îi încredinţează ATV-ul minorului pentru conducerea acestuia deşi este necesar permis de conducere cat. B, îi îngăduie şi îl îndeamnă să circule pe drumul public, lucru sesizat reclamantei de către şeful de post din comună şi de către directorul şcolii. În continuare reclamanta a mai menţionat faptul că un alt incident care a şocat comunitatea locală din Sâncraiu de Mureş a fost la data de 30.08.2011, minorul a fost tentant cu produse neconforme cu vârsta lui, respectiv energizante sintetice şi coca-cola, apoi i s-a încredinţat conducerea unui ATV, fiind îndemnat să se îndepărteze de casă, pe str. Mureşului, astfel expunându-l pe minor la posibile accidente iar pe mama acesteia la consecinţe juridice pentru conducerea acestui utilaj pe drumul public.
Reclamanta a mai arătat că apreciază că sunt întrunite condiţiile admisibilităţii cererii pe calea ordonanţei preşedinţiale, pentru stabilirea domiciliului minorului la domiciliul reclamantei, astfel cum este prevăzut de condiţiile art. 581 Cod procedură civilă.
Cu privire la urgenţă reclamanta a motivat faptul că rezultă din păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârzierea, prevenirea unui prejudiciau ce s-ar putea repara, şi că interesele majore ale minorului sunt profund afectate de atitudinea tatălui şi a bunicilor paterni. În ceea ce priveşte vremelnicia a arătat că această măsură urmează a fi dispusă până la judecarea cererii principale având ca obiect încredinţare minor. Iar în ceea ce priveşte neprejudicierea fondului a arătata că prin această cerere nu se abordează cererea principală de încredinţare a minorului.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă, art. 2 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 272/2004, art. 100 din Codul Familiei, art. 274 Cod procedură civilă.
reclamanţii nu şi-au motivat acţiunea.
Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională (f. 14-17), solicitând respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca netemeinică şi nelegală, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, încredinţarea minorului Darius-Minodor, născut la data de 26.10.2006, spre creştere şi educare tatălui pârât, până la soluţionarea cererii de încredinţare a minorului spre creştere şi educare formulată pe calea dreptului comun, ce formează obiectul dosarului nr. 10946/720/2011 cu termen de judecată la data de 23.02.2012, stabilirea domiciliului minorului la locuinţa tatălui, în mod provizoriu, până la soluţionarea cererii de încredinţare a minorului spre creştere şi educare formulată pe calea dreptului comun, ce formează obiectul dosarului nr. 10946/720/2011 cu termen de judecată la data de 23.02.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâtul a arătat că este tatăl minorului DM, născut la data 26.10.2006 din relaţia extraconjugală avută cu reclamanta-pârâtă. În continuare a arătat că minorul după naştere a locuit cu mama sa, la locuinţa bunicilor paterni până la vârsta de 8 luni, după care mama a plecat pentru o perioadă de 5-6 luni în Italia, perioadă în care minorul a locuit la pârât. De asemenea, a mai arătat că, copilul îşi are domiciliul la bunicii materni, însă fiind vecin cu reclamanta, minorul vine şi la locuinţa bunicilor paterni doar pentru câteva ore atunci când scapă de sub influenţa nocivă a bunicilor materni.
Susţine că bunicii materni locuiesc împreună cu fratele reclamantei într-o casă neîntreţinută, neîngrijită care nu asigură minorului un climat optim pentru creşterea şi educarea acestuia.
Pârâtul mai arătat că a domiciliul său din ţară, respectiv la locuinţa părinţilor din Nazna, acesta dispune de condiţii optime de creştere şi educare a copilului, având o casă cu toate facilităţile şi o situaţia materială îndestulătoare pentru minor.
Pârâtul a mai arătat că a solicitat respingerea acţiunii prin întâmpinare, întrucât apreciază că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate pe calea ordonanţei preşedinţiale.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, pârâtul a arătat a arătat că solicitarea de încredinţare spre creştere şi educare a minorului la tată, chiar dacă este plecat din ţară vizează posibilităţile de care dispune tatăl, atât în ţară cât şi în străinătate.
