Sedinta publica din data de 02 februarie 2012
Asupra apelului civil de fata;
Prin cererea adresata Judecatoriei Babadag înregistrata sub nr. …/179/2010 reclamantul … … a chemat în judecata pe pârâta … … pentru ca pe cale de hotarâre judecatoreasca sa se dispuna: desfacerea casatoriei încheiate între parti la data de 6.05.2006 la Primaria comunei … , înregistrata sub nr. 16 din 6.05.2006, fara stabilirea culpei vreunuia dintre sot, revenirea pârâtei la numele avut anterior casatoriei, de Vlad si partajarea bunurilor comune dobândite în timpul casatoriei în cota de contributie de 90% pentru reclamant si 10% pentru pârâta constând dintr-un apartament situat în orasul … si suprafata de 2.609 m.p., teren intravilan situat în localitatea … comuna … , judetul Tulcea.
Prin sentinta civila nr. 1276 din 17 decembrie 2010 pronuntata de Judecatoria Babadag s-a admis capatul de cerere privind divortul si s-a dispus desfacerea casatoriei încheiate între parti la data de 6.05.2006 la Primaria comunei … , înregistrata sub nr. 16/2006 prin acordul ambilor soti si retinându-se ca reclamantul nu se afla în tara si partajarea bunurilor dobândite în timpul casatoriei presupune administrarea de probatorii specifice, instanta de fond a dispus disjungerea capatului de cerere ce viza împartirea bunurilor comune, formându-se dosarul înregistrat sub nr. 1894/179/2011.
Prin sentinta civila nr. 651 din 5 octombrie 2011 Judecatoria Babadag a admis în parte cererea având ca obiect partaj bunuri comune, formulata de reclamantul … … si a constatat ca partile au dobândit în timpul casatoriei urmatoarele bunuri comune: un apartament situat în … , str. … , nr. 23, bl. A … , et. 1, ap. 5, judetul … , în valoare de 104.476,59 lei ron si teren în suprafata de 2.609 mp, situat în satul … , comuna … , judetul Tulcea, având numar cadastral 987, în valoare de 35.203,237 lei ron, imobile individualizate în raportul de expertiza si planurile anexa întocmite de expert Morfi Rozalia.
S-a constatat ca reclamantul are o cota de contributie de 61,59%, iar pârâta o cota de 38,41 % la dobândirea bunurilor comune, valoarea masei de partaj fiind 139.679,82 lei si a dispus partajarea bunurilor comune, reclamantului … … fiindu-i atribuite imobilele, respectiv apartamentul situat în … , str. … , nr. 23, bl. … , et. 1, ap. 5, judetul … , si teren în suprafata de 2.609 mp, situat în satul … , comuna … , judetul Tulcea, având numar cadastral 987.
Instanta a obligat reclamantul la 53.651,02 lei, cu titlu de sulta catre pârâta si a compensat cheltuielile de judecata, pârâta fiind obligata la plata sumei de 1.794,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca partile au dobândit în timpul casatoriei un imobil situat în intravilanul localitatii … , judetul Tulcea, compus din suprafata de 2.609 mp. teren si o locuinta în stare avansata de ruina, pretul acestui imobil fiind de 5.000 euro, conform contractului de vânzare-cumparare autentificat la B.N.P. Dorina Sfircea din orasul Babadag si un imobil apartament situat în localitatea … , judetul … , pretul imobilului susmentionat fiind de 20.000 euro, conform contractului de vânzare-cumparare autentificat la B.N.P. Calmulschi Paraschiva si Anastase Eugen-George din orasul … .
Din declaratia martorilor … … si … … , audiati la propunerea pârâtei, instanta de fond a retinut ca partile au dobândit în timpul casatoriei un imobil apartament, situat în localitatea … , judetul … si un imobil teren, situat în localitatea … , judetul Tulcea, acestia aratând ca ambele parti au realizat venituri din prestata în strainatate, însa nu cunosc contributia fiecarei parti la dobândirea acestor bunuri si nici ce venituri câstiga fiecare din cele doua parti.
