Deliberând asupra plângerii împotriva încheierii de carte funciară de faţă, constată:
A. Plângerea petentului
Prin adresa Oficiului de şi Publicitate Imobiliară Mureş a fost înaintată şi înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 2.3.2007, plângerea petentului Municipiul Târgu Mureş formulată împotriva încheierii de carte funciară nr. 8756 din 19 februarie 2007, prin care s-a solicitat instanţei admiterea plângerii şi respingerea cererii depuse de Consiliul Judeţean Mureş prin care s-a înscris dezmembrarea unui teren în cartea funciară 1832 Sângeorgiu de Mureş şi înscrierea în proprietatea Judeţului Mureş a terenului în suprafaţă de 194.584 mp şi construcţiilor aferente cu excepţia construcţiilor C12 şi C13 rămase în administrarea municipiului Târgu Mureş şi instituirea uni drept de administrare asupra construcţiilor în favoarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, precum şi restabilirea situaţiei anterioare în C.F. nr. 1832 Sângeorgiu de Mureş.
În motivarea în fapt a plângerii petentul a arătat că încheierea pronunţată este nelegală şi netemeinică, prezentând mai multe vicii. Astfel, încheierea-a dat în favoarea unei instituţii care legal nu există, întrucât înscrierea vizează Consiliul Judeţean Târgu Mureş şi nu Consiliul Judeţean Mureş, cum ar fi fost normal. S-a argumentat că H.G. nr. 867/2002, actul normativ care a constituit temeiul juridic al înscrierii modificărilor în cartea funciară face referire la existenţa unor anexe în care sunt menţionate imobilele care se trec din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministrului Sănătăţii şi Familiei în domeniul public al Judeţelor şi în administrarea Consiliilor Judeţene corespunzătoare, aceste anexe însă nu au fost publicate pentru a se putea realiza opozabilitatea faţă de terţi şi a se deschide calea atacării acestora în justiţie ca acte administrative vătămătoare de drepturi. Legat de acest act normativ, petentul a mai arătat că nu poate produce niciun efect juridic, deoarece Ministerul Sănătăţii şi Familiei nu putea transmite mai multe drepturi decât avea efectiv în administrare, ori terenul în litigiu nu a fost niciodată în administrarea Spitalului Clinic Judeţean, fiind în administrarea municipiului Târgu Mureş încă din anul 1975. Petentul a învederat că H.G. nr. 964/2002, care atestă domeniul public al Judeţului Mureş şi al unităţilor administrativ-teritoriale la anexa 1, poziţia 282 cuprinde Spitalul Clinic Judeţean Târgu Mureş cu grup gospodăresc şi centrală termică, însă fără teren aferent, iar la poziţia elemente de identificare se precizează „Târgu Mureş, str. Gheorghe Marinescu, nr. 50, construită din cărămidă pe o suprafaţă de 20 ha”, „proprietar Statul Român – C.F. 2832”, fără a se dispune că şi terenul în cauză face obiectul atestării. Petentul a atras atenţia asupra faptului că înscrierea s-a făcut într-o altă carte funciară decât cel nominalizat în H.G. nr. 964/2002, fără să existe o rectificare a actului normativ, respectiv în C.F. nr. 1832 Sângeorgiu de Mureş.
Petentul a arătat că asupra trenului înscris în C.F. nr. 1832 Sângeorgiu de Mureş cu nr. top 1926/2/1/1 în suprafaţă de 208.204 mp municipiul Târgu Mureş are constituit un drept de administrare încă din 1975, când din administrarea Ministerul de Război, în baza deciziei nr. 664/1956 al fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare, a adresei nr. 260/1975 a Ministerului Afacerilor Naţionale şi a adresei nr. 3927/1975 a consiliului Popular Judeţean Mureş, imobilul a fost transmis în administrarea municipiului Târgu Mureş, drept care niciodată nu a fost revocat sau anulat. S-a mai invocat ca aspect de nelegalitate, faptul că pentru a se ajunge la o suprafaţă de 20 ha, s-au înscris potrivit schiţei de amplasare drepturi asupra unor străzi din municipiul Târgu Mureş, parcări din domeniul public al municipiului, precum şi Cimitirul municipal Sângeorgiu de Mureş, obiective care sunt în proprietatea municipiului, înscrise şi în H.G. nr. 964/2002.