Pârâtul a arătat că solicitarea de încredinţare spre creştere şi educare se dispune în temeiul art. 581 Cod procedură civilă, o asemenea, măsură fiind dispusă cu titlu de sancţiune dacă unul din părinţi îşi neglijează în mod grav îndatoririle părinteşti, privind creşterea şi educarea copilului. Iar în acest caz urgenţa este justificată de faptul că minorul are domiciliul la locuinţa bunicilor materni care în cursul lunii august şi septembrie a fost dus de către bunicii materni aproape zilnic la bar unde în public i se dădea de băut, după care pe fondul consumului de alcool din partea tuturor membrilor familiei se provocau scandaluri ajungându-se şi la violenţe în familie şi că în această situaţie copilul trebuie să fie scos din acel mediu nefast dăunător asupra sănătăţii sale fizice cât şi psihice.
În drept au fost invocate prevederile art. 581 şi următoarele Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.
La data de 13.10.2011 reclamanta a depus la dosar precizare de acţiune prin care a solicitat stabilirea domiciliului minorului la domiciliul mamei sale din loc. Nazna, str. Gâului, nr. 8, jud. Mureş, unde minorul locuieşte în mod statornic, până al rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de încredinţare ce se va pronunţa în dosarul nr. 10946/320/2011 cu termen de judecată la data de 23.02.2012 indicând ca temei juridic raportat la noul cap. III, art. 505 alin. 2, art. 92 Cod civil, coroborat cu dispoziţiile art. 400 alin. 1 Cod civil.
La termenul de judecată din data de 17 octombrie 2011 pârâtul a depus la dosar precizare de acţiune prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa a se dispune în principal exercitarea autorităţii părinteşti de către reclamantul reconvenţional, cu îndreptăţirea reclamantei de a veghea asupra modului de creştere a minorului, încredinţarea custodii la tatăl reclamant, stabilirea locuinţei /domiciliului minorului la tatăl reclamant, în subsidiar exercitarea autorităţii părinteşti asupra copilului de către ambii părinţi, încredinţarea custodiei copilului la tatăl reclamant reconvenţional, stabilirea locuinţei/domiciliului minorului la tatăl reclamant.
Pârâtul a arătat că aceste măsuri urmează să fie dispuse în mod provizoriu, până la soluţionarea acţiunii formulată pe calea dreptului comun, ce formează obiectul dosarului civil nr. 10946/320/2011 al Judecătoriei Tg. Mureş şi cu menţiunea să îşi menţine toate considerentele arătate prin cererea de chemare în judecată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie: specială(f. 10, 32), împuternicire avocaţială(f. 11), contract de vânzare cumpărare (f. 18), din limba engleză(f. 19-20), certificat de căsătorie(f. 21), contract de vânzare cumpărare(f. 22), întâmpinare şi cerere reconvenţională înregistrată la data de 19.09.2011(f. 23-26), certificat de naştere(f. 33), dispoziţia nr. 173/11.07.2011(f. 34), carte de identitate al reclamantei(f. 35,36), de sănătate(f. 37), certificat contextual cumulativ (f. 38), autodeclaraţie(f. 39-40), certificat de acordare a numărului de cod fiscal(f. 41-42), ordin de retragere/lichidare (f. 43-47), înscris bancar(f. 48), informaţii detaliate despre dosar(f. 49-50), raport de evaluare psihologică(f. 62-66), Sub-Contractor Payment Cerificate(f. 67-76), copie act de identitate al pârâtului(f. 77), adresa nr. 6136/04.10.2011(f. 98), Carnet de muncă(f. 99-102), rezumatul termenilor de bază(f. 103-104), recomandare(f. 109), adeverinţa nr. 6528/14.10.2011(f. 110), concluzii scrise(f. 118-121).
La solicitarea instanţei, a fost efectuată ancheta socială la domiciliul părţilor, referatul întocmit de Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sâncraiu de Mureş, fiind ataşat la f. 51-56 a dosarului.