Prima instanta a retinut din sustinerile martorului … … , propus de reclamant, ca partile au dobândit în timpul casatoriei cele doua imobile, martorul aratând ca reclamantul i-a reliefat ca apartamentul a fost achitat cu bani economisiti de reclamant înaintea încheierii casatoriei, ca reclamantul i-ar fi spus ca detinea suma de 40.000 euro si ca s-ar fi împrumutat si de la un cumnat al sau care locuia în S.U.A., pentru cumpararea apartamentului.
Instanta de fond a mai retinut din declaratia martorului ca acesta a lucrat cu reclamantul în Spania in perioada 2001-2003, învederând ca nu cunoaste ce venituri a realizat reclamantul, ulterior acestei perioade, sustinând ca au avut locuri de munca diferite.
A mai sustinut martorul ca nu are cunostinta despre veniturile realizate de pârâta, acesta sustinând totodata ca pârâta nu ar fi lucrat pâna în anul 2007 si ca de asemenea nu cunoaste daca reclamantul a suferit o condamnare penala în Spania, raportat la sustinerile pârâtei.
Din declaratia martorului … … , audiat la propunerea reclamantului, s-a retinut ca aceasta din urma i-a învederat cu ocazia cumpararii apartamentului ca banii necesari pentru cumparare proveneau din economii realizate anterior casatoriei si ca ar fi împrumutat reclamantului si o suma de bani de la un cumnat al sau, fara a-i preciza cuantumul sumei.
Martorul nu a putut reliefa alte aspecte cu privire la contributia partilor la dobândirea bunurilor comune.
Instanta de fond a retinut la interogatoriul pârâtei ca aceasta a sustinut ca a lucrat fara forme legale în Spania din anul 2005 pâna în 2007, când s-a angajat cu forme legale, si a negat împrejurarea ca apartamentul ar fi fost cumparat exclusiv din banii economisiti de catre reclamant înainte de a începe convietuirea, sustinând ca acesta nu avea economii realizate.
Tot la interogatoriu, pârâta a recunoscut ca reclamantul a contribuit la achizitionarea apartamentului cu suma de 5.000 dolari, suma împrumutata de la cumnatul reclamantului.
Instanta de fond a retinut ca nici una din parti nu a facut dovada concludenta si certa a veniturilor pretins a fi realizate din munca prestata în strainatate sau în tara.
În cauza, a fost administrata o expertiza tehnica judiciara având ca obiective individualizarea si stabilirea valorii de circulatie a celor doua imobile detinute de parti, formularea de propuneri de lotizare, iar prin raportul de expertiza întocmit de expert Morfi Rozalia s-a concluzionat ca valoarea de circulatie a apartamentului este de 93.923,407 lei ron, iar a terenului intravilan este în valoare de 35.203,237 lei ron, expertul stabilind si sumele ce revin partilor, prin retinerea unei contributii diferentiate, desi instanta nu a încuviintat un asemenea obiectiv .
Pârâta a solicitat efectuarea unei expertize imobiliare de catre un expert din cadrul Biroului de expertize judiciare din cadrul Tribunalului … , sustinând ca expertul desemnat în cauza nu s-ar fi documentat cu valoarea de piata a unui apartament de masura celui dedus judecatii, sustinând în esenta lipsa de obiectivitate si impartialitate a expertului, sustinând ca imobilul a fost subevaluat si ca în mod eronat s-a corectat valoarea tehnica cu un coeficient de – 10% pentru imobile cu mai multi aflati în indiviziune si un coeficient de – 20% pentru conditiile speciale ale pietii imobiliare: recesiune, blocaj al pietei imobiliare.
