Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.Mureş la data de 02.11.2010, sub numărul 8439/111/2006, ca urmare a rejudecării, reclamanta EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO-CATOLICĂ ORADEA a solicitat în contradictoriu cu pârâta PAROHIA ORTODOXĂ SFÂNTUL GHEORGHE ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că pârâta s-a întabulat în mod nelegal (fără un titlu valabil) asupra Bisericii Seminarului Greco-Catolic, înscris în CF 1800 Oradea, nr. topo 537 de sub A1, rectificarea înscrierii efectuate în favoarea pârâtei prin anularea înscrierii de sub B5, restabilirea situaţiei anterioare, să se dispună predarea Bisericii descrisă la punctul 1 din petit, ce poartă hramul Sfântul Gheorghe, în deplină posesiune şi proprietate, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că considerentele acţiunii derivă din dreptul său de proprietate asupra lăcaşului de cult preluat abuziv în urma desfiinţării cultului prin Decretul nr. 358/1948, cât şi din necesitatea folosirii acestei biserici, atât pentru nevoile spirituale ale credincioşilor, cât şi ale studenţilor teologi.
Reclamanta a mai arătat că, la data de 13 februarie 1956, la cererea Parohiei Ortodoxe Olosig, cu adresa nr. 17, în baza Decretului nr. 358/1948, s-a rectificat în cartea funciară numele proprietarului de sub B1 din Seminarul Greco-Catolic Oradea, în acela de Parohia Ortodoxă Română Olosig Oradea.
Reclamanta a mai arătat că clădirea Seminarului Greco-Catolic Oradea în care funcţiona Facultatea de Teologie a fost preluată de către stat după desfiinţarea cultului şi atribuită ca unitate şcolară „Grupului Şcolar”, mai puţin lăcaşul de cult din incintă. După evenimentele din 1989, complexul „Grupul Şcolar” a fost retrocedat, cu toate acestea, biserica a fost preluată de Parohia Ortodoxă şi a rămas în folosinţa acesteia până în momentul de faţă.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că, Decretul nr. 358/1948 a fost abrogat prin Decretul Lege nr. 9/1989 ca fiind un act normativ abuziv, iar prin Decretul Lege nr. 126/1990, Biserica Greco-Catolică este recunoscută oficial „ca urmare a abrogării Decretului 358/1948” (art. 1), iar „bunurile preluate de stat prin efectul Decretului 358/1948…..se restituie în starea lor actuală” (art. 2).
Reclamanta a mai arătat că, respectând prevederile art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990, a convocat pârâta pentru data de 18.09.2006, ora 10 şi data de 31.10.2006, ora 12 în vederea rezolvării pe cale amiabilă a pretenţiilor sale, în acest sens şi-a consemnat punctul de vedere într-un proces-verbal ca urmare a refuzului comunicat reclamantei prin adresa nr. 19/2006.
Prin urmare, faţă de modul în care a reacţionat pârâta, a considerat îndeplinită condiţia prealabilă a încercării de rezolvare a pretenţiilor sale pe cale amiabilă, urmând ca situaţia litigioasă să fie rezolvată de instanţă, pe calea dreptului comun.
Reclamanta a mai arătat că întabularea în CF a bisericii seminarului pe numele parohiei pârâte, în baza Decretului 358/1948 este nelegală, fiindcă potrivit prevederilor art. 34 pct. 1 din Decretul-lege 115/1938, este întemeiată cererea de rectificare a unei întabulări în baza unui titlu nevalabil.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanţei respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că dreptul subiectiv de proprietate constituit potrivit legii anterioare nu poate fi desfiinţat de legea posterioară, deoarece aceasta ar implica o aplicare retroactivă a noii legi, ceea ce este contrar dispoziţiilor art. 15 alin. 2 din României, conform cărora legea dispune numai pentru viitor.
În speţă, este vorba despre un drept de proprietate ce s-a născut sub regimul vechii reglementări, a Decretului nr. 458/1948, noua lege nu poate desfiinţa acest drept, ci numai reglementa modalităţile de reconstituire a dreptului de proprietate ce aparţinuse, iniţial, Bisericii Unite cu Roma, Greco-Catolică.
Pârâta a mai arătat că nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 115/1938. Titlul în temeiul căruia s-a constituit dreptul de proprietate al pârâtei este legal în raport cu actele normative sub care a fost înscris în cartea funciară şi faptul că Decretul nr. 358/1948 a fost abrogat nu justifică rectificarea înscrierii nici în baza art. 34 pct. 3 din Legea nr. 115/1938, deoarece Decretul-lege nr. 126/1990, care a abrogat Decretul nr. 358/1948, nu retroactivează, iar apoi, ca urmare a abrogării, nu s-a procedat la restabilirea situaţiei anterioare, fiind prevăzute proceduri speciale de reconstituire a dreptului de proprietate privind lăcaşurile de cult.
De asemenea, pârâta a mai arătat că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990, invitaţia la dialog pe care aceasta i-a adresat-o fiind un „ultimatum” pentru restituirea bisericii.
Pârâta a invocat dispoziţiile art. 115, 116 şi 274 Cod procedură civilă.