În cauză a fost administrată proba testimonială cu martorii Racolţa Ioan (f. 78-80), Costin Ana(f. 81-84), Hădărag Georgeta Manuela(f. 105-108), Vinţeler Mihai(f. 111-115).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Din relaţia părţilor a rezultat naşterea copilului minor Vinţeler Darius-Minodor, născut la data de 26.10.2006 (f. 33). Pe rolul Judecătoriei Tg-Mureş este înregistrat dosarul nr. 10.946/320/2011 având ca obiect încredinţare minor. În acel dosar pârâtul a formulat şi acţiune reconvenţională prin care a solicitat încredinţarea/stabilirea locuinţei minorului la tată.
Instanţa reţine că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială.
În ceea ce priveşte condiţia vremelniciei, aceasta este îndeplinită de părţi, date fiind cele reţinute anterior.
Pe de altă parte, condiţia urgenţei şi cea a neprejudecării fondului nu sunt îndeplinite în prezenta cauză. Astfel, doctrina a statuat că celeritatea soluţionării cererilor de ordonanţă preşedinţială nu se confundă cu urgenţa ca şi condiţie de admisibilitate, fiind necesară dovedirea unor împrejurări ce se pot lua „în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara…”
În spiritul celor de mai sus, instanţa constată că părţile nu au probat faptul că partea adversă le-ar fi interzis sau le-ar fi împiedicat în mod real să aibă legături personale cu minorul, de asemenea nu s-a probat nici faptul că minorului i s-ar fi produs vreun disconfort sau prejudiciu major prin acţiunea vreuneia din părţi.
Pentru a concluziona astfel, instanţa reţine din probele administrate faptul că minorul s-a născut din relaţia părţilor, reclamanta fiind minoră la momentul naşterii, iar relaţia părinţilor minorului nu a durat, fiind întreruptă la scurt timp după ce reclamanta a rămas însărcinată. Cu toate acestea, pârâtul a recunoscut paternitatea minorului Andruş DM.
Înainte ca minorul să împlinească vârsta de 1 an, atât reclamanta cât şi pârâtul au plecat la muncă în străinătate, reclamanta în Italia, iar pârâtul în Anglia, situaţie care durează şi în prezent. Minorul a fost crescut practic preponderent de bunicii săi materni, la locuinţa cărora domiciliază şi în prezent, peste drum de locuinţa bunicilor paterni. Părinţii minorului petrec cea mai mare parte a timpului în străinătate, trimiţând bani la familiile lor în mod constant şi revenind în ţară de cca 2-3 ori pe an.
Aşa cum au arătat martorii audiaţi, între bunicii minorului a existat o înţelegere tacită în baza căreia minorul putea în mod relativ liber să viziteze bunicii paterni la locuinţa acestora, neexistând conflicte majore între părţi până de curând (martora Costin Ana arată că „minorul a fost crescut de bunicii ambelor părţi. Bunicii copilului au avut o înţelegere foarte bună între ei ca să aibă grijă de minor”-fila 81 şi urm.) .
Prin dispoziţia nr. 173/11 iulie 2011 emisă de Primăria Comunei Sâncraiu de Mureş, bunica maternă a minorului,Vinţeleri Maria a fost numită curator pe seama minorului Andruş DM (f. 34).
Instanţa reţine faptul că nu s-a dovedit de către părţi urgenţa cererii sub aspectul unei necesităţi imperioase de a restabili o relaţie mamă-copil, respectiv tată-copil, anterior extrem de apropiată şi care brusc să fi suferit o întrerupere de natură să afecteze dezvoltarea psihică şi morală a minorului.
Mai mult, părţile nu au probat nici aparenţa că se bucură de toate garanţiile morale şi materiale pentru a contribui în mod pozitiv şi concret la creşterea, educarea şi dezvoltarea echilibrată a minorului Andruş DM .
Dimpotrivă, se constată faptul că nici unul dintre părinţi nu este deosebit de apropiat de minor, întrucât aceştia sunt plecaţi din ţară şi petrec timp cu acesta doar ocazional, de 2-3 ori pe an, cu ocazia unor vizite de maxim 1-2 săptămâni. Practic nici unul dintre părinţi nu are posibilitatea concretă de a se ocupa de creşterea şi educarea minorului şi de a exercita toate atributele autorităţii părinteşti reglementate de art. 483 din noul Cod Civil, , respectiv „ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului”.
