În motivarea cererii petenta a aratat ca, în urma licitatiei cu strigare organizata în baza art.516 C.pr. civ., societatea petenta a adjudecat imobilul situat in Tg Mures str 22 Decembrie 1989 nr 30 A ap 13 jud Mures, înscris în CF 121234-C1-U7 provenita din Cf 92060/XIII UAt Tg Mures, proprietatea debitorilor intimati. Mai arata ca pretul de adjudecare a fost achitat in intregime si ca potrivit art. 516 pct.8 si 517 C.pr. civ, actul de adjudecare reprezinta titlu de proprietate asupra imobilului adjudecat. Mai aratat petenta ca refuzul inscrierii în cartea funciara îngradeste atât dreptul de proprietate cât si exercitarea acestuia. Arata petenta ca nu poate fi sanctionata pentru fapta culpabila a debitorului executat silit de a nu-si achita impozitul aferent transferului de proprietate si ca situatia din speta este diferita de cea a unui transfer operat in baza unui act autentic ori a unei hotarari judecatoresti caci in cadrul executarii silite practic debitorul nu obtine niciun din transferul dreptului de proprietate deoarece are o datorie, astfel ca in lispa venitului nu ar trebui sa i se perceapa nici impozit. Mai arata petenta ca nicio prevedere a legii cadru in materia inregistrarilor de carte funciara nu prevede obligativitatea pentru cel care depune o cerere de inscriere a unui drept in cartea funciara de a depune si chitanta de plata a impozitului de tranzactii astfel ca incheierea de respingere incalca dreptul fundamental de proprietate garantat de CEDO . Arata in acest sens ca potrivit practicii CEDO statuata si in cauza Brumarescu s-a hotarat ca este excesiv a pretinde partii care justifica un drept de proprietate si a efectuat o serie de demersuri juridice pentru realizarea lui sa fie obligata sa promoveze noi actiuni pentru a putea exercita acest drept.
În drept au fost invocate art. 112 alin. 2 din Ordinul 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara, Legea 7/1996 actualizata – legea cadastrului si publicitatii imobiliare, art. 516 pct. 8, art. 517 si 274 CPC, Codul fiscal, Constitutia României, Cauza Brumarescu.
Intimatii nu au formulat întâmpinare.
La data de 7.04.2011 petenta a depus la dosar o completare a plângerii, prin care a aratat ca intelege sa conteste alaturi de incheierea nr. 57037/2010 emisa în dosarul nr. 57037/19.10.2010 mentionata initial si incheierea nr 70731/2010 emisa in dosar 70731/23.12.2010 prin care s-a respins cererea de reexaminare formulata impotriva incheierii nr 57037/2010 emisa în dosarul nr. 57037/19.10.2010 cu aceasi motivare ca si incheierea initiala.
A precizat petenta ca impotriva incheierii nr 57037/2010 emisa în dosarul nr. 57037/19.10.2010 a formulat atât plângere la Judecatoria Tg Mures cât si cerere de reexaminare la OCPI Mures.
În probatiune s-au administrat înscrisurile continute de dosarul de fond funciar.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin Încheierea nr. 57037/2010 emisa în dosarul nr. 57037/19.10.2010 57051, s-a dispus respingerea cererii formulate de S.C. C S S.A. privind întabularea dreptului de proprietate dobândit în baza actului de adjudecare, nr. 71/2010, emis de exec judec Puia Romului asupra imobilului proprietatea debitorilor intimati situat in Tg Mures str 22 Decembrie 1989 nr 30 A ap 13 jud Mures, înscris în CF 121234-C1-U7 provenita din Cf 92060/XIII UAt Tg Mures.
S-a retinut în cuprinsul acestei încheieri ca in vederea inscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate dobandit prin adjudecare petenta avea obligatia de a depune la dosar dovada achitarii impozitului prevazut de art. 771 si ca desi i-a fost adusa la cunostinta aceasta obligatie aceasta nu a depus dovada solicitata in termenul acordat astfel ca cererea de întabulare a fost respinsa.
Împotriva încheierii petenta a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsa prin încheierea nr 70731/2010 emisa in dosar 70731/23.12.2010 cu aceeasi motivare ca si încheierea contestata, respectiv aceea ca in vederea înscrierii era necesara depunerea dovezii platii impozitului.
Instanta apreciaza ca solutiile pronuntate prin cele doua încheieri contestate sunt la adapost de orice critica pentru considerentele expuse în continuare:
Astfel, în acord cu motivele invocate în încheierile contestate retine instanta ca în vederea înscrierii dreptului de proprietate dobândit prin actul de adjudecare petenta avea obligatia de a face dovada achitarii de catre debitor a impozitului datorat pentru venitul obtinut din transferul dreptului de proprietate ori în caz contrar cererea de înscriere. Constatându-se ca petenta nu a depus dovada platii impozitului reiese ca in mod legal s-a dispus respingerea cererii de inscriere precum si a cererii de reexaminare indreptate impotriva incheierii de respingere având in vedere dispozitiile exprese ale art 77 indice 1 alin 6 din C fisc potrivit carora „(…)Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, dupa caz, a hotarârilor judecatoresti si a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica îndeplinirea obligatiei de plata a impozitului prevazut la alin. (1) si (3) si, în cazul în care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere pâna la plata impozitului.”