Instanţa a încuviinţat atât pentru reclamantă, cât şi pentru pârâtă, administrarea probei cu înscrisuri.
Prin Încheierea nr. 4849 din 13.06.2007 pronunţată în dosarul nr. 4174/1/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus strămutarea dosarului nr. 8438/111/2006 al Tribunalului Bihor la Tribunalul Mureş.
Prin Sentinţa civilă nr. 740 din 22.04.2008 pronunţată în dosarul nr. 8439/111/2006 de Tribunalul Mureş, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma Greco-catolică în contradictoriu cu pârâta Parohia Ortodoxă Sfântu Gheorghe. Această sentinţă a fost atacată la Curtea de Apel Tîrgu Mureş, în dosarul nr. 9439/111/2006 în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 47/A/31.03.2009 prin care s-a decis respingerea apelului ca nefondat.
Prin Decizia nr. 3267 din 25.05.2010 pronunţată în dosarul nr. 8439/111/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă Sfântu Gheorghe împotriva Deciziei civile nr. 47/A din 31.03.2009 a Curţii de Apel Tîrgu Mureş, s-a dispus casarea deciziei recurate precum şi a Sentinţei civile nr. 740 din 22.04.2008 a Tribunalului Mureş (dosar nr. 8439/111/2006) şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, Judecătoria Tîrgu Mureş, acţiunea fiind calificată drept acţiune în rectificare Carte funciară.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art 137 alin 1 Cod proc civ, Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Faţă de dispoziţia legală sus menţionată, instanţa va analiza cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei EPISCOPIA ROMANA UNITA CU ROMA, GRECO CATOLICA, ORADEA, invocată de pârâtă la termenul din 15.04.2008, întrucât titularul tabular al dreptului de proprietate era Biserica Şcolii de Băieţi Greco Catolică din Oradea, Olosig şi nu reclamanta din prezenta cauză, astfel încât EPISCOPIA ROMANA UNITA CU ROMA, GRECO CATOLICA, ORADEA nu justifică calitate procesuală activă în cauză.
Chiar dacă titular al dreptului de proprietate era Biserica Şcolii de Băieţi Greco Catolică din Oradea, Olosig, potrivit menţiunilor din CF nr. 1800 Oradea, foaia A, nr topo 537, la momentul desfiinţării acesteia, potrivit Canonului nr. 930 din canonul canoanelor Bisericii Orientale Catolice, toate bunurile – inclusiv biserica – au trecut în proprietatea forului tutelar, superior – reclamanta din prezenta cauză.
Faţă de această situaţie, excepţia invocată de pârâtă este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:
Reclamanta formulează o acţiune în rectificarea CF nr. 1800 Oradea, foaia A, nr topo 537 întrucât pârâta din prezenta cauză s-a întabulat, fără titlu valabil, asupra Bisericii Seminarului Greco-Catolic Oradea (Biserica Scolii de Băieţi Greco Catolică din Oradea – Olosig), în Cartea Funciară nr. 1800 Oradea, sub nr. A+1 şi cu nr. topo 537 prin rectificarea numelui proprietarului de sub B1 din Seminarul Greco Catolic Oradea în acela de Parohia Ortodoxă Română Olosig Oradea.
Acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art 34 pct 1 şi 3 din Decretul Lege nr. 115/1938, solicitându-se instanţei să se constate şi nevalabilitatea titlului care a stat la baza întabulării pârâtei.
Deşi la momentul actual este în vigoare şi Legea nr. 7/1996, instanţa reţine faptul că acţiunea în rectificare tabulară urmează a fi soluţionată potrivit dispoziţiilor Decretului Lege nr. 115/1938, după cum s-a stabilit şi prin decizia nr. XXI / 12.12.2005 a ICCJ – Secţiile Unite.
Analizând situaţia de carte funciară a imobilului, instanţa reţine faptul că imobilele înscrise în CF 1800 Oradea au cuprins, potrivit menţiunilor din foaia A, mai multe corpuri de avere, înscrise sub nr. topo 533, 534, 535, 536 şi 537.
În baza Adresei Ministerului Învăţământului Public şi în temeiul art I şi II din decretul nr. 176/1948, prin Încheierea nr. 3433 / 22.11.1949 imobilele înscrise sub nr. topo 533 – 536 dn CF 1800 au fost trecute în proprietatea statului, respectiv a Ministerului Învăţământului Public, fiind înscrise în CF 13025 Oradea.
Ulterior acestei operaţiuni, în CF 1800 Oradea a mai rămas numai imobilul înscris sub nr. topo 537, reprezentând Biserica Scolii de Băieţi Greco Catolică din Oradea – Olosig.
Prin Încheierea nr. 386 / 13.02.1956 s-a dispus, în temeiul Decretului nr. 358 / 1948, rectificarea numelui proprietarului imobilului din Seminarul greco-catolic Oradea în Parohia Ortodoxă Română Olosig – Oradea.
Prin acţiunea de faţă reclamanta contestă însăşi valabilitatea titlului care a stat la baza acestei rectificări, susţinând că titlul pârâtei nu este unul valabil, astfel încât ar fi întrunite condiţiile prevăzute de art 34 din Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru a se dispune rectificarea menţiunilor actuale din cartea funciară.