Instanta de fond a respins cererea privind efectuarea unei noi expertize, raportat la motivele invocate si apreciate ca aparari de fond si nu obiectiuni în sens procedural, în cauza nefiind contestate metodele si temeiurile în baza carora a fost stabilita valoarea tehnica si de circulatie a imobilelor, coeficientii de corectare a valorii tehnice, apreciind ca pot fi retinuti sau înlaturati argumentat de catre instanta.
S-a apreciat de catre prima instanta ca, în cauza, în mod eronat s-a retinut de catre expert ca imobilul s-ar afla în indiviziune cu mai multi proprietari, coeficientul de corectie de – 10% fiind eronat retinut, iar imobilul fiind dobândit în proprietate devalmase s-a apreciat ca se impune înlaturarea acestui coeficient de corectie, eronat retinut.
Instanta de fond a retinut ca prin înlaturarea coeficientului de corectie si corectând valoarea de circulatie a imobilului apartament valoarea acestuia este de 104.476,59 lei, iar coeficientul de corectie a fost retinut doar la calculul apartamentului nu si la cel al terenului .
Prima instanta a mai retinut ca pârâta a fost de acord ca imobilele sa fie atribuite reclamantului, cu obligarea acestuia la plata sultei corespunzatoare cotei de 1/2, reclamantul solicitând sa i se atribuie în principal ambele imobile si în subsidiar imobilul apartament, iar în contextul materialului probator administrat în cauza s-a retinut ca cele doua imobile supuse partajarii au fost dobândite în timpul casatoriei, astfel cum reiese din contractele de vânzare cumparare ce atesta dobândirea acestora .
A aratat judecatorul primei instante ca bunurile dobândite în timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale sotilor. Regimul comunitatii de bunuri este unul legal si unic, reglementat prin norme imperative, bunurile proprii constituind exceptia.
În ceea ce priveste calitatea de bun comun a imobilelor supuse partajarii, instanta de fond a considerat ca aceasta nu poate fi contestata în cauza, în raport de prevederile art. 30 din Codul familiei, în speta necontestându-se de altfel calitatea de bun comun, partile contestându-si doar contributia la dobândirea bunurilor comune .
A aratat instanta ca bunurile dobândite în conditiile art. 30 din Codul familiei constituie proprietatea codevalmasa a sotilor. Codevalmasii, neavând de la început stabilit dreptul asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri, numai cu ocazia partajului se stabileste cota fiecarui sot. Cota fiecarui sot se determina în functie de aportul pe care l-a avut fiecare în tot timpul casatoriei la dobândirea bunurilor comune, în contributia femeii cuprinzându-se atât munca depusa în gospodarie, cât si cresterea si educarea copiilor. Cotele de contributie a sotilor la dobândirea bunurilor se stabilesc pe totalitatea acestora avându-se în vedere întinderea contributiei fiecaruia la dobândirea lor, iar nu pe bunuri separate.
A considerat instanta de fond ca, din evaluarea materialului probator administrat în cauza, nu se poate retine ca exista dovezi certe si concludente care sa conduca la concluzia ca pârâtul a probat o contributie de 90 % la dobândirea bunurilor comune, contributia fiind de altfel pretinsa de catre reclamant în mod arbitrar si fara o argumentare temeinica a contributiei pretinse.
Raportat la sustinerile reclamantului privind aportul sau de 5.000 dolari la cumpararea apartamentului, aport necontestat de catre pârâta, prima instanta a apreciat ca acest aport se impune a se retine si a se raporta la masa de partaj, suma de 5.000 dolari U.S.A. urmând a fi convertita în lei la cursul valutar existent la data pronuntari hotarârii.
Retinând o contributie diferita a sotilor la dobândirea bunurilor comune, cotele de proprietate au fost stabilite de catre prima instanta asupra universalitatii acestora si raportând contributia reclamantului dovedita, la universalitatea masei de partaj, instanta a retinut ca reclamantul are o cota de contributie de 61,59 % la dobândirea bunurilor comune, iar reclamanta o cota de contributie de 38,41% .