Nu se poate retine ca norma codului fiscal nu este incidenta in speta deoarece in materia inscrierilor de carte funciara ar exista o legislatie speciala care reglementeaza acest domeniu cata vreme norma continuta de art 77 indice 1 alin 6 din C fisc este tocmai o lege speciala si chiar ulterioara normei cadru prevazuta la art 49 din Legea 7/96 rep pe care o completeaza prin aceea ca instituie un caz special de respingere a cererii de inscriere in cartea funciara.
Imprejurarea ca obligatia declararii venitului obtinut din transferul dreptului de proprietate in vederea calcularii impozitului aferent precum si obligatia platii acestuia revine contribuabilului, respectiv debitorilor intimati iar nu petentei nu conduce la concluzia ca înscrierea dreptului de proprietate ar fi conditionata de dovada platii impozitului doar atunci când ar fi solicitata de instrainatorul dreptului de proprietate iar nu si atunci când este solicitata de dobânditor deoarece prevederile art 77 indice 1 alin 6 final sunt clare si impun solutia respingerii cererii de înscriere ori de câte ori nu se face dovada achitarii impozitului si aceasta indiferent de titularul cererii de inscriere. Pe de alta parte, cerinta legala privitoare la înscrierea in cartea funciara nu impune ca plata impozitului sa se efectueze de catre dobanditor ci se limiteaza la a solicita doar dovada platii acestuia, indiferent de persoana care a efectuat plata.
Cu atât mai putin nu s-ar putea retine sustinerea petentei din actiune în sensul ca transferul proprietatii fiind realizat în cadrul procedurii executarii silite nu se obtine in realitate niciun venit astfel ca nu s-ar datora niciun impozit cata vreme prevederile art 41 lit h si 77 indice 1 alin 4 C fisc sunt clare, impozitul calculandu-se la valoarea declarata de parti în actul prin care se transfera dreptul de proprietate ori la valoarea notariala si nu are natura unui venit neimpozabil deoarece nu se încadreaza în niciunul din cazurile limitativ enumerate în cuprinsul art 44 alin 2 C fisc.
Intr-adevar însa, conditionarea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciara de plata impozitului aferent transferului dreptului de proprietate este o conditie de natura sa restranga exercitarea dreptului fundamental de proprietate privata garantat de art 44 din Constitutie si art 1 Protocol 1 din CEDO tocmai datorita împrejurarii ca desi opozabil fara înscriere în conditiile dobândirii acestuia prin vânzare silita potrivit art 26 alin 1 din Legea 7/96 rep, pentru înstrainarea dreptului de catre dobânditor este necesara înscrierea prealabila în cartea funciara.
In privinta sustinerilor petentei însa în sensul incidentei principiului statuat in cauza Brumarescu c. Romaniei instanta retine ca circumstantele spetei de fata sunt total straine celor din cauza citata. Astfel se retine ca principiul invocat de petenta a fost enuntat de Curte în speta citata pentru a respinge exceptiile preliminare invocate de Guvern privind lipsa calitatii de victima a reclamantilor si neepuizarea cailor de atac interne. A retinut Curtea de la Strasbourg cu acea ocazie ca a impune reclamantilor care obtinusera împotriva statului o hotarare judecatoresca irevocabila prin care li se recunostea dreptul de proprietate si se dispunea restituirea bunului in natura sa promoveze o noua actiune in justitie in vederea restabilirii incalcarii comise prin desfiintarea hotararii irevocabile si pentru a putea exercita dreptul anterior recunoscut este excesiva cata vreme rezultatul procedurii ar ramane incert (paragrafele 50 final si 55 din cauza Brumarescu c. Romaniei cererea 28342/95). In cauza de fata însa petenta nu este titulara unui drept de proprietate recunoscut împotriva statului printr-o hotarâre judecatoreasca irevocabila si pentru a carui exercitare statul impune o cerinta ori o actiune suplimentara in sarcina acestora de natura a pune in discutie respectarea din partea statului a hotarârilor judecatoresti si deci dreptul de acces la instanta. Situatia juridica a petentei este cat se poate de diferita de cea a reclamantilor din cauza mai sus-citata aceasta rezumându-se la aceea a oricarui subiect de drept care dobâdeste un drept de proprietate prin act juridic translativ a caror efecte sunt cele prevazute de norma interna si care potrivit chiar dispozitiilor Conventiei, art 1 Protocol 1 paragraf 2 poate reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contributii sau a amenzilor atâta vreme cât se mentine un just echilibru între ingerinta în dreptul garantat de Conventie si scopul legitim urmarit prin instituirea normei interne.