În acest sens, sunt relevante actele de stare civilă ale părţilor care atestă rezidenţa în străinătate (f. 36-42), precizarea de acţiune a pârâtului de la fila 96, în care stipulează că „din anul 2006 lucrează permanent în Londra, la Stanmore Quality Surfacing Ltd”, înscrisurile de la filele 99 şi urm.
Deosebit de grăitoare este „cererea” depusă de pârât la data de 3/10/2011 la dosarul cauzei (f. 60-61), în care arată textual: „Mama minorului l-a abandonat încă de pe vremea în care minorul avea vârsta de 8 luni…Bunicii materni ai fiului meu nu sunt în măsură să poarte de grijă copilului meu…Arăt faptul că părinţi mei sunt mult mai potriviţi pentru a se ocupa de minor, atmosfera în casa părinţilor mei fiind calmă, relaxată…Arăt faptul că subsemnatul petent mă voi afla, temporar, în această perioadă în străinătate, având un loc de muncă la Londra, Marea Britanie…Până la momentul în care mă voi putea întoarce, însă minorul ar trebui să se afle în grija părinţilor mei, care au posibilitatea şi dorinţa de a se ocupa de copil.”
Este în mod vădit neîntemeiată cererea de stabilire provizorie a locuinţei minorului la tată, în condiţiile în care acesta arată expres că va fi plecat provizoriu din ţară, urmând a se reîntoarce la o dată neprecizată (!).
În baza art. 106 Cod Civil nou, ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială prevăzute de lege. În speţă, se reţine că bunica maternă a minorului este desemnată curator al acestuia prin dispoziţia Primarului Comunei Sâncraiu de Mureş din data de 11 iulie 2011, în baza art. 152 lit. c din Codul Familiei în vigoare la acea dată, „pentru ca în această calitate să se îngrijească de minor, să îl reprezinte în relaţii cu instituţii şi unităţi, la ridicarea şi administrarea drepturilor băneşti ce se cuvin acestuia”.
Din perspectiva celor reţinute anterior, instanţa apreciază că nici din punctul de vedere al situaţiei actuale a minorului nu este întrunită condiţia urgenţei, astfel aceasta este reglementată temporar prin instituirea curatelei asupra minorului.
În privinţa condiţiei aparenţei de drept, instanţa reţine din probele administrate că relaţia părinţilor cu minorul a fost sporadică, iar în prezent acţiunea de faţă este generată nu de neînţelegerile dintre părţi, ci de relaţia deosebit de tensionată dintre bunicii minorului, respectiv dintre bunicul matern şi pârât, constituind principalul obstacol în calea unor relaţii fireşti între tată şi minor, iar nu refuzul reclamantei ori al pârâtului. În ceea ce priveşte relaţia reclamantă-minor, aceasta este tot sporadică, reclamanta petrece cca 2 luni pe an alături de copil, nu are nici ea posibilitatea concretă de a se îngriji de minor.
Faptul că ambele părţi sunt plecate în străinătate unde au locuri de muncă stabile, iar minorul este practic crescut de bunici, nu este de natură să ofere garanţii în ceea ce priveşte respectarea principiului interesului superior al copilului (art. 263 noul Cod Civil), în cazul în care s-ar stabili pe calea ordonanţei preşedinţiale domiciliul minorului la unul dintre părinţi, fără administrarea şi a altor probe, în acţiunea de fond, care să dea posibilitatea instanţei să interpreteze în mod exhaustiv delicata balanţă între drepturile egale ale părinţilor faţă de minor, pe de o parte, şi interesul minorului, pe de altă parte.
Din toate aceste considerente, se impune concluzia că susţinerile părţilor nu vor putea fi analizate de instanţă decât pe calea acţiunii de fond, prin administrarea de probe care vor soluţiona fondul cauzei, lămurind sub toate aspectele argumentele contrare ale celor două părţi.
În consecinţă, faţă de prev. art. 581 Cod poced. Civilă, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată precizată formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială de reclamanta Vinţeler Daniela Ramona, ca şi cererea reconvenţională formulată de reclamantul reconvenţional AM.