Petentul a mai argumentat că s-a nesocotit la înscriere şi obligaţia înscrisă la art. 6 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, care impunea ca la dezmembrarea parcelelor înscrise în C.F. 1832 Sângeorgiu de Mureş, în condiţiile în care în cauză nu era vorba de o „primă înscriere”, să se prezinte din partea Judeţului Mureş şi certificat de urbanism.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 7/1996.
B. Evoluţia cadrului procesual
Prin plângerea formulată, petentul a chemat în judecată Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş.
La data de 30 martie 2007 Judeţul Mureş a depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu (f. 8-15), prin care a solicitat admiterea intervenţiei şi respingerea cererii petentului.
Petentul Municipiul Târgu Mureş a formulat întâmpinare la cererea de intervenţie în interes propriu (f. 177-178), solicitând instanţei să dispună respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie în interes propriu şi, în subsidiar, în măsura în care va fi calificată ca cerere în interesul O.C.P.I. să se dispună respingerea acesteia ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 7 mai 2007 (f. 204-205) instanţa a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie formulate de Judeţul Mureş şi deliberând, a reţinut că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, care este plângere împotriva încheierii de carte funciară, în temeiul art. 52 Cod procedură civilă, această cerere este admisibilă în principiu ca o cerere în interesul intimatului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş.
La data de 15 decembrie 2008 la dosar (f. 59-61) s-a depus la dosar din partea intervenientului Judeţul Mureş o cerere de renunţare la cererea de intervenţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 246 Cod procedură civilă, subliniindu-se că indiferent de calificarea dată de instanţă cererii de intervenţie, care a fost formulată de intervenient ca o cerere de intervenţie în interes propriu fiind invocate pretenţii proprii faţă de petent, o cererea de desistarea la continuarea judecăţii poate fi oricând formulată. Intervenientul a subliniat că intervenţia în interesul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu se justifică în condiţiile în care faţă de decizia nr. 72/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, pronunţată într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că Oficiul nu are calitate procesuală pasivă în plângerile împotriva înscrierilor de carte funciară.
La termenul de judecată din 2 februarie 2009, instanţa, faţă de conţinutul adresei de trimitere a plângerii, prin care intimatul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş a invocat lipsa sa de calitate procesuală pasivă şi, ţinând cont că excepţia trebuie soluţionată cu prioritate faţă de actele de dispoziţie ale părţilor, după punerea în discuţia părţilor a excepţiei, a hotărât admiterea acesteia pentru motivele consemnate în încheierea de şedinţă din 6 februarie 2009. În cuprinsul încheierii, instanţa a mai constatat că în urma admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului, cererea de intervenţie în interesul acestuia formulată de Judeţul Mureş rămâne fără suport juridic, motiv pentru care dispus ca intervenientul accesoriu să nu mai fie citat în cauză, cu precizarea că soluţia asupra acestei cereri va fi cuprinsă în hotărârea finală. Legat de faptul că la data la care s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţi procesuale pasive a intimatului, intervenientul a formulat o cerere de renunţare la judecată, s-a precizat că soluţia asupra excepţiei are prioritate faţă de actul de dispoziţie al intervenientului accesoriu, deoarece nu se poate renunţa decât la o cerere de intervenţie accesorie care sprijină poziţia unei părţi din proces. Or, din moment ce intimatul nu mai avea legitimare procesuală în cauză, instanţa nu a putut da eficienţă actului de dispoziţie formulat de Judeţul Mureş, această solicitare rămânând fără obiect odată cu constatarea lipsei calităţii de parte pasivă în proces a intimatului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş.
La termenul de judecată din 9 martie 2009 (f. 77, vol. II), ţinând cont de noul cadrul procesual, instanţa a pus în vedere petentului ca pentru următorul termen de judecată să precizeze în scris dacă înţelege să îşi modifice cererea în sensul chemării în judecată a Judeţului Mureş.
Prin notele de şedinţă depuse la dosar în data de 9 aprilie 2009 (f. 80, vol. II), petentul a solicitat continuarea judecăţii în cadrul procesual stabilit la acea dată, subliniind că aşa cum reiese din cuprinsul deciziei nr. 72/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, plângerea de carte funciară are caracter necontencios şi, de altfel, plângerea împotriva încheierii fiind notată în cartea funciară, sentinţa ce urmează a fi pronunţată urmează va fi opozabilă proprietarului înscris în cartea funciară.
C. Probe
Instanţa a încuviinţat în cauză şi a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza topografică.
D. Soluţia instanţei
Fiind chemată să soluţioneze plângerea formulată de petentul Municipiul Târgu Mureş, ţinând cont de cele reţinute în privinţa evoluţiei cadrului procesual, precum şi de argumentele ce urmează, instanţa apreciază că plângerea dedusă judecăţii este inadmisibilă.
