Pe cale de cerere reconventionala, pârâta a solicitat aducerea la masa de partaj si a altor bunuri mobile aflate în posesia reclamantului, precum si constatarea unui drept de creanta în valoare de 2500 lei, reprezentând jumatate din contravaloarea îmbunatatirilor aduse garsonierei reclamantului.
Prin sentinta civila nr. 723/25.02.2011, Judecatoria Tulcea a admis cererea principala având ca obiect partaj bunuri comune, formulata de pe reclamantul …….. în contradictoriu cu pârâta ……… A admis în parte cererea reconventionala formulata de pârâta-reclamanta ……… A constatat ca partile au dobândit în timpul casatoriei, cu o contributie egala, urmatoarele bunuri mobile: un televizor color + DVD LG + sistem audio LG, un frigider “Arctic”, un aragaz “Arctic”, o masina de spalat “Candy”, o hota “Zanussi”, un calorifer electric, 4 suspendate, un suport TV, o masuta + 2 scaune, 3 mochete (doua mici si una mare), un boiler 30 l, un dulap baie, o oglinda, un ventilator electric baie, o aplica pentru lumina baie, o lustra cu doua brate, o camera video, un laptop, o perdea + corniza, o pilota + 2 perne si o garnitura lenjerie pat (cearsaf, cearsaf plic + 2 fete perna), cu o valoare de circulatie de 6224,7 lei. De asemenea, a constatat ca, la imobilul proprietatea reclamantului-pârât, în timpul casatoriei, partile au adus îmbunatatiri în valoare de 2718 lei, a dispus iesirea din indiviziune a partilor si atribuirea bunurilor catre reclamantul-pârât. A fost obligat reclamantul-pârât sa-i plateasca pârâtei-reclamante suma de 4471 lei. Totodata, în baza art. 274 alin. 3 – 276 C.p.c. obliga pârâta-reclamanta sa-i plateasca reclamantului-pârât suma de 485 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut, în motivare, urmatoarele:
S-a retinut ca, în perioada casatoriei partile au dobândit urmatoarele bunuri mobile: televizor color + DVD LG + sistem audio LG, frigider Arctic, aragaz Arctic, masina de spalat Candy, hota Zanussi, calorifer electric, suspendate 4 buc., suport TV, masuta + 2 scaune, 3 mochete (doua mici si una mare), boiler 30 l, dulap baie, o oglinda, un ventilator electric în baie, o aplica pentru lumina baie, o lustra cu doua brate, o camera video, un laptop, o perdea cu draperie + corniza, o pilota + 2 perne si o garnitura lenjerie pat (cearsaf, cearsaf plic + 2 fete perna), cu o valoare de circulatie de 6224,7 lei.
De asemenea, s-a retinut ca, în ceea ce priveste valoarea bunurilor mai sus aratate, probele administrate în cauza au dovedit ca, dupa data despartirii în fapt a partilor, respectiv 21.12.2008, toate bunurile mobile au fost folosite exclusiv de catre reclamantul-pârât, motiv pentru care prima instanta a luat în considerare valorile stabilite prin suplimentul la raportul de expertiza merceologica întocmit de catre expert …….. (fila 185 din dosarul Judecatoriei Tulcea).
Prima instanta nu a retinut la masa bunurilor supuse împartelii telefonul mobil Nokia M 95, întrucât acesta, fiind un bun de uz personal, are, potrivit art. 31 lit. e, calitatea de bun propriu. De asemenea, nu s-a retinut la masa bunurilor comune suma de 10.000 de euro întrucât aceasta suma, potrivit sustinerilor partilor nu mai exista si nici nu s-au facut probe referitor la data retragerii din cont a sumei de bani, precum si destinatia acesteia. Nu a fost inclusa în masa bunurilor comune nici etajera din inox, întrucât existenta acestui bun nu a fost dovedita.
Relativ la aportul sotilor la dobândirea bunurilor comune, instanta de fond a retinut ca ambele parti au aratat ca au contribuit în mod egal la achizitionarea acestora.
În ceea ce priveste sustinerile pârâtei-reclamante referitoare la îmbunatatirile aduse imobilului proprietatea reclamantului-pârât, prima insatnta a constatat ca acestea au fost confirmate de probatoriul testimonial administrat în cauza, valoarea acestora fiind, potrivit raportului de expertiza imobiliara, de 2718 lei.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal a formulat recurs reclamantul-pârât …….., criticând-o ca netemeinica si nelegala din punctul de vedere al componentei masei de partaj, acesta sustinând ca în mod gresit au fost retinute în cuprinsul acesteia un laptop si o camera de luat vederi, care sunt bunuri proprii ale sale si ca, în mod eronat i-au fost atribuite toate bunurile mobile, în conditiile în care regula în materie este aceea a împartelii în natura.
O alta critica a reclamantului-pârât a vizat omisiunea primei instante de a lua în consideratie cheltuielile de judecata efectuate, în conditiile în care actiunea sa a fost totusi admisa.
În aparare, intimata a formulat întâmpinare, sustinând ca, din anul 2008 si pâna în prezent, recurentul a folosit bunurile mobile, astfel ca, în mod corect, acestea i-au fost atribuite, probatoriul testimonial aratând ca, laptopul si camera video sunt bunuri comune dobândite de parti în timpul casatoriei.
Analizând legalitatea sentintei recurate, în raport de criticile formulate, cât si din oficiu, în temeiul art. 3041 Cod procedura civila, Tribunalul constata ca recursul este neîntemeiat.
Probatoriul administrat în cauza a relevat faptul ca, cele doua bunuri mobile, respectiv laptop-ul si camera de luat vederi au fost dobândite de parti în timpul casatoriei, chiar anterior despartirii în fapt, fiind fara relevanta ca aceste bunuri au fost aduse de reclamantul-pârât din strainatate.
Aceasta împrejurare se contureaza prin declaratiile martorilor ……. si …….
În ceea ce priveste totalitatea bunurilor mobile, se retine ca, în mod corect, acestea au fost atribuite reclamantului-pârât, întrucât se gasesc în imobilul proprietatea acestuia de aproximativ 3 ani, fiind folosite exclusiv de acesta de la data despartirii în fapt a fostilor soti.
Relevant în acest sens este si procesul-verbal întocmit în forma olografa între parti la data despartirii în fapt, respectiv 20.12.2008, în care s-au consemnat toate bunurile mobile ramase în posesia recurentului-reclamant.
Astfel, chiar daca practica a consacrat principiul împartelii în natura si al formarii de loturi aproximativ egale pentru fiecare dintre fostii soti, aceasta nu înseamna ca nu pot exista si exceptii, cum este si situatia în speta, fiind apreciata ca inechitabila atribuirea unor bunuri uzate numai de unul dintre soti catre celalalt sot în scopul exclusiv de a micsora cuantumul sultei la care trebuie obligat primul.
Relativ la cheltuielile de judecata, se constata ca prima instanta nu a omis cheltuielile efectuate de recurentul-reclamant, ci a avut în vedere dispozitiile art. 276 Cod procedura civila, potrivit carora, când pretentiile fiecarei parti au fost încuviintate numai în parte, instanta va aprecia în ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putând face compensarea lor.
Cum în cauza, prima instanta a admis atât cererea principala, cât si cererea reconventionala în parte, în mod corect a procedat la compensarea acestor cheltuieli.
Fata de toate aceste considerente, recursul este privit ca nefondat si potrivit art. 312 alin. (1) Cpc, va fi respins în acest mod.
În baza prevederilor art. 274 Cpc, recurentul va fi obligat sa plateasca intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecata.