Retinând ca masa de partaj se compune din cele doua imobile sus-mentionate si apreciind temeinicia cererii de partaj, instanta de fond a admis cererea de partaj, iar ca efect al partajului a atribuit reclamantului cele doua imobile ce compun masa de partaj, valoarea totala a masei de partaj retinându-se ca este de 139.679,82 lei, din care 104.476,59 reprezinta valoarea apartamentului si 35.203,237 lei valoarea terenului.
Instanta a considerat ca solutia atribuirii imobilului catre reclamant se justifica prin luarea în considerare a modalitatii de partajare solicitata de parti si dând eficienta principiului disponibilitatii partilor, cât si celui consfintit în art. 741 Cod civil, principiu ce calauzeste sistarea starii de coproprietate si regulilor ce guverneaza împartirea bunurilor, au fost atribuite astfel cele doua imobile reclamantului.
Pentru egalizarea valorica a loturilor, prima instanta a obligat reclamantul la 53.651,02 lei catre pârâta, cu titlu de sulta, iar în temeiul art. 276 Cod pr. civila a procedat la compensarea cheltuielilor de judecata si ca efect al compensarii pârâta a fost obligata la plata sumei de 1.794,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata catre reclamant.
Împotriva acestei sentinte civile, în termen legal a formulat recurs reclamantul … … – calificat prin încheierea din 15 decembrie 2011 a Tribunalului Tulcea ca fiind apel, având în vedere ca valoarea bunurilor din masa partajabila depaseste valoarea de 100.000 lei – criticând-o ca fiind netemeinica si nelegala.
În motivarea apelului, reclamantul a aratat ca instanta de fond a ignorat probele administrate de el în cauza prin care a dovedit o cota de contributie cu mult mai mare decât cea stabilita de instanta si ca instanta a sustinut în mod eronat ca a solicitat în natura ambele bunuri, însa a omis sa precizeze ca cererea sa era conditionata de stabilirea unei cote de contributie de 90% în ceea ce priveste aportul sau si numai în aceste conditii ar fi fost de acord sa primeasca ambele bunuri în natura.
Sustine apelantul-reclamant ca instanta de fond a luat în considerare numai suma de 5.000 dolari ca aport suplimentar din partea sa, ceea ce este foarte putin fata de realitatea obiectiva, contributia sa fiind mai mult decât majoritara, aproape de 100%.
Precizeaza apelantul-reclamant ca lucreaza de 11 ani în Spania si a solicitat o cota de contributie mai mare întrucât apartamentul este dobândit la câteva luni de la încheierea casatoriei cu bani pe care îi avea adunati înainte de casatorie, iar terenul ce face obiectul partajului a fost cumparat ulterior, acesta aflându-se lânga proprietatea bunicilor sai, cu intentia de a construi o casa.
Sustine în continuare apelantul-reclamant ca martorii audiati în cauza au aratat în detaliu modul cum au fost dobândite bunurile ce fac obiectul iesirii din indiviziune, iar unii au perceput în mod direct faptul ca a muncit pentru a aduna banii necesari dobândirii apartamentului înainte de casatoria cu pârâta, iar la dosarul cauzei se afla si înscrisuri în acest sens, însa instanta nu a facut nici o analiza a acestor probe.
Arata apelantul-reclamant ca intimata-pârâta nu a administrat nici o proba care sa demonstreze contrariul desi a încercat acest lucru, iar martorii propusi de aceasta nu au confirmat sustinerile sale, declaratiile acestor martori fiind elocvente în acest sens.
Apreciaza apelantul-reclamant ca pretinsa contributie a intimatei-pârâtei nu poate fi cuantificata în nici un mod întrucât aceasta nu a fost încadrata în munca, nu au copii, nu a prestat munca în gospodarie iar de menaj nici nu poate fi vorba si este nedrept, ilegal si imoral ca aceasta, care “a fugit” cu un alt barbat, sa profite de scurta perioada a casatoriei, de agoniseala si munca sa anterior casatoriei.