Prin încheierea nr. 8756 din 19 februarie 2007, pronunţată de registratorul de carte funciară din cadrul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş, s-a admis cererea formulată de Judeţul Mureş cu privire la imobilul construcţii şi teren în suprafaţă de 194.584 mp înscris în C.F. nr. 1382 a localităţii Sângeorgiu de Mureş, cu nr. cadastral 1926/2/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1, proprietatea Statului Român, a persoanelor Dan Dumitru şi Dan Maria Elisabeta în cotă de 315/194.584 mp de sub B 21.22, concesionat în baza contractului de concesiune nr. 8/1994 şi s-a dispus dezmembrarea imobilului în trei parcele.
În privinţa parcelei nr. III, care prezintă relevanţă în cauză, cu nr. top 1926/2/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/3 şi nr. cadastral în suprafaţă de 193.499 mp teren şi construcţii s-a dispus „ca primă înscriere conform legii nr. 7/1996 se va înscrie în C.F. NOU 95396/N Târgu Mureş cu titlu de drept trecere în baza H.G. nr. 86/2002 şi H.G. nr. 964/2002 în favoarea Judeţului Mureş în cotă de 1/1 teren şi restul construcţiilor şi Municipiul Târgu Mureş 1/1 clădire C 12, C 13, cu drept de administrare asupra terenului şi asupra construcţiilor (cu excepţia clădirilor C 12 şi C 13) în favoarea consiliului Judeţean Mureş şi drept de administrare asupra construcţiilor (cu excepţia clădirilor C 12 şi C 13) în favoarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş”.
Faptul că prin calea de atac promovată, petentul invocă încălcarea dreptului său de proprietate, prin aceea că înscrierea realizată de Judeţul Mureş vizează şi unele străzi din municipiul Târgu Mureş, parcări din domeniul public şi cimitirul municipal Sângeorgiu de Mureş şi a dreptului real de administrare, constituit prin încheierea nr. 1636/21.4.1975 şi care nu a fost revocat sau anulat prin vreun act administrativ, imprimă cererii un caracter contencios. Or, diferendul juridic care implică interese contrare poate fi rezolvat doar într-o procedură contradictorie, în care toate părţile dispun de posibilitatea de a invoca apărări pentru protejarea dreptului lor sau a interesului legitim invocat.
Este adevărat că procedura de înscriere în cartea funciară, astfel cum este reglementată de prevederile art. 47 şi urm. din Legea nr. 7/1996 are un caracter esenţialmente necontencios, deoarece registratorul de carte funciară analizează cererea de înscriere fără citarea persoanelor interesate, dispunând prin încheiere după examinarea înscrisurilor anexate cererii şi consultării cuprinsului cărţii funciare. Caracterul al procedurii de înscriere se transferă şi asupra plângerii de carte funciară în situaţia în care soluţia registratorului este de respingere a cererii de înscriere şi nu există terţe persoane ale căror drepturi să fie încălcate prin încheiere (de ex. cereri de dezmembrare ale parcelelor înscrise formulate de proprietarul tabular, singurul care are drepturi reale constituite asupra imobilului).
Ori de câte ori însă soluţia dată cererii de înscriere priveşte şi alte persoane interesate, plângerea formulată în baza art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 de terţa persoană (în sensul că nu este vorba de persoana care a formulat cererea de înscriere) lezată dobândeşte caracter contencios, putând fi soluţionată doar cu participarea tuturor persoanelor în privinţa cărora înscrierea de carte funciară produce efecte juridice.
Faţă de aceste considerente, în condiţiile în care în proces nu figurează persoana în raport de care se invocă existenţa unor drepturi reale, respectiv Judeţul Mureş, instanţa apreciază că nu poate analiza temeinicia plângerii petentului. Cum este obligaţia reclamantului de a determina atât obiectul judecăţii, precum şi persoanele cu care înţelege să se judece, instanţa neputând determina cadrul judecăţii, având doar posibilitatea ca, în baza rolului activ consacrat de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, să pună în vedere părţii necesitatea modificării limitelor judecăţii, plângerea dedusă judecăţii, astfel cum a fost formulată de petent, este inadmisibilă.
Cu toate că în urma admiterii excepţiei procesuale pasive a intimatului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş, la termenul de judecată din 9 martie 2009 instanţa a pus în discuţie introducerea în cauză a Judeţului Mureş, solicitându-i petentului să îşi precizeze poziţia în această privinţă, prin notele de şedinţă primite la dosar în data de 9 aprilie 2009, petentul a arătat că doreşte soluţionarea cererii sale fără chemarea în judecată a Judeţului Mureş.