Mai retine instanta ca cerinta impusa petentei si care a condus la respingerea cererii de înscriere in cartea funciara prin cele doua încheieri contestate in prezentul litigiu este prevazuta de lege, respectiv de art 49 din Legea 7/96 rep raportat la art 77 indice 1 alin 6 teza finala din C fisc.
Se retine de asemenea ca scopul urmarit de sus-mentionata dispozitie legala este acela de a asigura plata impozitului datorat pentru transferul dreptului de proprietate iar acest scop este apreciat ca legitim chiar de dispozitiile art 1 paragaf 2 din Protocol 1 la CEDO. Mai mult, potrivit jurisprudentei Curtii masurile luate in vederea platii impozitului corespund unui interes general deoarece privesc asigurarea obtinerii de venituri care urmeaza sa fie folosite în interesul întregii societati.
Ramâne în consecinta de analizat în vederea stabilirii conventionalitatii acestei dispozitii legale masura în care aceasta conditie impusa de dreptul intern mentionat mai sus este proportionala cu scopul legitim urmarit.
Pentru aceasta instanta retine mai întâi ca ingerinta în dreptul de proprietate al petentei este minima câta vreme refuzul înscrierii dreptului în cartea funciara pentru neplata impozitului aferent transferului dreptului de proprietate nu afecteaza nici existenta ori folosinta si nici macar opozabilitatea dreptului ci doar restrânge de facto posibilitatea titularului de a-l înstraina prin aceea ca dreptul nu se va mai bucura de opozabilitate dupa înstrainarea catre un tert în lipsa înscrierii prealabile a dreptului de catre titularul actual potrivit art. 26 alin 1 din Legea 7/96 rep.
Mai mult, chiar si in aceste conditii, cel care va dobândi ulterior dreptul neînscris va putea solicita el însusi înscrierea in cartea funciara a tuturor dobânditorilor anteriori, potrivit art 23 din Legea 7/6 rep.
De asemenea, se retine ca desi plata impozitului aferent transferului dreptului de proprietate nu incumba titularului dreptului care solicita înscrierea totusi în vederea înscrierii dreptului, acesta poate efectua plata impozitului pe seama vânzatorului potrivit art 1093 C civ urmând sa îsi recupereze suma achitata în numele acestuia printr-o actiune decurgând din mandat ori gestiune de afaceri în cadrul careia ar avea posibilitatea sa obtina atât suma efectiv achitata cât si cheltuielile necesare si utile efectuate în vederea platii impozitului conform art 1548-1550 C civ ori art 991 C civ.
In consecinta, ceea ce ramâne a suporta dobânditorul dreptului de proprietate care achita impozitul aferent transferului pentru a i se permite înscrierea în cartea funciara nu este suma datorata de contribuabil cu titlu de impozit ci doar riscul de insolvabilitate al acestuia.
Se mai retine ca suma datorata cu titlu de impozit nu este exorbitanta ci reprezinta un procent de aproximativ 3 % din valoarea de achizitie a bunului. Se retine de asemenea ca modalitatea de calcul al acestei sume este prevazuta de lege –respectiv art 77 indice 1 din C fisc si cunoscuta la momentul dobândirii dreptului de proprietate, iar împrejurarea ca titularul va fi nevoit sa o achite în vederea înscrierii dreptului era previzibila câta vreme a dobândit dreptul în cursul procedurii de silita.
Prin urmare, dispozitia legala în discutie care a condus la respingerea cererii de înscriere nu face decât sa impuna o restrictie temporara în privinta unuia dintre atributele dreptului de proprietate, respectiv cel al dispozitiei, fara însa a-l priva pe titlular in totalitate de acest atribut ci doar de a-l limita intr-o masura deosebit de redusa astfel cum s-a aratat mai sus, si aceasta doar pâna la plata de catre titular a unei sume rezonabile si previzibile si pe care are posibilitatea sa o recupereze de la adevaratul debitor al obligatiei de plata a impozitului, respectiv de la vânzator.
Fata de acestea, instanta apreciaza ca dispozitia legala în discutie care conditioneaza înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciara de dovedirea achitarii impozitului aferent transferului dreptului de proprietate nu contravine prevederilor art. 1 Protocol 1 al CEDO si art. 44 din Constitutie deoarece este proportionala cu scopul legitim urmarit prin aceasta.
Având în vedere cele mai sus prezentate, instanta apreciaza ca încheierile de Cf nr 57037/2010 si 70731/2010 emise in dosarele 57037/19.10.2010 si 70731/23.12.2010 respecta prevederile art 49 din Legea 7/96 rep raportat la art 77 indice 1 alin 6 din C fisc si art 1 Protocol 1 din Cedo astfel ca va respinge plângerea formulata de petenta împotriva acestora ca neîntemeiata.