Pârâta invocă faptul că înscrierile din cartea funciară sunt valabile, trecerea imobilului în proprietatea sa realizându-se în baza decretului nr. 358/1948, iar a reţine nevalabilitatea titlului său ar însemna să se aplice retroactiv actele normative care au abrogat aceste dispoziţii legale.
Pentru a verifica valabilitatea titlului pârâtei, este necesar ca instanţa să verifice dacă la momentul dobândirii dreptului de către pârâtă au fost respectate dispoziţiile legale aplicabile.
În baza Decretului nr. 358 din 2 decembrie 1948 care reglementează stabilirea situaţiei de drept a fostului cult greco-catolic, potrivit art. 1 În urma revenirii comunităţilor locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român şi în conformitate cu art. 13 din Decretul nr. 177/1948, organizaţiile centrale şi statutare ale acestui cult, ca: Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, ordinele, congregaţiunile, protopopiatele, mănăstirile, fundaţiunile, asociaţiunile, cum şi orice alte instituţii şi organizaţiuni, sub orice denumire, încetează de a mai exista., iar potrivit art 2 (1) Averea mobilă şi imobilă aparţinând organizaţiilor şi instituţiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepţia expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Român, care le va lua în primire imediat.(2) O comisiune interdepartamentală compusă din delegaţi ai Ministerelor: , Finanţelor, Afacerilor Interne, Agriculturii şi Domeniilor şi Învăţământului Public, va hotărî destinaţia acestor averi, putând atribui o parte din ele Bisericii Ortodoxe Române sau diferitelor ei părţi componente.
Prin cererea formulată ( f 14 dosar Tribunalul Oradea) pârâta a solicitat transcrierea imobilului – obiect al litigiului – în favoarea Parohiei Ortodoxe Române Olosig Oradea, iar prin Încheierea nr. 386/1956 ( f 13 acelaşi dosar) s-a dispus rectificarea numelui proprietarului de sub B.1 Seminarul Greco Catolic din Oradea, înscris ca proprietar asupra imobilului cuprins în coala de carte funduară nr. 1800 a comunei Oradea de sub nr. ordine A+1 şi cu nr. topo 537 din Seminarul greco-catolic din Oradea în acela de Parohia Ortodoxă Romană Olosig Oradea.
În aceste condiţii, reţinem faptul că la momentul efectuării înscrierilor ( rectificării) din Cartea funciară nu a fost respectată procedura prevăzută de art 2 din Decretul nr. 358/1948 în sensul trecerii imobilului în proprietatea statului, urmând ca o comisiune interdepartamentală să atribuie imobilul Bisericii Ortodoxe Române sau diferitelor ei părţi componente.
În aceste condiţii, pârâta nu deţine un titlu valabil care să stea la baza înscrierii dreptului său în cartea funciară.
Pentru aceste considerente, instanţa va constata faptul că pârâta s-a întabulat, fără titlu valabil, asupra Bisericii Seminarului Greco-Catolic Oradea (Biserica Scolii de Băieţi Greco Catolică din Oradea – Olosig), în Cartea Funciară nr. 1800 Oradea, sub nr. A+1 şi cu nr. topo 537 prin rectificarea numelui proprietarului de sub B1 din Seminarul Greco Catolic Oradea în acela de Parohia Ortodoxă Română Olosig Oradea.
În ceea ce priveşte cererea de rectificare a CF nr. 1800 Oradea, prin anularea înscrierii făcute în favoarea pârâtei, de sub B5 din CF nr. 1800 Oradea, instanţa reţine faptul că cererea reclamantei este întemeiată.
Potrivit art. 34 din Deretul Lege nr. 115/1938, Rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii se va cere de orice persoană interesată: 1. Dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârşit nu au fost valabile.
Constatându-se faptul că pârâta s-a întabulat, fără titlu valabil, asupra Bisericii Seminarului Greco-Catolic Oradea (Biserica Scolii de Băieţi Greco Catolică din Oradea – Olosig), în Cartea Funciară nr. 1800 Oradea, sub nr. A+1 şi cu nr. topo 537, pe baza cererii reclamantei, acţiunea în rectificare urmează a fi admisă, urmând a se dispune anularea înscrierii făcute în favoarea pârâtei, de sub B5 din CF nr. 1800 Oradea şi restabilirea situaţiei anterioare de Carte funciară.
Întrucât imobilul se află în posesia pârâtei – neproprietare a imobilului, instanţa va dispune şi obligarea pârâtei să predea reclamantei, în deplină posesie şi proprietate, imobilul Biserica Seminarului Greco-Catolic Oradea (Biserica Scolii de Băieţi Greco Catolică din Oradea – Olosig), putând hramul Sfântul Gheorghe, imobil înscris în Cartea Funciară nr. 1800 Oradea, sub nr. A+1 şi cu nr. topo 537.
Având în vedere dispoziţiile art 274 Cod proc civ, instanţa dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 8007 lei către reclamantă, cu titlul de cheltuieli de judecată.