În justificarea alegerii sale, petentul a subliniat că plângerea formulată are caracter necontencios, aducând două argumente în sprijinul raţionamentului său: primul se inspiră din decizia nr. 72/2007 pronunţată de Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie dată într-un recurs în interesul legii, petentul subliniind că instanţa supremă a reţinut în decizia sa caracterul necontencios la procedurii, iar potrivit celui de-al doilea, soluţia dată plângerii este oricum opozabilă proprietarului înscris în cartea funciară, în condiţiile în care, potrivit art. 50 din Legea nr. 7/1996, plângerea se înscrie din oficiu în cartea funciară.
Instanţa nu poate primi argumentele invocate de petent. Astfel, în ceea ce priveşte prima susţinere, trebuie subliniat că instanţa supremă vorbeşte despre caracterul necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară, al activităţii de publicitate imobiliară desfăşurate de registratorul de carte funciară şi în contextul examinării calităţii procesuale a oficiilor de cadastru în plângerile de carte funciară. Cu alte cuvinte, Înalta Curte afirmă caracterul necontencios al fazei administrative în care se soluţionează cererea de înscriere, pentru a ajunge la concluzia că organul administrativ chemat să dea o rezolvare cererii de înscriere nu poate fi parte în faza jurisdicţională, în plângerea formulată împotriva încheierii de admitere/respingere.
Curtea nu enunţă în considerentele deciziei sale caracterul necontencios al plângerii împotriva încheierii de carte funciară, dimpotrivă, citând textul art. 22 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, potrivit căreia înscrierea unui drept se poate efectua numai “împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută”, Curtea sugerează că, într-o plângere împotriva încheierii de carte funciară, au legitimare procesuală activă şi pasivă doar persoanele la care se referă înscrierea de carte funciară. Este adevărat că acest argument a fost folosit de Curte pentru a sublinia că oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară nu pot fi parte în proces în condiţiile în care nu sunt subiectele de drept vizate prin înscrierile de carte funciară, însă implicit, din recunoaşterea faptului că în plângerile de carte funciară pot sta în judecată doar persoanele care au legătură cu drepturile înscrise în carte funciară, decurge o consecinţă firească, şi anume că, atunci când înscrierea are ca obiect drepturi care aparţin mai multor persoane, examinarea legalităţii acelei înscrieri şi a conflictului juridic ivit nu se poate face decât într-o procedură contradictorie.
În ceea ce priveşte cea de-a doua susţinere a petentului, acesta dă o interpretare greşită semnificaţiei art. 50 din Legea nr. 7/1996, făcând o confuzie între efectul juridic vizat de text, respectiv opozabilitatea unei situaţii juridice constând în existenţa unui proces cu privire la imobilul înscris în cartea funciară şi relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti. Din faptul înscrierii plângerii împotriva încheierii de carte funciară (opozabilitate) nu poate decurge obligativitatea faţă de terţele persoane a hotărârii prin care s-a soluţionat plângerea, din cauza principiului relativităţii lucrului judecat (res inter aliis iudicata aliis neque nocet neque prodesse potest). Având în vedere că instanţa este învestită de părţi, judecând sub semnul principiului disponibilităţii şi pronunţând hotărârea numai în limitele cerute de părţi, este firesc ca faţă de persoanele care nu au luat parte la judecată şi nu au putut supune instanţei apărări şi mijloace de probă, hotărârea astfel pronunţată să nu producă niciun efect direct.
În fine, aşa cum rezultă din reglementarea de drept comun a procedurii necontencioase (art. 331 şi urm. Cod procedură civilă), aceasta se caracterizează esenţialmente prin absenţa unui litigiu, reclamantul neinvocând un drept potrivnic faţă de o altă persoană. Or, plângerea cu care instanţa a fost învestită în acest dosar are ca obiect anularea înscrierilor făcute la cererea Judeţului Mureş prin încălcarea drepturilor petentului, fiind exclusă calificarea cererii promovate ca având caracter contencios.
Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge plângerea formulată ca inadmisibilă, petentul având la dispoziţie căile procedurale contencioase pentru apărarea drepturilor sale. În acelaşi timp, instanţa va da eficienţă şi admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş şi a rămânerii fără obiect a cererii de intervenţie accesorie formulată de Judeţul Mureş.