Considera ca procentul de 10 % este mai mult decât îndestulator pentru “mica” contributie a intimatei-pârâte, care încearca se prevaleze de prezumtia comunitatii de bunuri.
Învedereaza apelantul-reclamant ca la instanta de fond a aratat în mod expres, inclusiv prin concluzii scrise, ca în situatia în care instanta stabileste o cota mai mare de “10%-15% pentru intimata-pârâta, solicita atribuirea apartamentului în natura, iar pârâtei sa-i fie atribuit terenul în natura în totalitate sau în cota de 1/2, cu obligarea acesteia la plata sultei corespunzatoare.
Examinând hotarârea atacata sub aspectul motivelor de apel invocate, se retine ca apelul este întemeiat pentru urmatoarele considerente:
În ce priveste primul motiv de apel, si care se refera la stabilirea unei cote de contributie de 90% asupra bunurilor comune în ce-l priveste pe apelantul-reclamant, se retine ca este neîntemeiat, motivat de împrejurarea ca nici unul dintre cei doi soti nu a facut dovada concludenta si certa a veniturilor pretins a fi realizate din munca prestata în strainatate sau în tara.
Este adevarat ca reclamantul-apelant a depus la dosarul cauzei înscrisuri privind veniturile obtinute de el în anul 2003, deci cu mult înainte de încheierea casatoriei cu intimata-pârâta, care a avut loc la data de 6.05.2006 si, în acelasi timp, nu a facut dovada ca veniturile obtinute în Spania din salarii au fost trimise in tara în vederea achizitionarii apartamentului.
Mai mult, martorii audiati în cauza au aratat ca ambele parti au realizat venituri din munca prestata în strainatate însa nu cunosc contributia fiecarei parti la dobândirea bunurilor si nici ce venituri câstiga fiecare dintre ceri doi soti în timpul casatoriei.
Martorii … … si … … , au reliefat faptul ca, de la apelantul-reclamant cunosc aspectul ca apartamentul celor doi soti a fost achitat cu banii economisiti de catre apelant înaintea încheierii casatoriei.
Raportat însa la sustinerile apelantului-reclamant privind aportul sau de 5.000 de dolari la cumpararea apartamentului, aport necontestat de catre intimata-pârâta, în mod corect a retinut instanta de fond ca se poate retine o contributie diferita a sotilor la dobândirea bunurilor comune, respectiv apelantul-reclamant o cota de contributie de 61,59%, iar intimata-pârâta o cota de contributie de 38,41%.
Al doilea motiv de apel, se refera la modalitatea de partajare a bunurilor si este întemeiat întrucât la instanta de fond, inclusiv prin concluziile scrise, apelantul-reclamant a învederat faptul ca în situatia în care se stabileste o cota mai mare de 10-15% pentru intimata-pârâta, apelantului-reclamant sa-i fie atribuit apartamentul, iar intimatei pârâte sa-i fie atribuit terenul.
Pentru aceste considerente, urmeaza a admite apelul si a schimba în parte hotarârea atacata cu privire la modalitatea de formare a loturilor si valoarea sultei.
Pe cale de consecinta, va fi atribuit apelantului-reclamant apartamentul situat în … , str. … , nr. 23, bl. A … , et. 1, ap. 5, judetul Constanta în valoare de 104.476,59 lei, iar intimatei-parate i se va atribui terenul în suprafata de 2.609 m.p. situat in intravilanul satului Salcioara, comuna … , judetul Tulcea, în valoare de 35.203,237 lei.
Totodata, vor fi obligati apelantul-reclamant la plata sumei de 18.447,79 lei, cu titlul de sulta catre intimata-pârâta si intimata la plata sumei de 1.222 lei, cheltuieli de judecata catre apelant.
6
